Europa

articolul anterior articolul urmator

Replici fără precedent după discursul prim-ministrului britanic: „Dement”, „Uşuratic, superficial şi nedemn din punct de vedere moral”

54
20 Mar 2022 09:49:39
Cristian Unteanu
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Asta au afirmat, spre exemplu, Guy Verhofstadt, fost prim-ministru belgian şi membru eminent al Parlamentului European, şi, respectiv, Douglas Alexander, fost ministru laburist, iar Donald Tusk, fostul preşedinte al Consiliului European şi acum liderul opoziţiei din Polonia, adresându-se direct lui Boris Johnson, a acuzat fără milă: „cuvintele dumneavoastră i-au jignit pe ucraineni, dar şi ceea ce este bunul simţ britanic”.

Ce a stârnit atâta furie?

În discursul său la închiderea conferinţei Partidului conservator, Brian Johnson a comparat angajamentul ucrainieni şi lupta lor pentru libertate şi împotriva invaziei ruseşti împotriva ţării lor cu campania pentru Brexit şi cu atitudinea celor care au votat pentru ieşirea din UE. Şi cred că într-adevăr este vorba despre un strălucit exemplu de manipulare politică a suferinţei altora în scopul justificării propriei platforme politice şi actelor de guvernare care au provocat pierderi şi suferinţe propriei tale ţări. Se încearcă astfel o instrumentalizare politică a războiului în care pier oameni şi este pe cale să fie distrusă o ţară, doar pentru a mai câştiga voturi profitând de simpatia pentru durerea poporului ucrainean în ideea justificării în perspectivă eroică a eşecului reprezentat BREXIT.

„Ştiu că instinctul poporului acestei ţări, ca şi a poporului ucrainean, de a alege de fiecare dată calea libertăţii... Atunci când poporul britanic a votat pentru BREXIT într-o proporţie într-atât, într-atât de mare, nu cred că asta s-a petrecut din cauză că ar fi fost, nici pe departe, ostil străinilor, ci deoarece dorea să fie liber să facă lucrurile altfel şi ca această ţară a noastră să fie capabilă să se conducă singură"  - a spus Boris Johnson

Liderul liberal democraţilor britanici, Sir Ed Davey a spus că prim-ministrul Boris Johnson reprezintă „o ruşine naţională", adăugând că a compara referendumul cu copiii, femeile şi bărbaţii care mor sub bombele lansate de armata lui Putin reprezintă o insultă la adresa fiecărui ucrainean. Pe aceeaşi linie merg şi comentariile făcute de Lord Barwell, membru al conservatorilor britanici şi fost parlamentar, cunoscut în primul rând deoarece a fost şeful de cabinet al prim-ministrului Theresa May: „În afara afirmaţiei că britanicii au votat în cadrul unui referendum liber şi corect, nu există absolut niciun fel de legătură care să permită comparaţia asta cu cei care-şi riscă viaţa pentru libertate şi ca să-şi apere ţara împotriva invaziei plus că ucrainienii luptă pentru libertatea de a intra în UE...", cu referire directă la ceea ce spusese preşedintele Zelenski luna trecută, când a menţionat că invazia rusească a început imediat după ce depusese cererea oficială de aderare a ţării sale la UE.

Comparaţia nu numai că doare rău. Este, în esenţă, marca unui dispreţ profund pentru ceea ce este non-british şi, din această cauză, poate fi folosit la liber, oricând, în orice context, pentru a servi unei propagande interne şi externe pro-british. De data asta, în acest caz anume, interesul este de a reîncălzi supa extrem de tulbure pe care o constituie fenomenul Brexit, mai ales în contextul în care el începe să fie decorticat cu mult mai mare atenţie, chiar prin prisma mărturiilor, multe, succesive, ale unor foşti membri ai echipei de guvernare a lui Boris Johnson care nu se sfiesc să vorbesc despre minciunile care au marcat campania în favoarea ieşirii Marii Britanii din UE.

Dar, în definitiv, asta au ales britanicii, au ieşit din jocul şi din spaţiul european, atunci, totuşi, de ce atâta scandal?

Pentru că, dincolo de comparaţia directă cu Ucraina, vorbele ciudate rostite de premierul britanic, ovaţionat la scenă deschisă, au dezvăluit cu mult curaj un sentiment dominant printre membrii nucleului de bază al acestui partid, cel pe baza căruia au promovat cu real entuziasm şi convingere nevoia urgentă de rupere de UE. E vorba despre credinţa că Uniunea Europeană, construcţia în care britanicii înşişi ceruseră odinioară să adere pentru a scăpa de izolarea şi sărăcia care se profila după ce decolonizarea îndepărtase din ce în ce mai multe dintre fostele dominioane-sursă din care erau mulse nemilos bogăţiile trimise de decenii saus ecole înspre metropolă.

Dar, pe fond, UE le-a stat tot timpul în gât ca structura care elabora legislaţii comune pentru întreg spaţiul european şi, în consecinţă, a început să fie prezentată, progresiv şi din în ce mai presant, drept un nou spaţiu echivalent cu ceea ce URSS impunea statelor vasale din zona sa de influenţă: astfel, pe cale de consecinţă, UE a fost comparată cu Noua URSS, URSS redivivus cu sediul la Bruxelles, deservind şi umilind interesele naţionale puse să slujească scopurilor mondialiştilor şi progresiştilor, mă rog, toate poncifele transmise pentru a fi reluate ca atare, fără niciun fel de modificare, pe reţele de troli organizate în toate ţările europene şi nu numai.

Echivalenţa asta între UE şi Noua URSS nu este numai una făcută pentru propagandă. Folseşte propagandei, se imprimă în conştiinţa unui anume electorat definit de un anume nivel reduse de cunoştinţe şi beneficiind exclusiv de informaţia de tip internet, corozivă şi partizană. Dar, de departe, nu este numai atât şi, după părerea mea, de aici îngrijorarea provocată unor politicieni de primă mărime de remarcile cel puţin neobişnuite ale premierului britanic.

Cred au sesizat corect că acesta este începutul unui nou tip de platformă politică, ultra-militantă, care să poată servi, pe baza exemplului ucrainean invocat ca precedent, pentru acţiunea viitoarelor mişcări politice şi partide politice suveraniste a căror platformă să fie centrată pe tema ieşirii ţărilor lor din UE şi, de ce nu, pe formarea unor alianţe în jurul Marii Britanii care să redevină astfel pol de putere în centrul şi estul Europei.

Sigur că nu este imposibil deoarece, spre exemplu, dacă ducem până la capăt comparaţia Brexit-Ucraina, vedem că, aşa cum spune premierul britanic, totul se naşte pe baza dorinţei comune a popoarelor de a lupta pentru dreptul de a decide liber asupra viitorului. OK, dar ce te faci dacă, aşa cum s-a văzut, structura sau structurile din care vrei să faci parte, adică, în cazul ucrainienilor, UE şi NATO, spun că nu poate fi vorba despre aşa ceva, cel puţin pentru perioada următoare, deoarece nu corespunzi criteriilor menţionate în Tratate?

Nu face nimic, de ce, spre exemplu, nu s-ar putea dezvolta organizaţia deja creată acum şi care reuneşte într-un proiect de cooperare Marea Britanie, Polonia şi Ucraina, mai ales că şi Polonia are probleme grave cu UE şi a început să fie tăiată de la fondurile comunitare, exact climatul în care să apară o propagandă solidă în favoarea POLEXIT. Ar mai fi ţări care să fie tentate de o asemenea cooperare în afara regulilor UE? Sigur că mai există, cel puţin Georgia sau R.Moldova în cazul care Parteneriatul Estic îşi va da obştescul sfârşit tocmai sub presiunea spaimei create de invazia rusă. De ce nu s-ar naşte, cu Marea Britanie şi acceptând principiul Rule Britannia, un spaţiu european alternativ, mult mai fără reguli, pentru cei obosiţi de reguli, regulamente şi ideologia construcţiei europene?

Dar, şi aici are dreptate Boris Johnson, mai întâi trebuie ca din ce în ce mai multe entităţi să ceară să fie deconectate din UE sau să fie create condiţiile favorizante pentru a o face, adică expandarea a cât mai multe agende suveraniste şi independentiste. Credeţi cumva că este o simplă himeră sau că totul se limitează la Ucraina?

Vă înşelaţi amarnic, şi în asta stă adevărata ameninţare. Începutul deja se produce. Vorbim mâine deoarece, din păcate, chiar avem despre ce.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

54 Comentarii

Vanatorul/dc
20.03.2022, 10:37:26

In urma invaziei armatei de soldati alcolisti tembelizati si nespalati ai lui Putin in Ucraina, liderii lumii civilizate si prospere s-au dovedit inca o data a fi doar niste gargaragii fanfaroni, fricosi si lasi, lichele politicianiste care, sub pretextul ”responsabilitatii de a pastra pacea cu orice pret”, fug de de ceea ce ar trebui sa infrunte hotarat si decisiv - expansiunea Imperiului Răului, Rusia. Sa fie clar..! Atat timp cat acest Imperiu al Raului, Rusia, va mai exista pe pamanat, omenirea nu va avea parte de pace, liniste si prosperitate pentru toata lumea..!

-29 (69 voturi)
Vanatorul/dc
20.03.2022, 10:48:49

***************** Cinste lui, cinste lui, Cinste adevarului..! Toti vedem si admiram faptul ca adevarul.ro e un site independent si corect, unde postările celor care critica jafurile si politicianismul mafiot al actualului regim nu primesc instantaneu 29 de dislike-uri ”din oficiu”(plus inca vreo 19 in al doilea..instantaneu), iar trolii si prostacii aflati in simbria propagandei regimului iohannisto-limberalo-pesedisto-neosecuristic nu colcăie nicicum pe toate paginile precum paduchii in căpățanele rusilor care au invadat Ucraina, acesti troli si prostaci nefiind deloc tolerati si incurajati de catre moderatori si ”tehnicul” site-ului sa se dedea la tot felul de gargarisme, pupincurisme si mizerii propagandistice tipice slugilor nespalate si infometate ale actualului regim al Marelui Jaf National (Iohannis+PNL+PSD+UDMR).

-45 (53 voturi)
Gica Peter
20.03.2022, 11:22:30

Intarata-i drace ! "A câștigat deja Vladimir Putin războiul? de Prof. univ. dr. doc. Bernard Wicht, Elveția 16 Martie 2022 Notă - Bernard Wicht este expert în strategie militară la Facultatea de Științe Politice a Universității din Lausanne, Elveția. Este autorul mai multor lucrări în domeniul geopolitic, în special despre transformarea statului modern, cea a instrumentului militar și apărarea cetățenilor "..... Liderii europeni îl prezintă pe Vladimir Putin ca pe un „nebun” care ar putea să invadeze Europa de Vest. Între timp, ucrainenii sunt lăsați la soarta lor, fără nicio perspectivă de a adera nici la N.A.T.O., nici la U.E. Fără îndoială că acest abandon va lăsa o amprentă durabilă în conștiința colectivă a ucrainenilor. Pentru a parafraza celebra frază din perioada interbelică („Cine este gata să moară pentru Danzig?”), astăzi în Europa de Vest „nimeni nu este gata să moară pentru Kiev”! Rușii au dobândit certitudinea acestui lucru. Prin urmare, obiectivul principal al Rusiei devine perfect clar și consistent; este la o cu totul altă scară decât cea care vizează exclusiv demilitarizarea Ucrainei. Este vorba despre a inspira țările vecine și alți membri ai NATO cu teama de un mare război (aceasta se numește stupefacție în termeni strategici). Alianța Atlantică se află într-o stare de degradare militară atât de mare (cazul Bundeswehr-ului german este emblematic) încât nu este posibilă nicio operațiune militară majoră pentru ea... în următorii câțiva ani. Ea se găsește într-o postură pur defensivă, fără a fi totuși absolut sigură că își va putea garanta propria protecție în cazul unui atac. Victoria rusă dar și... americană Vladimir Putin și statul său major par așadar pe cale de a-și atinge adevăratul scop: nu destabilizarea Ucrainei (abandonată politic și militar), ci cea a Alianței Atlantice care va trebui fără îndoială să stea liniștită în următorii câțiva ani, poate chiar următorul deceniu, până când capacitățile sale operaționale își revin oarecum. Să ne oprim și asupra atitudinii Statelor Unite de la izbucnirea războiului. În timp ce președintele Biden a fost foarte incisiv (ca să nu spun isteric) în chestiunea ucraineană de la preluarea mandatului, administrația sa a devenit brusc foarte discretă din 24 februarie. Desigur, Statele Unite sunt conștiente că, după Irak și Afganistan, nu mai au capacitatea de a se angaja într-un conflict major, cu atât mai puțin împotriva unei puteri precum Rusia. Dar cu siguranță acesta nu este singurul motiv. Guvernul Biden și-a atins și el obiectivele: - odată cu războiul din Ucraina, a reușit să împiedice permanent orice apropiere intre Europa si Rusia; - a reușit să priveze economia germană de gazul rusesc și astfel să o facă dependentă de resursele energetice americane (gaz, energie nucleară) și prin aceasta a reușit să subjuge complet economia europeană (dependentă de Germania) piețelor financiare dominate de dolar. Și aici este important de subliniat o adevărată măiestrie strategică pe partea americană: toate aceste rezultate se obțin „fără a trage o singură lovitură de tun”! Generalul chinez Sun tzu l-ar admira. Există așadar o singură concluzie posibilă: Europa de Vest pare a fi marele învins în toată această afacere!"

-19 (29 voturi)
JoeDoe
20.03.2022, 11:20:04

De tancurile alea rusesti super-smechere de 3-4 milioane de petrodolari care se transforma-n tigai cand sunt lovite cu rachete de 25000 nu zici nimic? :))

+14 (16 voturi)
Warne Shane
20.03.2022, 11:33:42

Ah da, Oiropa - indiferent ce ar face sau nu - va ‘lasa o amprenta durabila in constiinta ucrainenilor”. Rusii ca le distrug tara, nu, e ok. Peskov, tu esti? Aduna-ti fata de prin parcari, mah, ca-ti vine cu burta la gura.

+16 (20 voturi)

Vezi toate comentariile (54)

Modifică Setările