Ridicol. Trist. Activitate mentală de europarlamentar.ro
0
„Azi s-a prezentat Preşedinţia letonă a Consiliului. E o femeie“. Afirmaţia nu provine dintr-o revistă umoristică. Este semnalată pe Facebook de domnul Theodor Baconschi, fost ministru de Externe al României, ca aparţinând unei eminente reprezentante a ţării noastre pe scena înaltei politici internaţionale, europarlamentar de vază şi cu influenţă pe scena noastră politică.
Este vorba de doamna Maria Grapini, politician ce a dat de mai multe ori, la modul incontestabil şi strălucit, proba că se află într-o bătălie atroce cu onorabila limbă română pe care, din secrete motive, pare s-o urască mai mult chiar decât pe duşmanii şi detractorii săi politici.
Mai multe nu mai doresc să comentez, fie şi numai din deferenţa pe care trebuie s-o arătăm unei persoane de sex feminin. Numai că acest episod ridicol şi trist în acelaşi timp, îmi dă ocazia să vă vorbesc puţin, că tot este sfârşit însorit de săptămână, despre avantajele mai mult decât substanţiale de care beneficiază parlamentarii europeni, toţi laolaltă, căci, după cum se ştie, nici la noi, nici în Europa, politica nu deosebeşte între ştiutorii de carte şi analfabeţi, între intelectualii reali şi făcăturile ordinare ieşite din mizeria mahalalelor politice.
Drept care, bună la suflet, Europa îi remunerează la fel pe toţi deputaţii aleşi democratic de popoarele din UE şi care-i reprezintă pe măsură, cu cât ştiu şi pot. Exact cum face doamna Maria Grapini pentru electoratul său şi, prin extensie, pentru poporul român.
Deci, doamnelor şi domnilor, e bine să ştiţi cât primesc aleşii europeni, bani plătiţi din bugetul european, acela la care contribuie şi România. Ceea ce înseamnă că şi dvs. contribuiţi direct, din taxe şi impozite, la asigurarea retribuţiei respective.
Salariul lunar brut este de 8.020,53 euro. După ce se scade impozitul şi asigurarea obligatorie de accident, se ajunge la suma netă de 6250,37 Euro. Puţin? Deloc, căci mai există pentru domniile-lor o indemnizaţie lunară de "chelltuieli generale" de 4320 Euro lunar care trebuie să acopere necesarul pentru biroul de parlamentar din ţara de origine, echipamentele informatice şi deplasările. Indemnizaţia asta este permanentă şi se reduce doar într-un singur caz, acela al europarlamentarilor care, fără o justificare valabilă, nu asistă la jumătate din şedinţele de plen la nivelul unui an parlamentar. Asta înseamnă că un deputat conştiincios va câştiga 12.340,53 Euro lunar,
Nu-i rău. Ba chiar începe să fie chiar bine dacă, la toate acestea, se adaugă rambursarea tuturor călătoriilor - clasa I la tren şi bussines la avion - atunci când dânşii se deplasează între ţara de origine şi Bruxelles sau Strasbourg. În acest sens, europarlamentarii dispun de o indemnizaţie anuală de călătorie în valoare de 4.264 Euro. În plus faţă de aceste mici avantaje, Parlamentul European le trimite în cont suma de 306 Euro, indemnizaţia forfetară pentru fiecare zi de prezenţă la activităţile organismelor Parlamentului European. Iar dacă şedinţele ai loc într-o ţară din afara UE, indemnizaţia forfetară zilnică este de 153 Euro, căci absolut toate celelalte cheltuieli sunt decontate separat.
Cum vi se pare?
Dar nu doar despre bani trebuie să vorbim, ci despre asocierea între veniturile acestea şi performanţa individuală şi de grup.
Sigur, vă las pe dumneavoastră să apreciaţi performanţa individuală a celor pentru care aţi votat, printre care şi domana Grapini. Dar nu se poate să nu reiau o temă importantă şi dureroasă, cea a stabilirii unor criterii minimale pentru performanţa de grup a europarlamentarilor români.
Foarte greu de crezut, dar ei nu se întâlnesc şi nici nu acţionează împreună, ci doar la comanda şi conform intereselor grupului politic din care fac parte. Nu există, cel puţin până acum, niciun fel de semnal că grupul celor 32 de parlamentari ar putea să aibă o agendă comună bazată pe priorităţile strategice ale României.
Cea care, teoretic vorbind, ar trebui să depăşească jocurile politice partizane, cutremurător de mici şi inepte în raport cu ceea ce se discută în capitala europeană ca subiecte ale agendei comune europene din care, cu opţiunile sale proprii, România ar trebui să facă parte.
Poate, vreodată, cândva, va trebui să se facă o asemenea analiză de performanţă (sau, după cum se vede, de anti-performanţă) însoţită în mod necesar şi de una de risc: cât am pierdut, cât pierdem şi unde vom fi lăsaţi să vegetăm, în umbra marilor jocuri, dacă nu vom lăpsa să intre în acest sistem european de reprezentare doar valori reale care să poată ajuta la impunerea unui punct românesc de vedere.
Atunci, poate, vom avea şi un grup asociat nu numai intereselor politice ale momentului, ci şi unul reprezentativ naţional.
Dacă nu, ca până acum, fiecare dintre ai noştri va juca cum poate, cât îl duce capul. Cu siguranţă, există cazuri notabile de reuşită individuală (printre alţii, Marijean Marinescu, Monica Macovei, Theodor Stolojan, Ioan Mircea Paşcu sau Victor Boştinaru) , salutare pentru ce înseamnă recunoaşterea unor capacităţi româneşti.
Foarte bine, dar asta nu înseamnă că, în momentele esenţiale - putem dispune de cea mai mică garanţie că europarlamentarii noştri vor face front comun pe vreo idee, pentru un principiu, pentru apărarea a ceea ce, deloc demagogic, ar trebui să numim "interesul naţional".
Până atunci mai este însă mult timp. Măcar, pe parcurs, să fie gândită o echipă de profesionişti care, eventual la MAE, să poată servi drept filtru pentru evitarea sau corectarea în timp util a unor exprimări ridicole de europarlamentar român activ şi în viaţă. Asta dacă, şi aici am un dubiu profund, mai interesează pe cineva ce fac şi ce gândesc europarlamentarii noştri. Cu excepţiile pe care le-am menţionat, altfel tăcuţi, discreţi, nevăzuţi şi doritori să ajungă să aibă mandatele necesare pentru a primi şi pensia de fost eurodeputat, adăugată celei de-acasă, cea specială, pentru care au grijă să se bată din răsputeri colegii domnilor Zgonea şi Tăriceanu.
În definitiv, dacă nici dvs. nu vă pasă, de ce nu?
Se încarcă comentariile...
