Riga calling!

Miezul nopţii, în Riga, este absolut orice, dar în niciun caz un pustiu albastru. Dimpotrivă, avionul care aduce încă ziarişti şi oficiali europeni dinspre Frankfurt, traversează marea Baltică, rade aproape la mustaţă imense petroliere cu punţile luminate, şi aterizează într-un aeroport cochet, chiar dacă pustiu, în care primele cuvinte de bine ai venit sunt „home is where heart is”.

Taximetriştii, în costum şi cravată, te primesc plăcut, îţi explică tot şi admit cu complezenţă faptul că nici tu nu ai fost niciodată în capitala lor...„Veţi reveni", îmi spune, lăsându-mă în faţa hotelului, o fostă clădire sovietică decorată însă cu picturi ale unor artişti contemporani. Oraşul pare perpendicular, foarte organizat, foarte curat, luminat ca ziua, şi ale cărui străzi, bulevarde, se numesc toate la fel: iela. Invăţ să spun mulţumesc, „palvias", şi remarc calmul celor pe care îi întâlnesc...

Ştiţi, la noi nu se ajunge decât foarte rar, atâta lume bună, atâţia oficiali, vin acum, şi poate în vreo câţiva ani, dar cum vin tot aşa şi pleacă, noi rămânem. Deci, calm, calm, important este ca totul să iasă bine.

Se pare că sunt premize în acest sens...Agitaţia şi temerile pentru acest summit al Partenariatului Estic, care va începe...azi, 20 mai, la Riga, capitala Letoniei, sunt mai ales în Occident, în Estul îndepărtat la fel. Dar nu în acest deja Nord, calm şi practic. Recepţionerul, la fel, completează fără grabă vreo cinci formulare...treaba lui. Calmul lui începe să mă prindă. Ştiu că mâine va fi nevoie...organizată, şi că sute de ochi şi alte mii de urechi aşteaptă să vadă ce va ieşi din faimoasa conferinţă media: o zi pentru a discuta despre o strategie promiţătoare pentru a contracara războiul informaţiilor, al propagandei, purtat de atât de pragmaticul Vladimir Putin.

Johannes Hann, comisarul european însărcinat cu politica pentru vecinătate, Dunja Mijatovic, reprezentanta OSCE pentru libertatea presei, alţi vorbitori pentru a vorbi despre starea presei în ţările care formează Partenariatul Estic, despre răspunsurile potrivite la provocări (!) etc.

Revista „(So)ciety” din Paris publică în numărul din mai un dosar, de copertă, despre cum să-l faci pe liderul rus să priceapă. În acest dosar, Michel Etltchaninoff, autorul unui bestseller în Franţa, „Dans la tête de Vladimire Poutine", avansa o realitate:

Putin are convingerea că ruşii sunt superiori europenilor, căci sunt gata să se sacrifice pentru cauza patriei, pe când europenii nu se sacrifică pentru nimic.

Cam aşa e. Singurele...chestii...europene pentru care europenii alocă ceva timp şi sacrificii sunt de numărat pe degetele de la o mână: PAC, Erasmus, Eurovision...Schengen. În fine, pentru că vorbim despre, hai că şi Rusia participă la euroviziunea de anul acesta de la Viena. Polina Gagarina nu are un cântec rău, dimpotrivă. Oare ce zice geopolitica, va câştiga anul acesta? Cât despre Letonia, iat-o pe Aminata.

Noapte bună, Riga calling (într-o mie de feluri). Mâine începe summitul, în 23 are loc, la Viena, concursul Eurovision.