Robert Menasse şi inflaţia care duce la Hitler

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ultima sa lucrare, a cărei traducere tocmai a apărut în Olanda, scriitorul austriac Robert Menasse demontează clişeele referitoare la Bruxelles şi instituţiile europene. El povesteşte pentru Trouw, într-un articol tradus de Presseurop, că, printre alte efecte, criza a accelerat integrarea spre o Europă “post-naţională”.

Am fost odată în vizită la un funcţionar al Comisiei Europene. De la fereastra lui din clădirea Berlaymont de la Bruxelles, acesta privea peste Wetstraat spre clădirea Justus Lipsius a Consiliului European. Cu cât dispreţ şi cu câtă ură se uita la clădirea de peste drum! Funcţionarii de la Comisia Europeană încearcă din răsputeri să edifice Europa, dar întâmpină o rezistenţă continuă din partea apărătorilor intereselor naţionale de la Consiliul European!”.

Între martie 2010 şi sfârşitul anului trecut, scriitorul austriac Robert Menasse a făcut naveta între Viena şi Bruxelles, centrul administrativ al Europei. Planul lui era să se documenteze în vederea unui roman a cărui acţiune urma să se petreacă în mijlocul birocraţiei de la Bruxelles. “Nici n-ajunsesem bine şi a izbucnit criza din Grecia. Se sfârşise cu viaţa normală, de zi cu zi; cuvântul ‘criză’ era pe buzele tuturor”.

Cinci surprize cu privire la Bruxelles

Menasse a încercat să întoarcă lucrurile în favoarea lui şi s-a dedicat crizei. “M-am adâncit tot mai mult în discuţii şi am observat cum viziunea mea despre Europa se schimbă fundamental”. În locul romanului planificat, Menasse a scris un eseu înflăcărat despre Europa, Der Europäische Landbote (Curierul european; nu a fost tradusă în limba română).

Chiar şi în mediul în care trăieşte Menasse – să-i spunem “Viena luminată” –, euroscepticismul a luat proporţii tot mai însemnate. “Cei de la Bruxelles” sunt de vină că “noi, austrieci conştiincioşi”, trebuie să băgăm adânc mâinile în portofele. Aşezat pe o terasă, în mijlocul unuia dintre cele mai şic cartiere vieneze – Leopoldstadt –, Menasse povesteşte că sejurul petrecut la Bruxelles "i-a spulberat orice îndoială cu privire la faptul că autorităţile de la Bruxelles înghit bani”.

În Der Europäische Landbote, scriitorul austriac descrie cinci surprize pe care le-a avut la Bruxelles: “Prima surpriză: Comisia este o instituţie deschisă şi transparentă. A doua surpriză: birocraţia de la Bruxelles e cât se poate de suplă. A treia surpriză: birocraţia de la Bruxelles e cât se poate de cumpătată şi de modestă. A patra surpriză: birocraţia de la Bruxelles e incredibil de ieftină. A cincea surpriză: funcţionarii sunt bine dispuşi”.

Interesele elitei

“Ce am învăţat: capitala Belgiei nu e un oraş. E un ‘patchwork’ compus din nouăsprezece municipii, care trebuie să încerce clipă de clipă, într-un fel sau altul, să formeze un tot. În acest sens, ea reprezintă un laborator pentru Europa. În plus, oraşul e multilingv, mic-burghez şi nonşalant, nu atât de pompos şi de infatuat ca fratele lui mai mare, Parisul. De asemenea, e un oraş fără imagine, fără o reprezentare clară despre sine pe care să o transmită lumii”.

Ajungem astfel la nucleul argumentaţiei din Der Europäische Landbote. Cel mai mare obstacol în calea unei Europe reuşite sunt ţările din zona euro. “Liderii lor îşi amăgesc cetăţenii: îi fac să creadă că ei, birocraţii de la Consiliul European, apără interesele naţionale; în realitate, nu apără decât interesele câtorva elite economice şi le pretind oamenilor costuri tot mai mari”.

“Inflaţia duce la Hitler”

Un exemplu? “Introducerea monedei euro, prima monedă transnaţională din istorie. Această monedă cere o politică financiară comună. Dar englezii nu au vrut-o, pentru că, după părerea lor, autorităţile de la Bruxelles n-aveau de ce să se amestece în piaţa financiară din London City. Iar germanii nu au vrut-o fiindcă s-au temut că un director negerman al Băncii Centrale Europene ar putea să tipărească bani; a tipări bani duce însă la inflaţie, iar inflaţia duce la Hitler”.

“Ăsta e paradoxul”, spune Menasse cu vocea piţigăiată. “Ei pretind că apără interesele naţionale, dar nu fac decât să trădeze interesele cetăţenilor. Tocmai din pricina politicii naţionale de apărare a lui Merkel, germanii trebuie să plătească mult mai mult, dar în loc să se înfurie pe Merkel, o realeg, pentru că apără interesele naţionale. E complet iraţional”.

Continuarea textului, pe site-ul Presseurop.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite