Români care candidează la alegerile locale italiene (III). Interviu cu Ana Maria Marinovici

Diaspora românească, foarte numeroasă, numără însă foarte puţini aleşi locali de origine română. La ultimele alegeri, a crescut numărul de candidaţi, dar sunt încă rare cazurile în care aceştia au reuşit. În acelaşi timp, românii consideră că nu sunt suficient de bine reprezentaţi, dar sunt puţini cei care se înscriu pe listele electorale, pentru a putea vota.

Mai mult, faţă de candidaţii români există o mulţime de reticenţe, ceea ce descurajează şi mai mult implicarea în politică. Prin urmare, avem o voce foarte slabă, chiar şi în ţările cu comunităţi foarte mari, ca Italia sau Spania. Cei care se implică în politica locală sunt oameni curajoşi, care îndrăznesc să îşi asume o prezenţă publică, cu multe responsabilităţi.

Vă invit să o cunoaştem pe avocata Ana Maria Marinovici, originară din Galaţi, care candidează la alegerile locale din Guidonia Montecelio, provincia Roma, regiunea Lazio.

Ciprian Apetrei: Cum aţi ajuns să candidaţi la alegerile locale din Italia? Vă rog să ne vorbiţi despre parcursul dumneavoastră personal şi profesional.

Ana Maria Marinovici: Nu este prima data când candidez în Italia, participarea mea la viaţa politică a început în anul 2009, iar rezultatul a fost mulţumitor, având în vedere că marea majoritate a românilor a emigrat în Italia în anul 2002 şi deci abia se putea vorbi de integrare socială şi mai ales politică. În acelaşi an, am ajuns şi eu în Italia pentru motive personale, dar am rămas aici pentru a-mi realiza unul din visurile mele din copilărie, acela de a studia într-o universitate străină. Drumul nu a fost uşor, am avut multe etape în viaţă mea profesională, dar astăzi pot spune că toate sacrificiile au meritat.

Sunt un avocat cu experienţă în mai multe materii, am lucrat cu mai multe asociaţii la proiecte cu impact direct asupra incluziunii sociale, sunt traducător autorizat de limba italiană şi mediator intercultural. Am crezut mereu în lucrul în echipă şi de aceea, în cursul anilor, am lucrat pentru a crea un grup de persoane capabile profesional să ofere asistenţă completă celor care au nevoie de ajutorul nostru. Singur poţi face multe lucruri, dar împreună nimic nu iţi este imposibil!

Trei motive pentru a vă vota.

A.M.M: Cine merge la vot trebuie să înţeleagă motivaţia celui care vine să îi ceară votul! Nu este o favoare, nu este o chestie care se face din simpatie. Este o responsabilitate pentru cine merge să voteze, dar mai ales pentru cine a fost ales. Deşi consider că motivaţiile pot fi numeroase, încerc să indic doar trei:

a. necesitatea de a avea un reprezentant al comunităţii în administraţia locală,  care să vină în întâmpinarea problemelor pe care le înfruntă cetăţeanul român în Italia.  Dacă ar vota toţi românii care au rezidenţa în Guidonia Montecelio, în fiecare an am avea minim un consilier la primărie;

b. am reuşit să acumulez în cursul anilor acea experienţă necesară pentru a comunica cu instituţiile prezente pe teritoriu, iar meseria mea mă ajuta rezolvarea diverselor probleme de birocraţie;

c. am rămas în contact continuu cu comunitatea noastră şi cunosc bine necesităţile acesteia. Am deja câteva proiecte pe care vreau să le prezint imediat ce voi fi aleasă şi pe care le-am creat împreună cu alţi români ce sunt implicaţi în mod direct în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor noştri. 

În general, în Europa, românii se implică puţin în politica locală a ţarilor în care locuiesc. Credeţi că se vor mobiliza să vă voteze? Pe ce alte voturi vă bazaţi?

A.M.M: Românii din Italia, în cursul anilor, au început să se integreze, şi-au cumpărat case, au deschis propriile activităţi, au fii ce sunt deja italieni din toate punctele de vedere, deci eu sunt convinsa că au interes să se integreze şi din punct de vedere politic. Mulţi sunt dezamăgiţi de viaţă politica, de altfel ca toţi italienii, dar sunt sigură că au înţeles bine importanţa votului lor şi că astfel au posibilitatea să fie decisivi pentru alegerea reprezentanţilor la primărie.

După părerea mea, problema nu sunt cei ce merg să voteze, sunt cei ce se candidează fară să fie pregătiţi pentru a înfrunta o campanie electorală, ce din păcate cere mult timp, iar precum ştim, marea majoritate a românilor din Italia nu sunt politicieni de profesie, ci oameni care trăiesc prin munca lor, ce îi implică foarte mult şi le lasă puţin timp la dispoziţie pentru altceva.

Anul acesta contez pe votul celor care m-au susţinut şi în trecut, pe acela al clienţilor ce mai mereu devin mai mult decât atât, dar şi pe acela al multor prieteni italieni, pe care mi i-am făcut în cursul anilor şi care au încredere în mine şi mă respectă pentru tot ceea ce încerc să fac. De altfel, anul acesta sunt în tandem cu un alt candidat italian, Michele Bianco şi voturile noastre ar trebui să se unifice pentru a creşte şansele amândurora.

Se spune că eşti bine acolo unde ajungi dacă găseşţi ceva ce ţi se potriveşte şi îţi lipsea acasă. Sunteţi de acord?

A.M.M: Consider că o persoană se simte bine acolo unde reuşeşte să se simtă acasă. Pentru cine a emigrat, aceasta este lupta cea mai grea. Să îşi găsească acel echilibru interior pentru a putea face faţă tuturor cerinţelor societăţii, mai ales că diferenţele de cultură şi de obiceiuri, oriunde ai fi, există.

De mic copil mi-au spus un lucru pe care nu o să îl uit niciodată „Odată ce pleci de acasă nu mai ai niciodată pământul sub picioare„. Aceasta este problema, după părerea mea.

Suntem deja la a doua generaţie de emigranţi. Copiii născuţi, în Italia, din părinţi români, sunt mai mult italieni sau români? Cum vedeţi situaţia lor peste încă o generaţie, când îşi vor educa, la rândul lor, copiii?

A.M.M: Momentan exista doua situaţii: copii români crescuţi de ambii părinţi români şi aceia din familiile mixte. Este simplu de înţeles diferenţa, desi nu exista o regulă precisă. Pierderea tradiţiilor este o problemă mondială, trăim într-o societate de consum, ce are tendinţa de a uniformiza tot.

Tot ce îmi doresc este ca fiecare familie unde este prezent un român să cumpere  minim o carte românească pe an, să facă de fiecare data când îi este posibil o vacanţă în România, eventual şi cu prietenii italieni,  să încerce să menţină viu spiritul românesc.  A învăţa copilul ce creşte în Italia şi limba româna este un avantaj, permiţând acestuia să fie deja cunoscătorul a doua limbi de la o vârstă fragedă.

Ce putem învăţa de la italieni? Ce îi putem noi învăţa pe ei?

A.M.M: Suntem două naţiuni care avem foarte multe în comun, iar convieţuirea a dus la şi o mai mare integrare de ambele părţi. Totuşi, cred că am putea învăţa de la italieni naţionalismul, apărarea valorilor proprii, a tradiţiilor şi a produselor made în Italy.

Ei de la noi? Probabil spiritul de sacrificiu pe care românul încă îl are. Am ieşit de ceva timp din comunism, dar mulţi dintre noi încă ne amintim când nu era totul aşa de simplu şi, probabil de asta, nu ne plângem chiar la orice mică problemă.