Europa

articolul anterior articolul urmator

România, pe hărţile strategice ale Noii Ordini Mondiale (III): ameninţarea Califatului

58
7 Apr 2015 11:43:17
Cristian Unteanu
Unde intervine România în ecuaţie?
Unde intervine România în ecuaţie?

Într-o lume a tuturor conflictelor posibile, aceasta este una dintre hărţile care, cu adevărat, pun o problemă, scrierea sa fiind deja făcută cu sânge, impusă prin teroare, masacre, violenţe inimaginabile prin cruzime şi extindere, genocid, largă cuprindere geografică.

România se află inclusă în această proiecţie a Califatului pe care Statul Islamic o difuzează acum pe toate reţelele sale de propagandă, incredibil de multe, bine realizate tehnic, alimentate cu resurse financiare. 

Ameninţarea există.

Ameninţarea este în plină dezvoltare, odată cu extinderea acţiunilor grupărilor deja membre ale organizaţiei sau ale celor care doresc să-şi dovedească valoare pentru a avea onoarea de a se afilia oficial mişcării.

Ameninţarea se conturează pe măsură ce este din ce în ce mai evidentă tendinţa de mondializare a Califatului, în acord cu declaraţiile iniţiale de principii, exportând conflictele în toate zonele geografice considerate de interes direct. Adică cele care, la un moment dat în istorie, au aparţinut sau au depins, ca stat vasal, de cele două mari califate care dau glorie memoriei Islamului: cel al omeizilor şi abasizilor.

Pentru necesara aducere aminte, iată-le conturul istoric în momentul în care erau realmente forţele supreme pe arii geografice enorme şi se constituiau în polul de referinţă pentru această parte a lumii:


Califatul Omeiad  în sec VII (avea o suprafaţă de 14,9 milioane km patraţi)


Califatul Abasid la anul 820 – 11,1 milioane km pătraţi în comparaţie cu celelalte sisteme de putere ale timpului său

Iar acum, din nou, harta revendicărilor de azi, a unei proiecţii de putere care pleacă de la ideea refacerii spaţiului de maximă extensie a celor două Califate combinate, având în plus - şi aici mare atenţie – o gândire suplimentară pentru introducerea în ecuaţie a unei părţi a spaţiului european: pe de o parte Peninsula Iberică, apoi întreg spaţiul Balcanilor, conform hărţii de ocupaţie şi vasalitate a Imperiului Otoman la apogeul său.

Proiectul nu este deloc teoretic, nu este nicidecum un rezultat al vreunui war game care, pe undeva, ar fi mers prost sau şi-a depăşit parametrii iniţali. Este unul perfect funcţional, foarte bine conceput pe etape succesive de extensie şi dezvoltare. Răspunde foarte bine unui motto, cel ales de Statul Islamic « باقية وتتمدد »Bāqiyah wa-Tatamaddad (Rămânem şi ne extindem).

Vorbe? Simple vorbe? Iată proba că vorbesc serios, harta coflictelor deschide în acest moment pentru implementarea Califatului – observaţi începutul suprapunerii hărţilor, cu un adaos necesar înspre a doua, aceea a CALIFATULUI GLOBAL, etapă care va începe să se contureze din ce în ce mai precis în sud-estul asiatic şi va vrea să meargă mai departe, spre continentul american:



Deocamdată, conform propriilor declaraţii ale oficialilor Statului Islamic, dar şi a rapoartelor agregate ale mai multor servicii de informaţii externe, la nivelul lunii februarie 2015, organizaţia Statul Islamic controlează 24 de provincii din Irak, Libia, Egipt, Arabia Saudită, Yemen, Algeria, Afganistan şi Pakistan, fiind în controlul parţial sau total al unor teritorii importante din Irak, Siria, Peninsula Sinai şi estul Libiei, plus acţiunile de forţă a controlului desfăşurate acum în Kenya, Maroc, Liban, Iordania, Turcia, Israel şi Palestina. Scopul desfăşurării de forţe şi acţiunilor ofensive din prima şi a doua fază a operaţiunilor Statului Islamic visează, în consecinţă, cucerirea şi consolidarea nucleului iniţial al Califatelor istorice. Care coincide cu  «zona zero» a puterii islamice, adică exact acel teritoriu care a fost împărţit artificial de către Marile Puteri după căderea Imperiului Otoman în termenii acordului Sykes-Picot:



Suprapuneţi, vă rog, harta acordului secret din 1916 cu cea din 15 martie 2015, raportul privind teritorii direct controlate de Statul Islamic în zona Orientului Mijlociu.. Interesante concluzii evidente, nu credeţi?


Zone aflate sub controlul direct al Statului Islamic (15 martie 2015)

Misiunea istorică de a restaura controlului asupra «nucleului teritorial al identităţii islamice» revine, istoric, CALIFULUI, instituţie esenţială a lumii musulmane care este asumată de cel recunoscut ca succesorul pe linie directă al Profetului Mahomed cu îndatorirea supremă de a «salvgrada religia şi a conduce destinele comunităţii terestre». În epoca modernă, după abolirea Califatului Otoman în 1924, termenul de «Califat» a devenit sinonim cu cel de «Stat Islamic».

Iată care est, în acest moment, puterea reală a organizaţiei Statul Islamic:

Groups Pledging Allegiance (Organizaţiile teroriste care promit credinţă lui ISIS):

 

COUNTRY

DATE

GROUP

Afghanistan

Oct 6, 2014

Ansar Tawhid in the Land of Hind  

Afghanistan

Sep 27, 2014

Tawhid Battalion

Afghanistan Pakistan

Feb 2, 2015

Khorasan Province

Algeria

Sep 10, 2014

Junda al-Khilafah in the Land of Algeria

Egypt

Sep 23, 2014

Junda al-Khilafah in the Land of Kinana

Egypt

Nov 9, 2014

Sinai Province (formerly Ansar Beit al-Maqdis)

Indonesia

Jul 2, 2014

Mujahideen Indonesia Timor (Mujahideen East Indonesia)

Indonesia

Aug 4, 2014

Abu Bakr Bashir

Iraq

Jul 29, 2014

Ansar al-Islam (Members)

Iraq

Feb 18, 2015

al-Jazeera Province

Libya

Nov 10, 2014

Tripoli Province

Libya

Nov 10, 2014

Fezzan Province

Libya

Nov 10, 2014

Barqa Province

Nigeria

March 7, 2015

Boko Haram

Pakistan

Jul 10, 2014

Caliphate & Jihad Movement

Pakistan

Jul 11, 2014

Abtalul Islam Media

Palestine

Nov 10, 2014

Supporters of the Islamic State in Beit al-Maqdis

Philippines

Aug 13, 2014

Ansar al-Khilafah in the Philippines

Philippines

August, 2014

Bangasamoro Islamic Freedom Fighters

Saudi Arabia

Nov 10, 2014

Mujahideen of the Arabian Peninsula

Syria

Jun 30, 2014

Army of the Companions

Syria

Oct 2, 2014

Myriad Jihadi factions, Sunni tribes

Yemen

Nov 10, 2014

Supporters of the Islamic State in Yemen

Yemen

Feb 10, 2015

Dhamar governorate

Yemen

Feb 10, 2015

Sana’a governorate


Groups Offering Support (Organizaţiile teroriste care sprijină ISIS):
 

COUNTRY

DATE

GROUP

Afghanistan Pakistan

Sep 24, 2014

IMU

Nigeria

Jul 1, 2014

Boko Haram

Pakistan

Dec 5, 2014

Jamia Hafsa

 

Palestine

Oct 7, 2014

Mujahideen Shura Council in the Environs of Jerusalem

Philippines

Jun 25, 2014

Abu Sayyaf

Sahara

Jun 25, 2014

Division of AQIM-Central Region

Sudan

Jul 24, 2014

Al-Attasam belKetab wa al-Sunna

Tunisia

Sep 14, 2014

Uqba bin Nafi Battalion

 

Unde intervine România în ecuaţie?

Ameninţarea reală poate prinde formă în momentul în care organizaţia Statului Islamic reuşeşte să treacă de la acest nivel – atins de mai multe ori în istoria recentă de organizaţii teroriste diverse – la cel de formulă statală recunoscută. Fie chiar la nivel embrionar. Fie doar de unul sau de câţiva dintre actorii internaţionali. Mişcarea spre Europa ar putea să fie simultană cu o altă dechidere masivă de front, cea înspre Afganistan şi apoi, extrem de rapid, spre fostele republici sovietice din sud, de limbă şi cultură turcică.

Scopul ar fi cel de a obţine controlul pe Asia Centrală şi, prin aceasta, devenind un actor inconturnabil pentru oricare dintre participanţii (sau aspiiranţii) la stabilirea unor contracte pentru Drumul terestru chinez al mătăsii. Dar, exact în aceeaşi măsură, constituindu-se (aşa cum începe să facă deja) în factor major de blocaj (sau chiar de interzicere de acces într-o etapă următoare) pentru buna derulare a activităţilor proiectate de acest drum terestru al mătăsii. Dar şi, ca factor de destabilizare suplimentar, constituindu-se ca o presiune reală pe tot flancul de sud al Federaţiei Ruse (în mod tradiţional, deosebit de vulnerabil la conflicte interconfesionale) şi pe cel estic al Chinei (uigurii au arătat deja că sunt în pragul unei explozii comunitare pe bază religioasă).

Cap de pod

În acest sens, zona Europei de Est de care este interesat Statul Islamic este capătul ultim de contact pe drum terestru dar şi maritim, prin Mediterana şi Marea Neagră, înspre teritoriile din nord şi vest. Raţionament strategic, de şcoală, tip «creare de cap de pod» în succesiunea unor mişcări ofensive care urmează o logică implacabilă, cea bazată pe fanatismul unei dempnstraţii de forţă bazate pe legătura ridicată la rang de principiu vital «teritoiru-legătură de sânge».

Putem fi afectaţi?

Da, în măsura în care acest tip de presiune conflictuală se va considera că a venit într-adevăr momentul să se apropie de Balcani (unde deja au baze de antrenament, depozite de munitţii, folosesc de decenii rute alternative de transport) şi vor vrea să treacă la operaţiuni de «sigilare» a teritoriului. Sau, de ce nu, să se contecteze cu detaşamentele avansate din Cecenia sau din Ucraina...perspectivă ce se poate articula şi pe pretexele oferite de activităţile partidelor extremiste, adesea finanţate chiar de Statul Islamic, prin proxy, pentru a crea un climat de confuzie şi violenţă.

În fine, mare atenţie şi la posibilitatea conexării zonelor de conflict tocmai ca rezultat al suprapunerii zonelor de margine ale hărţilor de putere strategice, căci ce este periferia decât o zonă potenţial conflictuală pentru controlul drumurilor care intră şi ies din acest teritoriu.

În World Affairs (octombrie 2014) apărea o poezie semnată de Bosnic, liderul mişcării wahabite bosniace, acum versurile unui cântec postat pe YouTube. Citiţi şi veţi înţelege poate mai bine ce este Califatul, sub ai cărui copaci în floare am putea sta cu toţii în această parte a noastră de lume:

The beautiful jihad has risen over Bosnia

And the Bosnian started calling “Allah Akbar” and praying

America had better know I am performing dawah

God willing, it will be destroyed to its foundations

If you try to harm the mujahedin once more, oh infidels,

Our Taliban brothers will come from all over,

And they will sentence you with their swords.

America and all the other tyrants had better know

That all the Muslims are now like the Taliban,

Jihad, Jihad, oh Allah, will be the redemption of the believers.

Allah Akbar. Allah is my Lord.

Listen, all my brothers, believers from all the world,

With explosives on our chests we pave the way to Paradise.

Ameninţarea este cum nu se poate mai corect exprimată şi se află, de acum, nu la porţile Europei, ci în inima sa, deja implantată şi gata să fie materializată prin singura formulă credibilă, teroarea. Suntem pe hartă.

Suntem ţintă potenţială şi pe această hartă strategică. Nu vă faceţi niciun fel de iluzii că n-ar fi aşa... 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

58 Comentarii

mihai ion
7.04.2015, 12:06:24

Numai un Roman poate crede ca "noua ordine" e condusa de niste teroristi. Si mai ales sa faci din asta, stire...vai de capul vostru ghetoul Europei.

-6 (20 voturi)
_ Alex
7.04.2015, 12:39:56

Si unde este amenintarea? Pina acum nimeni nu i-a luat prea in serios, cateva bande de teroristi care actioneaza in teritorii scapate de sub control guvernamental nu sunt de natura a crea ingrijorari. Mai serioasa pt noi este amenintarea Rusiei, de curand s-a format si in regiunea Odessa o miscare separatista pro-rusa... in cateva luni vom avea iar granita cu URSS-ul, versiunea upgradata.

+7 (13 voturi)
Olteanul.com
7.04.2015, 13:00:29

Nu inteleg de ce trebuie sa ne temem de islamsti, doar Bush Jr, Obama, Cameron, Merkel si Hollande ne-au spus ca este o religie pasnica. Nu stiu ce sa mai inteleg.

+5 (11 voturi)
Alexandru Robert
7.04.2015, 13:11:58

1. Întrebarea "Putem fi atacați" este complet greșită. Întrebarea corectă este "Avem capacitatea de-a ne apăra?". Iar răspunsul ar trebui să includă trei aspecte: 1.a Înainte de 1989 aveam această capacitate. În scădere, din cauza slăbirii armatei, trimisă mai des la cules de recolte și pe șantiere decât la antrenament, din cauza diferenței de calitate între pregătirea ofițerilor superiori (excelentă) și a celor inferiori (mai puțin profesională, mai mult orientată către activități "de partid"), totuși remarcabilă atât prin întinderea ei (toată țara putea fi mobilizată într-un timp extrem de scurt), a suportului tehnico-material excelent, furnizat de un complex industrial diversificat, repartizat strategic rațional în toate zonele țării, dotat cu capacitatea de a produce orice și de a asimila orice tehnologie într-un timp bun. 1.b În prezent a dispărut atât baza umană, cât și cea materială pentru susținerea armatei. Suntem mai puternici prin alianțe, dar mai slabi prin slăbiciunea capacităților proprii și posibilitatea ca acele alianțe să aibă alte priorități. Noi nu știm dacă în cazul unui conflict generalizat alianțele vor avea în vedere apărarea teritoriului nostru, ori concentrarea pe alte zone strategice, dar putem bănui că decizia va depinde și de atitudinea populației, ori o populație slăbită, săracă, dezorientată politic și ideologic, îmbătrânită, ar putea crea prea multe breșe de siguranță... Adică am putea fi lăsați în "no man's land" 1.c Iar perspectiva nu arată mai bine, criza datoriilor, în curs de declanșare, va duce la o scădere dramatică a capacității de menținere a infrastructurii. Este puțin probabil ca alte investiții să urmeze într-o zonă în care transportul devine nu numai mai dificil, dar și mai riscant, prin permanenta expunere la violența unor grupuri criminale, organizate pe nevoia de subzistență. 2. Politica comunistă de-a construi tot ce ne trebuie și de a fi puternici în toate ținuturile a fost lansată în condiții avantajoase. Totuși, graba lui Ceaușescu de-a obține mai repede progresul, de-a sări etape economice necesare prin recurgerea la împrumuturi, a dus în final la o relativă slăbire a economiei, care nu mai putea recurge liber la importuri (dar parțial compensată prin înalta calificare a specialiștilor și muncitorilor, care a permis asimilarea internă a ceea ce importul nu mai oferea) precum și -mult mai grav- la pierderea coeziunii interne, datorită carențelor aprovizionării, afectată și ea de nevoia plății datoriilor. Nevoie reală, în condițiile în care datoriile neplătite se rostogoleau cu dobânzi tot mai mari iar creditorii erau orice, numai mielușei nu. În momentul de față am ajuns la un nivel aproape comparabil cu cel de la care a pornit construcția comunistă, cu diferența că poporul nu mai poate fi adus în jurul unei clase politice conducătoare (a avut grijă clasa politică de asta, iar Băsescu a făcut aproape tot ce era necesar pentru ca să dispară orice încredere în conducătorii politici) iar datoria țării este de câteva ori mai mare decât a fost aceea pe care o economie pe atunci puternică nu a putut-o plăti decât cu prețul sacrificării consumului intern. Altfel spus, stăm mai prost ca atunci iar perspectivele sunt mult mai sumbre. 3. Politica de liberă migrare europeană ne-a lovit deja din plin. De două decenii generațiile românești cele mai puternice construiesc pentru alții, în timp ce România se dărâmă. Tinerii nu-și mai finalizează studiile, nu mai ajung la o calificare superioară, pentru că munca necalificată din alte țări este mai bine plătită acolo decât munca înalt calificată din țară. Ceea ce induce, firesc, ideea că orice calificare este o irosire de timp. Concluzie favorabilă acum, când tinerii fug să muncească și își satisfac nevoi (casă, mașină) prin munca facilă, dar care se va întoarce în timp, atunci când aceiași tineri, ajunși la vârsta nevoilor, vor trebui să-și asigure întreținerea și subzistența într-o țară în care nu au muncit să construiască din timp nimic. Este ca o baladă a greierului și-a furnicii, dar cu greierul cântând pentru alții și fără nici o furnică de la care să ceară împrumut. Trist! 4. Așa că probabil că atunci când Califatul se va apropia de România, marea dilemă a tinerilor români va fi aceea dacă ar trebui să iasă cu pâine și sare, ori să se înscrie direct în trupele invadatoare...

+3 (11 voturi)
dracon
7.04.2015, 13:21:28

Comentariu considerat abuziv.

Vezi toate comentariile (58)