România, pe hărţile strategice ale Noii Ordini Mondiale: proximitatea spaţiilor conflictuale

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Cu certitudine, primul şi cel mai important dintre spaţiile ale căror evoluţii pot influenţa decisiv partea noastră de lume este cel al Federaţiei Ruse şi, printr-o oarecare extensie în logica securităţii globale, cel al Uniunii Eurasiatice. Şi, cu certitudine, se conturează probleme. Mari şi aşteptat de ample.

Probleme de natură multiplă şi cu un înalt potenţial de destabilizare, chiar primejdie directă, în cercuri concentrice, pentru toate spaţiile învecinate unei Federaţii Ruse care se confruntă cu o acumulare crescândă de elemente de tip ameninţare (clasică sau/şi asimetrică). Este reacţia logică a pieţei ruse şi care pune probleme imediate: pe de o parte o piaţă internă, cea de consum aflată sub presiunea creşterii preţurilor la toate categoriile de produse, dar şi, de cealaltă parte, piaţa de export şi relaţia sa cu pieţele internaţionale, cele direct vizibile, de export-import, dar şi cele mai delicate şi mai puţin uşor de analizat, de relaţii cu spaţiile de putere, atât cele problematice (UE-NATO) cât şi, mai nou, cu aliaţii din Organizaţia de cooperare de la Şanghai. 

Motivul este simplu: toţi se tem că Vladimir Putin, cu o ţară care se apropie de zona tulburărilor economice foarte grave datorate unei din ce în ce mai vizibile izolări politice internaţionale şi unor pachete de sancţiuni vizibile (dar şi mai discrete, ca urmare a unor semnale dure date de lumea occidentală ţărilor aliate), va fi obligat, cu spatele la zid, să continue din ce în ce mai dur pe scara escaladării prezenţei conflictuale deschise, pe spaţiul unui viitor front de luptă cu trei componente, Ţările Baltice, Ucraina şi nordul Mării Negre, folosind baza de lansare Transnistria. 

Caz în care, evident, România s-ar afla pe o hartă strategică, aceea conflictuală, situându-se, cum a fost odinioară prezentată şi în manualele militare sovietice, pe linia directă de acţiune a unei armate de asalt care poate să folosească dotările şi depozitele masive existente în Transnistria pentru a încerca un atac spre aliniamentele de est şi sud-est ale NATO. 

Simple scenarii de tip alarmist? Nu cred, şi asta pentru că în ultima perioadă a crescut continuu presiunea pe economia Federaţiei Ruse, rezervele sale existente funcţionând ca un paleativ doar pentru câteva luni, iar acum populaţia începe să simtă din plin efectele acestui efort de tip «pregătire de război». Din ce în ce mai multe resurse sunt destinate armatei (necesar zilnic în condiţii de pregătire avansată de luptă dar şi constituirea de rezerve strategice în previziunea deschiderii simultane a mai multe teatre de conflict). Pe de altă parte, uitaţi-vă aici la structura detaliată a economiei Rusiei, a importurilor şi exporturilor, şi veţi înţelege foarte rapid enorma presiune care apare la nivelul unei economii dependente la un nivel strategic de exporturile de petrol brut (40%)  şi având pe listă doar materii prime în cel mai bun caz semi-prelucrate. Dar, de partea cealaltă, cu o structură de importuri la fel de semnificativă la nivel de dezechilibru: în ordinea primelor produse fiind automobilele, medicamentele, piesele de maşini, computerele, camioanele de transport, echipamentele transmisie radio....

Supravieţuirea economiei ruse şi, în consecinţă, gradul său de stabilitate internă şi nivelul de agresivitate al politicii sale externe aflate sub imensa presiune a complexului militar-industrial, este marcată de acest dezechilibru enorm: pe de o parte, ponderea din ce în ce mai puternică, la nivel strategic, a exporturilor de materie primă - şi mai ales de petrol şi gaze - şi, pe de altă partre, apariţia unui nivel enorm de dependenţă a pieţei interne de bunurile de consum importate...

Situaţie clasică de criză, o găsiţi descrisă ca atare în toate manualele de strategie militară, şi care pune conducerea militară şi politică a oricărei ţări, în acest caz a Rusiei, în faţa unui pachet de soluţii alternative al căror număr se micşorează extrem de rapid, chiar dramatic de rapid, pe măsură ce politică sancţiunilor internaţionale îşi consolidează efectele. 

Deja, în noiembrie 2014, am asistat la Bruxelles la o discuţie la care erau prezenţi planificatori civili şi militari specializaţi în «economiile afectate de război şi consecinţele sociale în raport cu dezechilibrele predictibile la nivel local, zonal, continental şi mondial ale unui conflict în funcţie de natura şi intensitatea sa». Discuţia a început de la raportul OECD asupra Federaţiei Ruse şi a previziunilor de dezvoltare economică. Se aprecia, deja din acel moment, că ne aflăm în faţa unei situaţii dramatice în care se scufundă una dintre marile economiile lumii, semnal că lista opţiunilor de ieşire se limitează în mod dramatic şi primejdios atâta timp cât parvin semnale din ce în ce mai constistente că ierarhia militar-industrială a Rusiei presează pentru declanşarea unor operaţiuni de disuadare a adversarilor.

Raportul OECD este într-atât de dramatic încât, în sine, este un factor de alertă extremă pentru toate ţările din spaţiile de contact cu Federaţia Rusă:

«Economia rusă a ajuns acum la nivelul de supravieţuire, evitând la limită recesiunea. Scăderea preţului petrolului şi tensiunile provocate din cauza conflictului cu Ucraina afectează încrederea investitorilor şi a consumatorilor. Rubla s-a depreciat puternic sub influenţa acestor doi factori, ceea ce a permis într-o oarecare măsură menţinerea activităţii. Nivelul reluării creşterii economice va depinde de flexibilitatea economiei şi de capacitatea sa de a opera schimburi cu ţări care nu aplică sancţiunile împotriva Rusiei. Dar o asemenea reorientare a comerţului exterior cere timp, astfel încât creşterea PIB-ului urmează să stagneze în 2015 înainte de a creşte uşor la 1,5% în 2016. ...Inflaţia a crescut pe măsură ce au crescut preţurile din cauza sancţiunilor şi a rezultatelor directe ale deprecierii majore a cursului rublei...« 

Problema strategică a Rusiei este minată profund de acest tip de dezechilibre economice structurale. Căci, nu uitaţi, Federaţia Rusă este cel de-al cincilea mare exportator mondial de petrol şi gaze, aceasta asigurând un total de 58% din GDP şi, deja, creşterea economică de anul trecut (de doar 0,6%, în scădere de la nivelul din 2013, de 1,3%) reprezintă un uriaş semnal de alarmă, fiind vorba despre cel mai scăzut nivel de la recesiunea din 2009. La finele anului 2014, cheltuielile guvernamentale, investiţiile şi exporturile au scăzut cu 0,2%, investiţiile cu 1,2% şi exporturile cu 2,%. Conform estimărilor date publicităţii de Banca Naţională a Rusiei, GDP-ul Rusiei urmează să scadă în 2015 cu 3,5-4%, iar Ministerul Economiei al Federaţiei Ruse estimează o contracţie economică de 3%. 

Real sau nu? Vom vedea. dar surse convergente confirmă că, până în acest moment, GDP-ul a scăzut în ianuarie 2015 cu 1,5% şi cu 2,3% în februarie 2015., lună în care Ministerul de Finanţe al Federaţiei Ruse a alocat 2,3 trilioane de ruble (37,51 miliarde $) pentru un plan anti-criză. Iată una dintre proiecţiile de acum câteva zile ale unuia dintre serviciile specializate în obţinerea analizelor financiare strategice în caz de urgenţă strategică :

image
image
image
image

O asemenea presiune enormă este, în sine, un casus belli. Urmează, evident, din nou, dar nu ştiu cu câtă eficienţă, încercarea de răspuns a Rusiei. Ca dintotdeauna în istorie, sub forma creşterii excesive a presiunii pe zonele proxime (printre care şi România ca parte a primei frontiere în dispută). O presiune diplomatică dar şi, la nivelul spaţiului public, printr-o creştere programată a invaziei spaţiului virtual a ţărilor NATO, de acum foarte atent monitorizată de serviciile specializate ale NATO dar şi de cele ale tuturor ţărilor membre în cadrul programelo0r speciale de indentificare şi contra-atac a ameninţărilor din spaţiul virtual. Acţiune la care, dacă informaţiile mele sunt corecte, participaă de acum, pentru identificarea reţelei interne de « troli », secţiunile specializate cyber-war ale serviciilor de informaţii române în colaborare cu cele ale aliaţilor din spaţiul euro-atlantic, cu o atenţie deosebită asupra campaniilor orchestrate pe site-urile diferitelor publicaţii, printre care şi aceasta a noastră-, chiar cu predilecţie.

Dar, dacă vorbim despre hărţi strategice, ce determină acum ridicarea brutală a nivelului de criză? Răspunsul este teribil de simplu : rezolvarea anunţată a ceea ce era până acum descris drept « criza majoră eternă » din Orientul Apropiat, adică iminenţa ajungerii la un acord privind nuclearul iranian, ACORDUL SECOLULUI în cazul în care, aşa cum este planificat, va fi prezentat spre semnare până la 30 iunie, aduce posibilitatea ca Rusia să se afle, la acel moment, în faţa unei duble posibilităţi. Să aibă deschisă calea spre resursele iraniene este ceva interesant dar nu vital, strategic fiind eventualul acces permis la Golful Persic, Posibil, dar, în paralel, va avea să se confrunte cu un dezastru uriaş care poate reechilibra (dezechilibra, dacă am vorbi din punctul de vedere al Rusiei) pe termen mediu şi lung harta de putere din zona noastră de lume: apariţia unui Nou Mare Orient Apropiat construit în consonanţa logicii spaţiului euro-atlantic şi garantat de NATO (cu un eventual nou membru, ISRAELUL)  ar coborî preţul petrolului la un nibvel acceptabil pentru garantarea creşterii economice sustenabile pentru o mare parte a ţărilor lumii. Dar, în acelaşi timp, ar trimite aproape de neant nivelul şantajului energetic exercitat acum de Federaţia Rusă şi ar reface harta globală de putere. 

Odată cu, mare atenţie, revalorificarea poziţei de contact a României cu spaţiile sale proxime, de data asta în formula de conexiune cu noile mari drumuri care se află în pregătire şi negociere avansată.  O negociere care implică, fie şi la nivelul simbolului de putere şi voinţă de a folosi puterea în caz de nevoie, noua desfăşurare preventivă de forţe anunţată de aliaţii noştri la graniţa de est a României. Este vorba, fireşte, despre o pre-poziţionare de forţe pentru a preveni intrare în ceea ce poate fi worst case scenario. Dar, ştiind că, chiar în acest moment, sunt deschise canalele unei discuţii de profunzime, în lumina disperării-nevoii de pace-înţelegerii pricolului  care este posibil să ducă la negocierea aşteptată a noii hărţi a lumii de putere pentru secolul XXI.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite