România Rusia Ucraina: „Protecţia NATO este şi o închisoare”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin la Minsk, pe 12 februarie 2015 FOTO AP
Vladimir Putin la Minsk, pe 12 februarie 2015 FOTO AP

Un acord bizar deci, un Minsk 2, care seamănă foarte mult cu precedentul său: Minsk 1, semnat în septembrie 2014, la care ucrainenii au aderat, nu de bună voie nici atunci, ci la presiunea Occidentalilor.

Ca buni păţiţi ai vecinului prea puternic de la Est, ucrainenii ştiu cât valorează cuvântul unui lider de la Kremlin, exact atât cât este necesar pentru ca să-şi pregătească terenul, trupele, viitorul pas. Mă tem că prima dată Kievul a pierdut timp în timp ce ruşii au continuat să avanseze pioni pe frontul din Donbas, mă tem că şi de data aceasta situaţia va fi la fel. „Este o şmecherie din partea lui Vladimir Putin, îmi confirmă şi Raymond Clarinard, colegul specialist al Ucrainei, redactor-şef adjunct al revistei Courrier International. O şmecherie care îi va permite să câştige timp şi care va mai slăbi şi mai mult Kievul".

Efectiv, Ucraina este astăzi o ţară la pământ: sărăcită, epuizată de acest război surd care face în fiecare zi victime, cu o populaţie care şi ea în tăcere pregăteşte un nou Maidan, al treilea, care va fi cu mult mai violent, Ucraina ştie acum cât valorează promisiunile Uniunii Europene sau ale Statelor Unite. In acest februarie în care aniversăm un trist eveniment, Ialta şi sacrificarea Europei de Est, Ucraina ştie că o altă Ialta este posibilă şi că Europa de Est va fi din nou sacrificată. Cu consecinţele de rigoare.

Căci jocurile politice, geopolitice, sunt acum vag diferite, vag, „protecţia NATO fiind în acelaşi timp şi o închisoare", după cum remarcă acelaşi Raymond Clarinard. Polonia ar fi vrut de mult timp deja să ajute militar Kievul, Polonia, cu cei 45 000 de militari ai săi, una din cele mai puternice armate ale Europei, alături de cea a României (42 000 de soldaţi), care şi ea ar fi vrut de mult să ajute militar Moldova, preventiv.

Nici Bucureştiul şi nici Varşovia nu cred în milostivirea lui Putin, ambele capitale ştiu că mai devreme sau mai târziu Moldova va fi o ţintă, că drumul spre Transnistria devine mai scurt după ce Donbasul va fi foarte rus. Membre ale NATO, nici Polonia nici România nu vor interveni fără sprijin european sau american. Mă tem însă că în cazul prelungirii acestui deja război, dar sub o altă formă, Moldova va fi prima sacrificată. Ca şi în cazul peninsulei Crimeea, mai- marii lumii vor închide ochii în timp ce România se va "bucura" de apartenenţa sa la NATO: protecţia unei închisori în care ai intrat singur nu te face oare mai vulnerabil, mai supus loviturilor, mai neputincios şi, până la urmă, o victimă sigură a propriei politici?

Cât despre Moldova, chiar dacă ar fi dorit o aderare la NATO, nu i-ar fi fost acceptată. Să fim sinceri: nimeni nu vrea să se certe cu Putin. Dar de dragul istoriei, al cărţilor de istorie, toată lumea se preface că face. Vă mai amintiţi de „fă-te că lucrezi?"

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite