Români care candidează la alegerile locale italiene (II). Interviu cu Paul Vătămanu

Diaspora românească, foarte numeroasă, numără însă foarte puţini aleşi locali de origine română. La ultimele alegeri, a crescut numărul de candidaţi, dar sunt încă rare cazurile în care aceştia au reuşit. În acelaşi timp, românii consideră că nu sunt suficient de bine reprezentaţi, dar sunt puţini cei care se înscriu pe listele electorale, pentru a putea vota.

Mai mult, faţă de candidaţii români există o mulţime de reticenţe, ceea ce descurajează şi mai mult implicarea în politică. Prin urmare, avem o voce foarte slabă, chiar şi în ţările cu comunităţi foarte mari, ca Italia sau Spania. Cei care se implică în politica locală sunt oameni curajoşi, care îndrăznesc să îşi asume o prezenţă publică, cu multe responsabilităţi. 

Vă propun să îl cunoaştem pe Paul Vătămanu, originar din Roman, care se prezintă pentru un nou mandat la alegerile locale din Azzano Decimo, în Friuli-Venezia Giulia.

Ciprian Apetrei: Cum aţi ajuns să candidaţi la alegerile locale din Italia? Vă rog să ne vorbiţi despre parcursul dumneavoastră personal şi profesional.

Paul Vătămanu: Candidatura mea la alegerile locale din Italia este rezultatul şi recunoaşterea maturităţii civice şi profesionale la care a ajuns românul stabilit în Italia, Paul Vătămanu. Nu de la mine zic asta, aşa mă caracterizează cei care mă cunosc, români şi italieni deopotrivă. Candidez, acum în iunie, la al doilea mandat de consilier municipal, deci pot afirma că sunt o persoană cu experienţă politică la nivel local şi regional.

Trăiesc şi profesez de 25 de ani în Tiezzo di Azzano Decimo (PN), localitate din regiunea Friuli-Venezia Giulia. Sunt şi antreprenor în Italia, de peste 18 ani, fondator şi administrator al companiei Vatamanu Coperture SRL. De asemenea, sunt absolvent al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, fiind licenţiat al Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice. Am 49 de ani, sunt căsătorit şi am trei copii.

Eu m-am implicat destul de timpuriu în viaţa comunităţii din această localitate italiană, care m-a acceptat şi integrat destul de repede. Şi am constatat un lucru esenţial: dacă eşti om serios, te bucuri imediat de respect şi apreciere. Oamenii din Azzano Decimo  m-au primit cu braţele deschise acum 25 de ani. M-au răsplătit pentru fiecare contribuţie adusă calităţii vieţii din municipiu şi din regiune. Am înţeles repede valoarea şi puterea asocierii într-o comunitate. Eu nu cred în izolarea individului sau în alienarea sa. Cred puternic în individualitatea cu potenţial creator care adaugă valoare nu doar pentru el, ci şi pentru societatea din care face parte. Concepţia asta m-a determinat să fac parte din asociaţiile locale din Azzano Decimo şi să ajung în 2014 chiar Preşedintele echipei locale de fotbal. Ştiţi cât de iubit şi de important e fotbalul în Italia!

Sunteţi printre puţinii români din Italia care au câştigat prin vot un post de ales local. Cum aţi reuşit acest lucru şi ce realizări a avut mandatul care se încheie?

P.V: Oamenii care trăiesc în Italia sunt foarte atenţi dacă o persoană este deschisă şi disponibilă la cerinţele şi nevoile comunităţii. Asta cred eu că m-a ajutat să câştig încrederea oamenilor din oraş şi nu numai. Fără implicare în viaţa comunităţii degeaba ridici pretenţii de ordin politic.

În mandatul 2017-2022 am fost consilier de opoziţie, dar asta a însemnat o privire atentă la mişcările administraţiei locale şi o comunicare eficientă cu votanţii mei ale căror doleanţe au ajuns pe masa executivului local.

Anul acesta, sunt propunerea listei Libertà per Azzano – Forza Italia,  care împreună cu alte două liste susţinem pentru alegerile municipale pe Angelo Franco Bortolus la postul de primar al localităţii Azzano Decimo din regiunea Friuli Veneţia Giulia,  din data de 12 iunie 2022. Şi nu vă ascund că ţintesc postul de viceprimar al localităţii, chiar dacă sistemul de vot e destul de diferit faţă de cel din România şi poate părea un pic mai complicat.

În general, în Europa, românii se implică puţin în politica locală a ţărilor în care locuiesc. Credeţi că se vor mobiliza să vă voteze? Se poate schimba această atitudine?

P.V: Personal, am mare încredere în oameni şi în românii noştri din diaspora. Nu e vina lor dacă astăzi ei sunt reticenţi la politică, e normal acest fenomen de neîncredere din cauza a ceea ce se întâmplă astăzi în societate. După doi ani de pandemie, cu război în coasta României şi a Europei, societatea are nevoie de oameni cu bună credinţă, muncitori, serioşi, capabili să ocupe posturi prin meritocraţie. Viitorul nu stă ascuns într-o peşteră, motorul viitorului este alcătuit din acţiunile şi atitudinile noastre prezente.

Eu aşa am acţionat: m-am pornit să mobilizez diaspora românească, să devină conştientă că are un vot de dat şi în Italia, nu doar pentru România când sunt alegeri generale sau prezidenţiale. Am colindat la cei peste 300 de români care locuiesc în Azzano Decimo să-i informez şi să-i conving să devină alegători cu acte în regulă, conform legii italiene. Bună parte dintre ei vor intra în posesia cărţii de alegător ca să poată vota la alegerile locale din 12 iunie. Exemplul românilor care vor vota poate fi urmat de ceilalţi români care încă manifestă reţinere faţă de fenomenul politic. Important este că am dezmorţit lucrurile şi am ajuns să vorbesc direct cu cât mai mulţi conaţionali ai mei din localitate.

Sunteţi implicat şi în politica din România. Sunt legate cele două activităţi?

P.V: Da, acum sunt implicat direct şi în politica din România. Legătura dintre cele două partide politice Forţa Italia şi PNL la nivel european unde ambele fac parte din Partidul Popular European m-au determinat să mă implic, de aici din diaspora, şi în politica românească. Atunci când suntem legaţi de cineva, iubim mai mult, începem să facem lucruri de interes naţional, fapt care mă face să mă simt fericit şi bucuros de rezultatele obţinute împreună.

Se spune că eşti bine acolo unde ajungi dacă găseşti ceva ce ţi se potriveşte şi îţi lipsea acasă. Sunteţi de acord?

P.V: Aici e vorba despre perspectiva din care vedem lucrurile. Te poţi simţi bine oriunde te găseşti, depinde de fiecare ceea ce îşi doreşte să facă, ceea ce îi place să facă, dacă o face din obligaţie sau din plăcere. Nu neapărat lipsa unui lucru te face să preţuieşti alt loc, altă ţară, depinde mult şi de forul interior al fiecăruia, starea bună şi liniştea lăuntrică pot aduce multă pace şi iubire în sufletul nostru.

Suntem deja la a doua generaţie de emigranţi. Copiii născuţi în Italia, din părinţi români, sunt mai mult italieni sau români? Cum vedeţi situaţia lor peste încă o generaţie când îşi vor educa, la rândul lor, copiii?

P.V: Astăzi, în opinia mea şi contrar părerilor sceptice, trăim timpuri destul de prielnice. După ce România, la 1 ianuarie 2007, a intrat în Uniunea Europeană, cetăţenii români au emigrat în masă spre Occident, unde condiţiile de viaţă erau mai bune şi posibilităţile de a avea un loc de muncă bine retribuit. Aici, românii au întemeiat familii, din ce în ce mai mulţi români au cumpărat case şi uşor, uşor s-au integrat în societatea italiană. Copiii născuţi aici primesc cetăţenia italiană. Vorbesc în numele copiilor mei, unde toţi trei sunt născuţi aici, care acum au 24, 17 şi, respectiv, 11 ani, se simt italieni, mai ales fetiţa de 11 ani, care, atunci când ea s-a născut, eu aveam deja cetăţenia italiană şi automat a primit-o şi ea. Situaţia copiilor de origine română se îmbunătăţeşte din ce în ce mai mult, prin faptul că părinţii lor se integrează în societate foarte bine.

Aici aş deschide o paranteză şi vreau să menţionez că România trebuie să se implice mult mai mult în diaspora pentru promovarea limbii şi culturii româneşti, a tradiţiilor noastre pentru a nu pierde şi depărta aceste valori. Conexiunea ţării cu diaspora, acest metabolism de ordin patriotic, înseamnă că noile generaţii născute şi crescute în afara României au acces la valorilor româneşti, pot respira şi se pot inspira din aerul nostru autentic naţional pe care-l alcătuiesc cultura şi tradiţiile.

Ce putem învăţa de la italieni? Ce îi putem noi învăţa pe ei?

P.V: Trăind în Italia de foarte mulţi ani am învăţat foarte mult de la ei, începând de la lucrurile simple, de la bucătăria italiană, trecând prin modă, sport, turism, ajungând la artă, cultură, economie, afaceri. Au foarte multe meserii pe care le preţuiesc şi le perpetuează, şi sunt foarte buni maeştri, creativitatea lor este impresionantă. Apoi, stilul de viaţă, calitatea vieţii şi valorizarea familiei sunt exemple de urmat. Nivelul de civilizaţie şi de respect al regulilor şi legilor este ridicat, de aceea apreciez foarte mult disciplina lor civică, comunitară.

Cunoscând Italia, eşti impresionat de calitatea serviciilor şi a produselor, de sistemul educaţional, medical, administrativ, poate mai puţin de cel judiciar care e foarte complicat. Apoi, să nu uităm că Italia deţine 70% din patrimoniul cultural mondial.

Ce îi putem noi învăţa pe ei? Că o bună adaptare la un nou mediu şi la noile provocări se face în ambele sensuri. Că fondurile europene pot ajunge şi în Italia pentru a ajuta dezvoltarea actuală a comunităţilor locale şi acesta este un punct cheie al programului meu la alegerile locale din iunie. Şi, nu în ultimul rând, să aibă mai multă răbdare cu noi…