Români care candidează la alegerile locale italiene (VII). Interviu cu Anca Rus şi Vasile Bodoga

Diaspora românească, foarte numeroasă, numără însă foarte puţini aleşi locali de origine română. La ultimele alegeri, a crescut numărul de candidaţi, dar sunt încă rare cazurile în care aceştia au reuşit. În acelaşi timp, românii consideră că nu sunt suficient de bine reprezentaţi, dar sunt puţini cei care se înscriu pe listele electorale, pentru a putea vota.

Mai mult, faţă de candidaţii români există o mulţime de reticenţe, ceea ce descurajează şi mai mult implicarea în politică. Prin urmare, avem o voce foarte slabă, chiar şi în ţările cu comunităţi foarte mari, ca Italia sau Spania. Cei care se implică în politica locală sunt oameni curajoşi, care îndrăznesc să îşi asume o prezenţă publica cu multe responsabilităţi.

Vă propun să îi cunoaştem pe soţii Anca Rus şi Vasile Bodoga, originari din Braşov si Paşcani, candidaţi la alegerile locale din Palermo, regiunea Sicilia.

Ciprian Apetrei: Cum aţi ajuns să candidaţi la alegerile locale din Italia, împreună? Este o situaţie foarte rară. Vă rog să ne vorbiţi despre parcursul dumneavoastră personal şi profesional.

Anca-Marcela Rus: M-am născut, crescut şi studiat în Braşov. În anul 2006 am hotărât să vin în Italia, crezând în mirajul străinătăţii. Am ajuns la Palermo, unde am rămas până astăzi.

Aşa ca majoritatea românilor, am muncit ca îngrijitoare în diverse familii italiene (badantă). Nu este o muncă uşoară dar am învăţat multe: limba, să gătesc, obiceiurile lor. Pe Vasile l-am cunoscut aici, el lucra la o brutărie. Cu timpul am hotărât să facem şi altceva. Am închiriat o casă, am făcut diverse cursuri pentru a ne perfecţiona. În 2013 am fondat o asociaţie pentru comunitatea românească. Tot atunci ne-am apropiat de politica locală. Treptat am devenit oarecum un punct de referinţă pentru românii din Palermo.

Nu este primă oara când candidăm, am facut-o şi în anul 2017. Adevărul este că nu am ales noi să candidăm, a fost alegerea partitului şi ne-am simţit onoraţi pentru încredere. Eu am admirat întotdeauna "locomotivele". Asta încerc şi eu să fac, să devin un fel de locomotivă care trage după ea pe cei care doresc să " se agaţe" pentru a ajunge la o oarecare destinaţie. Asta cred eu că înseamnă integrare.

Vasile Bodoga: Născut şi crescut la Paşcani, judeţul Iaşi, unde am studiat la Liceul Teoretic “Miron Costin". Consider că implicarea în viaţa socială şi politică în locul în care trăim şi ne desfăşuram activitatea este nu doar un drept ci şi o îndatorire a noastră, a tuturor celor care am hotărât să trăim pe meleaguri străine. Participarea amândurora la alegerile locale nu este pentru prima oară şi este rezultat al activităţii noastre participative în decursul timpului.

Am început din anul 2013, când am izbutit să candidez la alegerile desfăşurate pe plan local (Palermo), privind Consulta Delle Culture, aşa-zisul Parlament al emigranţilor, oferindu-ni-se posibilitatea ca fiecare comunitate de străini să aibă reprezentanţii săi aleşi în mod democratic, pentru a participa la viaţa politică a oraşului.

Cu timpul am desfăşurat activităţi tipice şi am participat la cursuri de pregătire pe teme de proiecte, emigrare şi sindicat, ocazie cu care am intrat în posesia autorizaţiilor şi certificatelor necesare pentru desfăşurarea activităţii viitoare, în prezent fiind interpret autorizat în cadrul Tribunalului Palermo şi consilier în cadrul organului sus menţionat, Consulta Delle Culture,  pregătind astfel o cale pentru un raport de colaborare cu instituţiile italiene. Bineînţeles, toate acestea pentru a veni în sprijinul comunităţii româneşti şi a rezolva eventualele necesităţi ale acesteia.

Trei motive pentru a vă vota, pe fiecare dintre dumneavoastră.

A-M.R: - Cunosc problemele străinilor cât şi realitatea social-politică palermitană.

- Pentru a arăta că existăm atât ca persoane noi şi poate cu idei inovatoare şi de ce nu, pentru a da un exemplu generaţiilor viitoare. Copiii mei vor înţelege că am vrut, m-am implicat, am încercat să fac ceva!

- Consider o datorie să mă implic (atât cât pot), pentru a deveni parte a oraşului care m-a adoptat.

V.B: Prin candidatura depusă consider că aportul meu este necesar, având o experienţă şi cunoscând problemele cu care se confruntă atât italienii dar şi străinii, din punct de vedere al serviciilor către cetăţean (birocraţie, transport, salubritate, comerţ), inexistenţa unor centre sociale specifice  care să vine în sprijinul celor fără adăpost (crearea unor cantine sociale), cu familii numeroase, crearea unor spaţii destinate petrecerii timpului liber, folosind fonduri locale cât şi fonduri absorbite. Voi fi mereu în favoarea integrării, a acceptării oricărui fel de cultură, religie, situaţie socială, valori necesare unui oraş european multicultural aşa cum este Palermo. Consider că  nu trebuie făcută diferenţa între persoane, neexistând persoane de categorie inferioară sau superioară, de categoria A sau B, persoane de centru sau de periferie. 

Sunteţi implicaţi şi în politica românească, de partea unui partid de centru dreapta. Aici, în Italia, candidaţi din partea unei platforme de stânga. Cum se împacă cele doua activităţi?

A-M.R: Prima alegere politică a fost cea locală, abia din 2019 am început să activez în politica românească.

De ce un partid de stânga? Pentru ca este partidul care apără drepturile şi are un program de protecţie pentru emigranţi. Nu pot fi de acord cu lozincile partidelor de dreapta: "Întâi italienii... să îi ajutăm la ei acasă", etc. Consider că nu trebuie să uităm că noi, ca .membri ai Uniunii Europene, trebuie să promovăm unitatea. Eu vorbesc despre Sicilia, adică acolo unde ajung majoritatea emigranţilor. Să nu uităm că Sicilia a fost întotdeauna un teritoriu controversat. Aici se împletesc diverse culturi dintotdeauna, culturi care nu au fost doar acceptate, ci au construit împreună. Palermo este un mozaic de culturi şi îmi place să mă consider o piesă importantă a acestui mozaic.

V.B: Din punct de vedere al politicii din România, confirm ca sunt simpatizant al unui partid de dreapta. Cred că participarea din partea unui partid "de stânga" sau "de dreapta" este în funcţie de politica favorabilă care se practică în locul respectiv. Activitatea fiecărui partid este "coordonată" de necesităţile comunităţii, aşa cum participarea mea de candidat se oglindeşte în rezultatele pe care le are organizaţia politică pe plan local. Deocamdată, la Palermo, având în vedere politica de centru-stânga dusă de forţele politice precedente, au acceptat şi au primit cu braţele deschise emigranţii, din care mă consider că fac şi eu parte, au fost de acord şi au sprijinit străinii, putem spune ironic, că, în acest amestec de culturi, pisica trăieşte împreună cu şoarecele, dar şi cu câinele.   

În general, în Europa, românii se implica puţin în politica locală a ţarilor în care locuiesc. Credeţi că se vor mobiliza să vă voteze? Pe ce alte voturi vă bazaţi?

A-M.R: Tocmai pentru că românii nu se implică în politica locală vrem să dăm un exemplu, sperând, ca de fiecare dată, să fim mai mulţi candidaţi şi mai mulţi votanţi. Este greu ca într-un oraş ca Palermo (al cincilea ca mărime din Italia, cu o populaţie de cca. 1 milion de locuitori) să poţi miza pe voturile cuiva. Sper să mă voteze atât românii, italienii cât şi alţi străini cu drept de vot.

V.B: Implicarea minimă a românilor în politica locală externă în ţările unde locuiesc este "justificată" din lipsa unei educaţii din punct de vedere social şi politic, urmare a grijilor şi lipsurilor, dar cel mai mult consider ca urmare a neîncrederii pe care au absorbit-o cu anii de la alte generaţii de politicieni.

Mobilizarea românilor la vot poate fi determinată de două motive:

- unul ar fi o maximă implicare a candidaţilor pentru a-i convinge că rolul politic al votului este unul important, care ar putea decide viitorul lor şi al generaţiilor următoare şi,

- al doilea motiv, ar fi convingerea personală a fiecăruia că, prin votul lor, s-ar putea schimba mentalitatea omului politic în favoarea întregii comunităţi, a oraşului, a generaţiilor ce vor urma.

Văzând că depunea candidaturii este pentru alegerile locale, mesajul de a fi ales nu este adresat doar comunităţii de români, ci este îndreptat către cei care au interes pentru acest oraş, care urmăresc îndeaproape viaţa politică şi au intenţia de a schimba ceva în bine prin votul acordat. 

Suntem deja la a doua generaţie de emigranţi. Copiii născuţi, în Italia, din părinţi români, sunt mai mult italieni sau români? Cum vedeţi situaţia lor peste încă o generaţie, când îşi vor educa, la rândul lor, copiii?

A-M.R: Grea întrebare! În general, în familiile mixte copiii sunt mai mult italieni, nu prea vorbesc limba română şi nu cunosc obiceiurile şi tradiţiile noastre. Dat fiind că îşi văd rar bunicii din România, copiii sunt mai ataşaţi de bunicii italieni şi automat de limba, obiceiurile şi tradiţiile de aici.

Acolo unde ambii părinţi sunt români, educaţia copiilor se creionează în funcţie de dorinţa părinţilor de a se întoarce cândva sau nu în România. Atâta timp cât părinţii vorbesc în casă limba română, au prieteni români, participă la activităţi culturale româneşti, copiii sunt români. Generaţiile viitoare vor fi educate întotdeauna în familie, în funcţie de ceea ce au văzut şi învăţat de la părinţi.

V.B: Dacă deja suntem la a doua generaţie de emigranţi în străinătate, aceasta spune mult. În sensul ca în timp s-a construit o punte de la prima generaţie, numită "generaţie constructoare" şi generaţia următoare, a doua, de care spuneaţi dumneavoastră. Decizia de a locui în străinătate nu este întâmplătoare, ci de a nu strămuta copii deja născuţi aici, pe alte meleaguri.

Dacă noi, ca părinţi, avem ca patrie adoptivă ţara străină care ne-a primit, copii noştri cu ambii părinţi români pot fi consideraţi şi ei români cu rădăcini româneşti. Transmiterea obiceiurilor şi a tradiţiilor de la o generaţie la alta, a graiului şi dragostei faţă de Patria Mamă România, se face în familie, de ea depinde viitorul originalităţii următoarelor generaţii.

Ce putem învăţa de la italieni? Ce îi putem noi învăţa pe ei?

A-M.R: Cred că trebuie doar să ne amintim ceea ce unii dintre noi am uitat. Italienii ţin foarte mult la familie, obiceiuri şi tradiţii, în timp ce noi, în goana pentru o viaţă mai bună, nu mai preţuim un obiect rămas de la bunica şi nu ne mai emoţionăm când ne amintim de copilărie.

Italienii, mai ales sicilienii, sunt un popor de emigranţi, dar şi-au păstrat şi dus cu ei tradiţiile acolo unde au ales să trăiască. Asta trebuie să învăţăm de la ei. Noi în schimb îi putem învăţa (din punctul meu de vedere) modul nostru de a fi direcţi, punctualitatea şi de ce nu, limba română. Avem foarte multe lucruri în comun, istoria şi latinismul din noi ne uneşte şi ne aseamănă.

V.B: De învăţat unii de la alţii, nu cred că e bine spus! Am putea spune cum ar trebui să aplicăm cunoştinţele noastre (atât români cât şi italieni) şi să ne acceptăm culturile care nu sunt atât de diverse. Să nu uitam că provenim din popor latin, cu semne şi limbă asemănătoare, poate de aceea unora dintre noi le-a fost mai uşor să se integreze în societate. În ultimi ani au crescut numărul de căsătorii dintre cetăţeni români şi italieni, un semn major că cele două culturi, cât şi oamenii lor pot trăi în pace cu dragoste şi armonie. Schimbul intercultural ne poate fi doar favorabil ambilor, atât nouă cât şi italienilor.