Rusia, un actor istoric al alegerilor din Franţa

Rusia nu şi-a ascuns niciodată preferinţele la diferite alegeri importante şi s-a manifestat ca atare şi în campania pentru alegerile prezidenţiale din Franţa. Tradiţia datează încă din timpul Uniunii Sovietice.

După referendumul din Marea Britanie privind apartenenţa la Uniunea Europeană şi alegerile prezidenţiale din Statele Unite, Rusia nu s-a ferit în a-şi arăta preferinţele nici la alegerile prezidenţiale din Franţa. La fel ca în cazul Marii Britanii, unde a pledat pentru părăsirea blocului comunitar, precum şi în cazul Statelor Unite, unde a insistat pentru alegerea lui Donald Trump la Casa Albă, Kremlinul şi-a susţinut favoriţii săi din Franţa prin diferite mijloace, unele fiind mai sofisticate, precum manipularea pe reţelele sociale sau piratarea site-urilor unor candidaţi consideraţi ostili, iar altele mai tradiţionale, precum afişarea susţinerii prin intermediul antenelor în limba franceză ale posturilor pro-Kremlin Sputnik şi Russia Today, relatează slate.fr. Dacă liderul „En Marche!“ („Înainte!“), centristul Emmanuel Macron, a fost ţinta criticilor, conservatorul François Fillon, radicalul de stânga Jean-Luc Mélenchon şi extremista de dreapta Marine Le Pen au avut, în schimb, parte de relatări favorabile. Mai mult, Le Pen a fost primită la Kremlin de preşedintele rus Vladimir Putin pentru o poză de campanie. O mişcare îndrăzneaţă şi directă ce în alte vremuri era făcută cu multă discreţie.

În epoca Războiului Rece, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS) contribuia indirect la finanţarea campaniilor partidului frate din Franţa prin intermediul Băncii Comerciale pentru Europa de Nord. De asemenea, oficiosul PCUS îşi exprima „solidaritatea de clasă“ cu candidaţii comunişti atunci când aceştia se prezentau la prezidenţiale, cu toate că nu existau speranţe mari în privinţa lor.

Întâlnire la Rambouillet (Franţa), la 22 iunie 1977, între Valéry Giscard d’Estaing (dreapta) şi Leonid Brejnev FOTO POOL/AFP

În ceea ce priveşte Kremlinul, acesta miza mereu pe un candidat anti-american şi favorabil intereselor sale. 

Uneori liderii de la Kremlin au avut de făcut alegeri dificile, aşa cum a fost cazul în 1974. Având de ales între François Mitterrand şi Valéry Giscard d’Estaing (VGE), conducerea sovietică s-a plasat de partea celui de-al doilea candidat la Elysee. Numai că atunci Giscard nu a alergat la Moscova, cum a făcut Le Pen pe 24 aprilie 2017, ci a fost vizitat discret la două zile de la turul întâi al alegerilor de către ambasadorul sovietic la Paris, Stepan Cervonenko. 

Sovieticii au recidivat la următoarele alegeri prezidenţiale din Franţa, în 1981, când au mizat tot pe Giscard în faţa lui Mitterand. Între timp, VGE manifestase o neutralitate puternic criticată în legătură cu invazia Uniunii Sovietice în Afganistan şi nu se alăturase protestelor occidentale faţă de instalarea rachetelor SS-20 în direcţia Europei. Atitudinea sa faţă de Uniunea Sovietică îi adusese porecla „micul curier“, dată de rivalul său politic François Mitterrand. Contextul a fost nostim. Prudent sau mai degrabă dornic să joace un rol de mediator, VGE s-a întâlnit în cea mai mare discreţie la Varşovia cu liderul sovietic Leonid Brejnev. Nici chiar ambasadorul Franţei la Moscova nu a ştiut nimic despre această întâlnire desfăşurată după intrarea sovieticilor în Afganistan. Încrezător în asigurările primite cu privire la retragerea unor trupe sovietice, considerate invadatoare în Occident, VGE anunţa acest lucru în Consiliul European. Astfel toată lumea a aflat despre întâlnirea sa cu liderul Uniunii Sovietice. Pus în faţa anunţului lui Giscard, Brejnev a retras o parte din trupe, dar a trimis imediat altele înapoi, iar Mitterand nu a ratat ocazia de a spune despre contracandidatul său la preşedinţie că este „micul curier“. De altfel, înainte de alegeri, Pravda a salutat „bilanţul în mare parte pozitiv“ al lui Giscard. Însă socialistul François Mitterrand a câştigat alegerile la 21 mai 1981 şi a schimbat macazul în politica externă a Franţei cu celebra frază „rachetele sunt la Est şi pacifiştii sunt la Vest“.