Rusia a ieşit cu tancul la cumpărături. Război sau pace la Kiev?

FOTO ukrinform.net

Pentru iarna care va veni, Rusia a început deja să facă provizii, ieşind să viziteze pieţele. Chiar dacă mai e ceva până la desprimăvărare şi nu se ştie cum vor fi vara sau toamna care urmează. Ivan îşi face sanie cu o iarnă înainte, el ştie de ce.

Suntem în ultima săptămână a lunii februarie şi deşi ne-au trecut prin faţa ochilor convoaie de tancuri şi transportoare, ruseşti desigur, am rămas încă tot la soluţia diplomatică.

Tânărul Talleyrand, mă refer la preşedintele francez Emmanuel Macron, în funcţie acum şi, probabil, şi după alegerile din 10 aprilie, vrea să câştige pacea deşi războiul încă nu a început.

Aşa că vom avea noi runde diplomatice.

Începând cu joi, probabil, săptămâna aceasta. Bineînţeles la Geneva.

Secretarul de Stat Blinken i-a pus o singură condiţie lui Lavrov: să nu cumva... adică Rusia să nu strice programul cu o vizită inopinată în Ucraina.

Orice altceva se poate discuta.

V-am spus, mai deunăzi, că sunt trei subiecte care au fost date la lucrarea de control a Kremlinului pentru partenerii - aşa, un termen diplomatic de complezenţă -, europeni şi transatlantici:

• Situaţia teritoriilor rebele din estul Ucrainei;
• Peninsula Crimeea;
• Extinderea NATO.

Mai e un examen, dar acela se dă doar în doi, Rusia şi SUA, singurii care au acces la bibliografia despre arsenalul nuclear şi dispunerea lui.

Aici unde suntem şi noi, notă de subsol.

Se va discuta despre subiectul 1, skip subiectul 2, la 3 se va ajunge dacă la primul subiect Anthony şi Serghei nu ajung la o înţelegere.

Celălalt examen e cu uşile închise, vom afla mai târziu cine l-a dat şi cine l-a luat.

La acest moment par a exista, totuşi, câteva certitudini în această mare agitată de tsunami-uri apoteotice care se anunţă şi nu mai vin:

• nimeni nu vrea război (în cazul SUA – pentru că Rusia nu e Irak, în cazul Rusiei – pentru că Ucraina nu e Georgia, în cazul Europei – pentru că a uitat cum să porţi o armă în mână).  Diplomaţii occidentali se retrag împreună cu familiile, dar nu de la Moscova. Nici ruşii nu pleacă din Washington sau Londra;
• nimeni de la vest şi nord de Kiev nu va apăra Ucraina, altfel decât din vorbe. Nici dinspre Marea Neagră nu va veni ajutorul, cu toată dragostea arătată de fratele başkan de la Bosfor. Ah, sigur, sancţiunile... pentru această eventualitate, Rusia are puse deoparte vreo trei PIB-uri ucrainene. Şi o linie de credit în yuani, fără limită superioară, „no strings attached” (în traducerea chineză „Frate, frate, dar ...”). Poate aveau ucrainenii o nădejde în ajutorul nostru dar de când preşedintele Zelenski ne-a trecut la ”şi alţii”, în adresarea către naţiune, pardon, am stricat prietenia;
• toată lumea vrea negocieri dar fiecare doreşte să iasă de la acestea cu faţa curată. Iar Rusia a anunţat destul de clar că s-a cam plictisit aşteptând timp de şapte ani să se implementeze Acordurile de la Minsk.

....

FOTO EPA-EFE

Russian President Vladimir Putin signs a decree recognizing two Russia-backed regions in eastern Ukraine as independent entities during a ceremony in Moscow on February 21.

...până aici am scris înainte ca preşedintele Putin să se aşeze la catedră pentru o lecţie de istorie – un  fel de rezumat al articolului din 12 iulie 2021 - încheiată cu o declaraţie de recunoaştere a independenţei celor două republici autoproclamate din estul Ucrainei.

Se cam schimbă totul cu această evoluţie. Câteva elemente:

• prin acest pas, care şi el părea destul de improbabil (acum, gata, la coş cu punctul 1!), Putin a apăsat butonul comun de panică. S-a sperat destul de mult în calea diplomatică, mai ales din partea statelor europene, dar Moscova a considerat că s-a răspuns prea puţin la solicitările sale;  
• varianta războiului a revenit în forţă, deşi pacea rămâne încă prima opţiune. În viziunea rusă, Ucraina este acum o ţară de dincoace de Donbas. Aşa că, în această optică, „neinvadarea Ucrainei” continuă să fie invocată de Kremlin, într-o logică gen „nu te supăra vecine, am mutat un pic gardul în grădina ta”;  
• lucrurile sunt un pic mai complicate pentru că cele două republici, proaspăt recunoscute unilateral de către Rusia, se află pe mai puţin de jumătate din Donbas, regiunea din centrul revendicărilor istorice ruse. Va încerca Rusia să recupereze şi restul?;  
• recunoaşterea celor două teritorii semnalează că, înaintând cererile sale maximale în decembrie 2021, Kremlinul nu a blufat, cum s-a sperat, ci, dimpotrivă, a considerat că ştacheta acestor solicitări nu poate fi coborâtă, oricum nu la nivelul, considerat nesatisfăcător, oferit până în prezent de SUA, NATO şi Ucraina;  
• prin această recunoaştere, Rusia creează o situaţie nouă pentru eventuala negociere a aspectelor privind arsenalul nuclear din SUA şi Rusia. Probabil, dincolo de lunga explicaţie istorică privind apartenenţa estului Ucrainei la Rusia, adevăratul obiectiv al solicitărilor ruse are ca ţintă situaţia armamentului nuclear, dispunerea unor componente ale Sistemului de Apărare Antirachetă al NATO în estul Europei. Ceea ce, printre altele, aduce din nou în lumina reflectoarelor locaţia de la Deveselu. Am sperat să fie notă de subsol dar s-ar putea să se afle pe tabloul principal;  
• şi, în final, vor mai fi negocieri ruso – americane la Geneva? Cum sună să impui sancţiuni la adresa Rusiei, ceea ce se va întâmpla cu siguranţă, dar, în acelaşi timp, să porţi negocieri cu aceasta?  
• cel mai îngrijorător element pare a fi relativizarea, prin conţinutul lungului mesaj al preşedintelui Putin, a existenţei statului ucrainean. Ceea ce lasă loc pentru orice scenariu, inclusiv pentru cel nedorit de nimeni.

Timpuri periculoase, fără îndoială. Interesante, dar, brrr, periculoase.