Rusia-Occident: Ofensiva de toamnă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

De la ciocnirea între serviciile secrete, până la poziţionarea, demonstrativă ori strategică, de trupe pe harta lumii – evoluţiile înregistrate într-un ritm brusc accelerat, o dată cu sfârşitul verii, evidenţiază amploarea confruntării pe care Rusia şi-o asumă în relaţia cu sfera occidentală.

Analiză realizată de Horia Blidaru*

De la ciocnirea între serviciile secrete, până la poziţionarea, demonstrativă ori strategică, de trupe pe harta lumii – evoluţiile înregistrate într-un ritm brusc accelerat, o dată cu sfârşitul verii, evidenţiază amploarea confruntării pe care Rusia şi-o asumă în relaţia cu sfera occidentală. Sunt mişcări pe tabla de şah, cu posibile implicaţii din cele mai profunde, într-un viitor imediat. De pildă, asupra viitoarei configuraţii de putere în Uniunea Europeană şi, implicit, asupra cursului proiectului european. Sunt, totodată, în curs regrupări într-un război informaţional cu impact major asupra stabilităţii societăţilor şi sistemelor politice angrenate.

Începe o toamnă ca oricare alta sau una care precede o lungă iarnă globală?

Spioni în război

Ruşii sunt în modul operator specific războiului. E o mare diferenţă între maniera în care serviciile secrete acţionează în timp de pace şi cea din vreme de război. Când e pace, se ocupă de strângerea de informaţii pentru autorităţi. În caz de război, serviciile tind să devină actori executivi, implicându-se în asasinate şi sabotaje, asumându-şi riscuri şi fiind mai puţin sensibile la consecinţele politice“, expune Mark Galeotti, specialist britanic în relaţii internaţionale, una din concluziile anchetei privind operaţiunea Skripal – în care fostul spion rus cu acest nume şi fiica sa au fost otrăviţi cu substanţa toxică Novicioc. Recent, Scotland Yard a dezvăluit numele celor doi agenţi ai serviciului militar rus de informaţii, GRU, care ar fi desfăşurat operaţiunea.

Foto: Aleksandr Petrov şi Ruslan Boşirov, cei doi suspecţi ruşi în cazul otrăvirii fostului agent Serghei Skripal şi a fiicei acestuia, Iulia, într-un interviu la Russia Today

Cei doi suspecţi ruşi în cazul otrăvirii fostului agent Serghei Skripal şi a fiicei acestuia Captură foto Russia Today

Proporţiile confruntării sunt reliefate de declaraţia, din aceste zile, a ministrului francez al Forţelor Armate, care a denunţat o tentativă de spionare a satelitului militar franco-italian Athena-Fidus care asigură comunicaţii securizate. Într-un discurs dedicat sectorului spaţial al apărării, Florence Parly a avertizat: „Da, suntem în pericol, comunicaţiile noastre, manevrele noastre militare şi viaţa noastră cotidiană sunt în pericol, dacă nu reacţionăm“. Ministrul francez a atras atenţia asupra experimentelor privind capacităţi cu potenţial ofensiv, care nu lasă loc de îndoială asupra vocaţiei agresive a unora din marile puteri spaţiale.

Activitatea serviciilor ruse pe teritoriul Uniunii Europene a fost certificată, la acest început de septembrie, şi pe teritoriul Poloniei, unde Parchetul a anunţat anchetarea unui înalt funcţionar din Ministerul Economiei pentru spionaj în favoarea Moscovei. Comunicatul Parchetului polonez acuză colaborarea angajatului guvernamental cu GRU, în perioada 2014-2016, în special cu privire la poziţia Varşoviei faţă de gazoductul Nord Stream 2. Polonia se opune acestui proiect ruso-german care ar spori mijloacele de presiune ale Rusiei asupra ţărilor din estul Europei. Funcţionarul se află în arest şi riscă până la zece ani de închisoare.

Sarabanda demonstraţiilor de forţă

Foto: Flota rusă în Mediterana de Est

Flota rusă în Mediterana de Est

Că suntem într-o logică de conflict o demonstrează răspunsul militar american: şeful Statului Major al armatelor SUA, generalul Joseph Dunford, a discutat, în aceste zile, la Atena, posibilitatea extinderii prezenţei militare americane în Grecia, simultan cu anunţul făcut de ambasadorul SUA la Berlin, Richard Grenell, privind suplimentarea prezenţei militare a Statelor Unite în Germania. Dacă la începutul verii, presa americană prezenta scenariile relocării celor 33.000 de militari americani aflaţi pe teritoriul german, iată că, după Summit-ul NATO, a urmat anunţul oficial al deplasării a încă 1500 de soldaţi plus familiile lor, până în 2020 cel târziu. Este un răspuns concret adus temerilor privind viitorul cooperării transatlantice în materie de apărare. Însă, deocamdată, reacţia este timidă, în raport cu ameninţarea tot mai conturată.

La 8 septembrie, Rusia a încheiat o săptămână de exerciţii navale în Mediterana de Est, la care au participat 25 de nave şi 34 de avioane. „O importantă demonstraţie de forţă“, a descris amiralul francez Charles-Henri du Ché această operaţiune. „Regiunea, pe care o puteam considera un lac NATO până în anii 1990, concentrează acum problemele geopolitice mondiale; aici marile puteri se evaluează reciproc“, a subliniat militarul ce deţine şi funcţia franceză de prefect maritim al Mediteranei. Şi chiar dacă prezenţa militară este azi de trei ori mai redusă decât în timpul războiului rece, avansul periodic al Chinei dinspre Golful Aden prin Canalul Suez şi proiectul deschiderii unei baze chineze în Marea Mediterană indică intensificarea jocului de putere din zonă.

A urmat, la scurt timp, cel mai mare exerciţiu militar rusesc de la căderea URSS, în Extremul Orient, programat între 11 şi 15 septembrie, căruia i se va alătura şi un contingent chinez de 3.200 de soldaţi, în virtutea unei tradiţii începute în 2005. „Vostok 2018“ se vrea mai impresionant decât „Zapad 1981“, considerat punctul culminant al demonstraţiilor de forţă ale Pactului de la Varşovia. Exerciţiile implică participarea a aproape 300.000 de militari, 1000 de avioane, elicoptere şi drone, 36.000 de tancuri şi blindate, precum şi a 80 de nave, potrivit şefului Statului Major rus, Valeri Gherassimov. În paralel, preşedinţii rus şi chinez participă, la Vladivostok, la Forumul Economic Oriental. Consolidarea parteneriatului bilateral constituie unul din răspunsurile lui Vladimir Putin la sancţiunile occidentale impuse după invadarea Ucrainei.

Tendinţa de poziţionare ca actor global a Rusiei vizează şi Africa. În Republica Centrafricană activează 170 de instructori militari ruşi, securitatea preşedintelui ţării e asigurată de consilieri ruşi şi companii ruse au încheiat contracte de prospecţiune şi concesiune în domeniul resurselor miniere. Şi cu Burkina Faso Moscova îşi consolidează colaborarea militară, iar în Eritreea discută deschiderea unui centru logistic portuar, ce i-ar permite poziţionarea strategică în Cornul Africii, în proximitatea bazelor din Djibouti deschise de SUA, China şi Franţa. 

Foto: Rusia şi regimul al-Assad au reluat bombardamentele asupra rebelilor din Idlib

Rusia şi regimul al-Assad au reluat bombardamentele asupra rebelilor din Idlib

De asemenea, în plan militar, ofensiva rusă de la Idlib, ultimul fief rebel din Siria, poate face parte dintr-un proiect ofensiv mai amplu, prin implicaţiile umanitare pe care asaltul le poate avea. ONU a avertizat asupra riscului unei catastrofe umanitare, estimând 800.000 de potenţiali refugiaţi. Aceştia s-ar adăuga celor trei milioane de sirieni deja aflaţi pe teritoriul Turciei, după cum a atenţionat preşedintele Erdogan, la recent eşuatul Summit tripartit de la Teheran. Convergenţei ruso-iraniene i s-a opus cererea turcă pentru un armistiţiu la Idlib. Scăparea de sub control a situaţiei refugiaţilor sirieni în pragul campaniei electorale pentru Parlamentul European ar amplifica îngrijorător şansele partidelor eurofobe.

Ripostă pe frontul informaţional

John Bolton – consilier pentru Securitate Naţională al preşedintelui Trump FOTO EPA-EFE

Imagine indisponibilă

N-ar fi prima dată când Rusia ar încerca să influenţeze jocul politic din democraţiile vestice. John Bolton, consilierul pentru securitate naţională al preşedintelui Trump, a şi avertizat deja Rusia cu privire la posibile ingerinţe în alegerile legislative din SUA de la mijlocul mandatului, în cursul unei întâlniri la Geneva cu omologul său rus, Nikolai Patrouchev. Discuţia survine pe fondul condamnării la 14 zile de închisoare a fostului consilier de campanie al lui Donald Trump, George Papadopoulos, pentru a-i fi minţit pe agenţii FBI care anchetau imixtiunea rusă în scrutinul prezidenţial din 2016.

Un subiect pe care responsabilii Facebook şi Twitter tocmai şi-au făcut mea culpa în Congresul american, pentru reacţia prea lentă în faţa campaniilor de dezinformare, explicând că n-au fost pregătiţi în acest sens. La final de august, Facebook a anunţat suprimarea a 652 de pagini, grupuri şi conturi implicate într-o campanie de influenţare a opiniei publice internaţionale de către Rusia şi Iran. Iar Twitter a comunicat, la început de iulie, blocarea, în decurs de două luni, a 70 de milioane de conturi.

Un studiu ulterior arată că trollii ruşi n-au fost implicaţi doar în difuzarea de false informaţii în perioada prezidenţialelor americane, ci şi în campaniile anti-vaccin, pentru a semăna discordie în cadrul societăţilor occidentale. Obiectivul nu a fost convingerea cetăţenilor, ci creşterea gradului de ostilitate şi confuzie.

„Nu e dovadă de rusofobie constatarea că toate ingerinţele recente în referendumuri (Olanda, Brexit, Catalonia) şi în alegeri (Statele Unite, Franţa, Germania) sunt legate, mai mult sau mai puţin, de Rusia“, arată un raport realizat de centrele de cercetări strategice ale ministerelor franceze pentru Apărare şi Afaceri Externe. Raportul pledează pentru o mai bună dotare contra manipulării informaţionale la scară etatică, în special împotriva „cyber-brigăzilor“ ruse ce vizează destabilizarea dezbaterii democratice şi şubrezirea Europei.

Intitulat „Manipulările informaţiei, o ameninţare pentru democraţiile noastre“, studiul atenţionează că progresul tehnologic şi recurgerea la inteligenţa artificială vor permite manipularea informaţiei într-o manieră cvasi-nedetectabilă, astfel încât societăţi întregi şi sisteme politice vor putea fi bulversate. Suedia a creat o task force specializată în contracararea campaniilor de influenţă, la fel şi Danemarca, în vreme ce Letonia are un grup de lucru pentru ameninţările informaţionale, iar Marea Britanie a format o celulă interministerială pentru comunicare strategică.

Această densitate de gesturi inamicale nu ocoleşte România, aşa cum ar părea la prima vedere. Fiecare din aceste evoluţii ne priveşte din perspectivă strategică. Iar faptul că societatea românească şi autorităţile abilitate ignoră poziţionările de forţe din jur reprezintă o vulnerabilitate majoră a României. Consecinţa poate fi o gravă inadecvare, pe multiple planuri, la o realitate tot mai ameninţătoare.

*Horia Blidaru a fost consilier politic la Bruxelles (2008-2018) şi în prezent este masterand la Masterul de Securitate şi Analiza Informaţiilor al Universităţii din Bucureşti.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite