Rusia, Ucraina, frica de bombă şi diplomaţia inteligentă

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cât de mare e riscul ca Putin să apese butonul roşu şi să se ajungă la un război nuclear?
Cât de mare e riscul ca Putin să apese butonul roşu şi să se ajungă la un război nuclear?

Niciun pretext pentru pasivitate în faţa agresiunii ruse nu s-a vehiculat mai mult decât prezumtiva grijă faţă de o proximă escaladare a conflictului, faţă de un război mondial şi, mai ales, faţă de un conflict nuclear.

Degeaba li s-a explicat îngrijoraţilor că Vladimir Putin este crud, criminal, terorist şi ceea ce unii numesc un psihopat, iar alţii un sociopat, dar nicidecum, în limitele ideologiei sale, un ins iraţional, ori un sinucigaş.

Mulţi o ţin, totuşi, una şi bună. Et pour cause. Întrucât prea puţini înţeleg voltele, deciziile şi faptele sinistre ale unui astfel de personaj, iar angoasele stârnite de barbaria rusă afişată în Ucraina sunt şi legitime, şi comprehensibile, mai ales după ce aceleaşi atrocităţi s-au etalat şi în Cecenia, şi în Siria, propaganda rusă se bucură de avantajul nemeritat de a difuza minciuni pe bandă rulantă care le par multora credibile.

Dar mai există şi ”idioţii utili”. Un domn cu puternice simpatii pro-ruse mă întreba, deunăzi, înfricoşător, reluând un laitmotiv al agitpropului Kremlinului: ”Cine oare poate garanta că Rusia nu va apăsa pe butonul roşu, dacă se va simţi încolţită?”

Grea întrebare, mi-am zis. Ideea preopinentului ar fi să fie scutit regimul Putin de o inexorabilă înfrângere militară ruşinoasă, către care se îndreaptă ori se va îndrepta Rusia, mai devreme sau mai târziu.

La urma urmei, după mai bine de două luni de conflict fierbinte, serviciile secrete britanice reliefau că Rusia a început războiul din Ucraina cu ”120 de batalioane tactice. Din forţa lor combatantă (Moscova) a pierdut (în două luni şi ceva) 25% sau o pătrime. Pierderi dintre cele mai grele au suferite unităţi de elită ale forţelor invadatoare, între care cele aeropurtate”, mai afirma, în a 68-a zi a ”operaţiunii militare speciale”, aceeaşi sursă, potrivit căreia Rusia va avea nevoie de ani de zile spre a le reface.

Ca în ecou la această evaluare, şeful diplomaţiei ruse, Lavrov, anunţa că Rusia nu va încerca să obţină mari victorii militare înainte de sărbătoarea de 9 mai, cum era tradiţia sovietică. ”Ofensiva Rusiei”, mai spunea el, ”nu depinde de date calendaristice” şi va continua în ritmul ei propriu. Lavrov, reluat de Ukrainska Pravda, mai sugera că explicaţia pentru eşecurile Moscovei în războiul pe care nu-l numeşte război s-ar datora ”grijii armatei ruse” de a reduce ”la minimum riscurile” confruntând vieţile ”civililor ucraineni şi ale militarilor ruşi”.

Dar partizanii Kremlinului insistă pe linia indicată de Moscova imediat după ce Rusia lui Putin a realizat că nu-şi va câştiga Blitzkriegul, sau poate chiar înainte, preventiv. ”Dar dacă, totuşi”? Ca şi cum tiranul n-ar fi demonstrat în discuţiile sale hilare, purtate la ridicole mese interminabile, cât de tare se teme de o infecţie cu Covid ca să nu fie clar şi ultimului naiv că Putin nu-şi va risca niciodată sănătatea şi anihilarea într-un schimb de atacuri nucleare, se stăruie cu butonul lui Roş Împărat. Dar ”dacă totuşi îl apasă”?

Ideea ar mai fi să i se ofere pe tavă lui Putin hălci din Ucraina cea martirizată. În speţă acele părţi de Ucraină care n-au fost încă bombardate şi făcute una cu pământul ca Mariupol, Alep şi Groznâi.

Acelea în care a rămas încă piatră pe piatră şi n-au fost nimiciţi cu zecile de mii locuitorii lor. Acele ţinuturi ale Ucrainei care încă n-au fost masacrate ca la Bucea, violate ca la Borodianka sau schingiuite, jupuite, jefuite şi omorâte ca la Irpin, ori în varii locuri din Luhansk şi Doneţk.

Ideea ar fi să i se mai impună Ucrainei niscai ”diplomaţie inteligentă” din cele care, în ultimii15 ani, au tot expus-o, sub isteaţa oblăduire a inteligenţilor diplomaţi germani şi francezi, arbitrariului excluderii din NATO, iar apoi dezmembrărilor teritoriale şi crimelor în masă comise de ruşi în Crimeea, în estul Ucrainei şi în nordul, vestul şi sudul ei de trupele invadatoare ale Rusiei lui Putin.

Ideea ar fi ca această diplomaţie ”inteligentă” să-i asigure lui Putin supravieţuirea, mimându-se la masa verde o victorie rusă în Ucraina pe care brutalul tiran criminal n-o poate obţine pe câmpul de luptă din cauza laşităţii şi inepţiei sale şi ale trupei sale de mercenari, terorişti, violatori şi asasini.

Ideea ar fi ca, supravieţuind, să se mai consolideze şi să-şi reînceapă peste un timp şantajele, blufurile şi campaniile genocidare şi dincolo de graniţele Ucrainei, ca să-i amuţească pe toţi nesăbuiţii de critici pe care Putin i-ar mai putea avea în vest.

Ştiind că, în viaţă, nimeni nu prea garantează mai nimic, i-am răspuns preopinentului cum m-am priceput şi eu, cu trei contraîntrebări:

Oare când nu s-a simţit Rusia încolţită? Înseamnă că s-a mai sinucis şi în trecut? Nu ştie că şi alţii au un buton roşu pe care-l pot apăsa?

Petre M. Iancu - Deutsche Welle

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite