Să nu reglementezi!

Niteroi, Brazilia: Oamenii fac cruci cu creioanele în timpul unui protest promovat de ONG-ul Rio de Paz în semn de solidaritate cu cei ucişi în redacţia săptămânalului „Charlie Hebdo”  FOTO AP

După atentatul de la Paris, o idee începe tot mai mult să-şi îngroaşe glasul: anume că am avea nevoie de reglementări care să limiteze anumite liberăţi de exprimare. Asta, chipurile, ar face ca sentimentele religioase ale unora sau altora să nu mai fie atinse şi astfel am fi scutiţi de atentate.

Evident, nici vorbă de aşa ceva.

Terorismul – şi aici vorbim despre cel fundamentalist islamic – nu a apărut alaltăieri, ca reacţie la nişte caricaturi publicate în ziare de scandal. Caricaturile sunt doar un pretext. Lumea ar fi fost la fel de nesigură şi fără Charlie Hebdo. Fundamentalismul islamic loveşte oricum.

Desenele din această publicaţie pot fi enervante pentru mulţi. Faptul că publicaţii de prestigiu din întreaga lume au decis să nu le reproducă înseamnă o alegere la fel de valabilă cu a le publica. Nu toţi trebuie să procedeze la fel. Nu trebuie să reglementăm un anume comportament.

Dacă astăzi interzicem asemenea caricaturi pentru că lezează sentimentele unor credincioşi musulmani (şi aşa este), ce vom face mâine? Vom interzice reclamele ispititoare la bikini sau la alcool? Bine, şi atunci ce facem cu şunca?

Civilizaţia noastră, europeană, permite luarea în discuţie a absolut orice, inclusiv existenţa lui Dumnezeu. Putem să criticăm orice, să ne punem întrebări, să fim sceptici şi, da, să râdem de orice. Această căutare permanentă şi febrilă a permis până la urmă Europei să progreseze şi să modeleze lumea după chipul său.

Comunităţile musulmane îmbogăţesc Europa. O societate, cu cât este mai diversă cu atât este mai puternică. Iar dacă este aşa, de ce oameni care au ales Europa pentru o viaţă mai bună şi urmaşii lor, născuţi şi crescuţi aici, nu înţeleg să trăiască în şi cu această libertate care dă sens Europei?

A permite unor ziare să publice desene de tipul celor din Charlie Hebdo nu înseamnă neapărat că ne şi dăm în vânt după ele. Dar înseamnă să rămânem credincioşi principiilor noastre. Iar unul dintre ele este acela de a accepta lucruri şi idei cu care nu eşti de acord.

Dacă renunţăm la principiile noastre este primul semn că am pierdut. Iar ei tocmai asta vor.