Eutanasia: sacrilegiu suprem sau semn al evoluţiei mentalităţilor sociale într-o nouă direcţie?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
„A muri în pace este un drept“. Manifestanţi ai organizaţiei ”Dreptul de a muri cu demnitate“, în Madrid, pe 18 martie 2021  Foto EPA EFE
„A muri în pace este un drept“. Manifestanţi ai organizaţiei ”Dreptul de a muri cu demnitate“, în Madrid, pe 18 martie 2021  Foto EPA EFE

Discuţia este extrem de gravă şi deosebit de dificilă, fiind una dintre puţinele care depăşesc interesele şi patimile politicului deoarece atinge tema fundamentală a vieţii şi morţii.

Modul în care, de-alungul istoriei, diversele societăţi s-au poziţionat faţă de cele câteva teme atemporale care structurează domeniul le-a definit mai apoi dezvoltarea ulterioară pe toate planurile. Trăim într-un moment absolut excepţional deoarece, după două milenii când, în spaţiul creştinătăţii, subiectul eutanasiei a fost socotit complet tabu, înconjurat de o înverşunată unanimitate a condamnării sub pedeapsa anathemei, acum, len, dar într-o mişcare ce prinde din ce în ce mai multă putere, parlamentele naţionale încep să dezbată tema respectivă.

Surpriza de dimensiuni istorice este dată de ce s-a petrecut joi în Parlamentul spaniol, ţara cu tradiţia catolică perfectă, considerată timp de secole de către Vatican drept reazemul absolut al purităţii credinţei, spaţiul de devoţiune care, rând pe rând, a dat creştinătăţii pe Isabella a Castilliei şi pe Ferdinand de Aragon, numiţi printr-un decret papal de Alexandru al VI-lea drept "Regii Catolici", pe Torquemada sau pe Ignatiu de Loyola, fondatorul şi primul superior al "Societăţii lui Isus".  Cu atât mai mare este şocul: tocmai Spania a aprobat o lege care legalizează eutanasia, fiind cea de-a patra ţară în lume în care procedeul este acceptat, aşa cum se întâmplă în alte trei ţări din UE (Olanda, Belgia şi Luxemburg). De notat că eutanasia este legală şi în 8 state din SUA, în Columbia şi în Noua Zeelandă (aprobare în urma unui referndum), în statul Victoria din Australia, Elveţia Canada. Şi în Irlanda au fost iniţiate demersuri în această direcţie, iar decizii judecătoreşti foarte recente din Germania, Italia şi Austria deschid calea unor viitoare legislaţii naţionale sau organizării unor referendumuri. O lege în favoarea eutanasiei fusese adoptată recent şi de Portugalia, dar a fost declarată neconstituţională de către Curtea Supremă în această săptămână.

Asta înseamnă oare că există o evoluţie a mentalităţilor istorice sub presiunea noilor realităţi sociale şi a ceea ce se conturează a fi pierderea reală de influenţă a bisericilor, mai ales în raport cu generaţia tânără? Este posibil ca astfel să fie interpretat faptul că, în Parlamentul spaniol, proiectul de lege propus de guvernul minoritar social-democrat condus de premierul Sanchez a întrunit 202 voturi "pentru", 131 voturi "împotrivă" şi două abţineri.

Ţara noastră este, de azi, mai umană, mai dreaptă şi mai liberă. Este o lege larg susţinută de întreaga societate care a devenit în fine realitate. Mulţumirile mele tuturor care au luptat neobosit pentru ca dreptul uman la demnitate să fie recunoscut în Spania.

Pedro Sancez, prim-ministru al Spaniei

Azi am spus adio la peste 20 de secole de cultură în favoarea vieţii şi adio constituţionalismului modern. Este vorba despre un faliment al civilizaţiei.

Lourdes Monasterio, parlamentar din partea partidului de extremă dreapta VOX

Astăzi e o zi importantă: ne îndreptăm către recunoaşterea drepturilor omului. Ne îndreptăm înspre o societate mai umană şi mai dreaptă. În fine, legea de acceptare a eutanasiei, larg cerută de întreaga noastră societate, a devenit realitate.

Carolina Darias, ministrul spaniol al sănătăţii

Sinuciderea asistată reprezintă o înfrângere pentru toţi. Răspunsul de care avem nevoie în asemenea situaţii nu trebuie să fie niciodată abandonarea celor care suferă, să nu cedăm niciodată, ci, dimpotrivă, să iubim şi să îngrijim oamenii, astfel încât să-şi redobânească speranţa.

Papa Francisc (2019)

Cert este că votul din Parlamentul spaniol reprezintă o înfrângere de proporţii a frontului comun reprezentat în primul rând de Biserica Catolică şi a Partidului popular şi Uniunea popularilor din Navarra şi cei din partidul VOX. Nu a avut succes nici decizia unanimă a Comitetului spaniol pentru bioetică, organism consultativ independent pe lângă Ministerul Sănătăţii care, în martie 2020,  a emis o opinie - text de 74 de pagini -  în defavoarea legii respective: „Există motive solide, medicale, etice, economice şi sociale pentru a respinge transformarea eutanasiei într-un drept personal şi un serviciu public. Este oare medicina arta de a îngriji un bolnav sau a devenit un serviciu comercial ca oricare altul, la dispoziţia oricui, în funcţie de dorinţele fiecăruia?".

manifestanti anti eutanasie vividores în fata congresului din madrid foto epa efe

Manifestanţi pro-viaţă purtând un banner pe care scrie „Guvernul morţii“. Foto EPA EFE

Ce permite şi ce nu legea spaniolă?

De acum, există două cazuri definite de lege în care o persoană poate decide să-şi ia viaţa în mod legal: eutanasia şi sinuciderea asistată medical.

În termenii legii, eutanasia reprezintă actul de a curma viaţa cuiva pentru a pune capăt unei suferinţe intolerabile - spre exemplu printr-o injecţie letală administrată de un medic.  În cazul suicidului asistat, actul în sine este făcut de bolnavul însuşi.

Pentru a cere asta, persaoana respectivă trebuie să se încadreze în aceste reguli:

- trebuie să sufere de "o boală gravă sau incurabilă" sau "cronică şi incapacitantă" care produce "suferinţe intolerabile"

- să fie cetăţean spaniol sau rezident legal în Spania

- "să fie pe deplin informat şi conştient" în momentul în care formulează cererea respectivă de două ori la interval de 15 zile

- un medic poate refuza cererea în cazul în care consideră că nu au fost respectate condiţiile. Trebuie să fie confirmat de către un al doilea medic, precum şi de un organism independent de evaluare.

- invocând obiecţii de conştiinţă, orice medic sau personal medical se poate retrage sau refuza în mod legal să ia parte la această procedură. 

manifestatie pro eutanasie spania foto epa efe

Foto EPA EFE

Este posibil (după unele surse chiar extrem de posibil) ca în Parlamentul European să fie depus un proiect legislativ în acest sens.  Sigur că şansele sale de reuşită sunt mici, dar, amintiţi-vă, în urmă cu peste un deceniu, aşa era cazul cu orice încercare de a legifera pe plan naţional sau în PE în cazul drepturilor minorităţilor sexuale. Atunci, nici cei mai entuziaşi susţinători ai ideii nu sperau să vadă într-o bună zi că legislatorii  din PE vor ajunge să voteze ca Europa să devină "zonă de libertate LGTBIQ". Sigur că, în acest moment, subiectul eutanasiei este "off limits" în ţări precum România, în general în spaţiul ortodox, sau arealul central şi est european. Dar dacă "porunca vremii", evoluţiile în spaţiul politic sunt acum de aşa natură încât în favoarea iniţiativei privind comunităţile LGTBIQ să voteze, dintre europarlamentarii noaştri, cot la cot, într-o uimitoare unitate de convingeri şi credinţe, socialişti exemplari precum Rovana Plumb sau Dan Nica, apoi Dacian Cioloş şi Ramona Strugariu de la PLUS, populari precum Siegfried Mureşan şi Nicolae Ştefănuţă de la USR, atunci, pe viitor, de ce nu credeţi că, dacă aşa va bătea vântul, vor putea aproba - ei sau alţii - o legislaţie europeană în favoarea eutanasiei?

Discuţia viitoare - semnale sunt foarte clare în acest sens - se transferă din ce în ce mai mult de pe terenul argumentelor şi obiecţiilor clericale în cel al bătăliilor politice unde considerentul esenţial este câştigarea de voturi şi testarea cu succes a voinţei electoratului tânăr. În acea zonă se vor desfăşura bătăliile viitoare şi generaţia tânără pusă, acum sau mai târziu, să aleagă între argumentele pro şi contra eutanasiei, poate cu accent decisiv pe raţionamentele economice, pe costurile uriaşe la care trebuie să se înhame, poate cu datorii pe viaţă, pentru a acoperi pachetul financiar pe care-l solicită unităţie de îngrijire paleativă, spre exemplu.

V-aţi întrebat ce aţi face dacă aţi fi pus să judecaţi direct o asemenea situaţie cumplită de viaţă şi moarte? Cu ce argumente reale, nu propagandă de un gen sau altul, veţi spune că e vorba despre sacrilegiul suprem sau că, dimpotrivă, este vorba despre un semn al evoluţiei mentalităţilor sociale într-o nouă direcţie?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite