Sânge peste Brexit: extremismul naţionalist în acţiune

Asasinul deputatei britanice Jo Cox, militantă în tabăra rămânerii Marii Britanii în UE, ar fi, conform identificării făcute de jurnalişti, un anume Thomas Mair, ştire confirmată de South Poverty Law Centre, o organizaţie britanică pentru apărarea drepturilor omului.

Cu o precizare suplimentară, extrem de importantă: conform arhivelor obţinute de organizaţia respectivă, Thomas Mair avea legături foarte strânse şi „o istorie lungă cu naţionalimul extremist” din SUA. Şi mai precis, cu Alianţa Naţională, cea mai puternică şi mai influentă grupare neo-nazistă din Statele Unite, în linia cea mai pură, dură şi violentă motivată de filozofia „white supremacy”.

În articolul apărut sub semnătura colectivă a membrilor Centrului britanic, Thomas Mair (despre care fratele său vorbeşte ca despre un om foarte retras care a urmat tratamente psihiatrice, dar având un comportament normal şi blând), prezintă toate caracteristicile unui „terorist singuratic”.

Acest om, în vârstă de 52 de ani, care locuia în zona rezidenţială Fieldhead Estate din Birstall, a trimis un cec poştal în valoare de 620$ pentru a cumpăra cărţi de la National Vanguard Books, editura deţiuntă de Alianţa Naţională. Pe lângă obişnuite reviste lunare, ceea ce atrage atenţia anchetatorilor este prezenţa unor cărţi specifice pregătirii unor atacuri teroriste: „Chemistry of Powder & Explosives” sau „Incendiaries".

Anchetatorii studiază acum similarităţile între situaţia de acum (Mair a folosit, pentru a o ucide pe Jo Cox, un pistol şi un cuţit manufacturat artizanal) şi ceea ce este indicat într-o altă carte cumpărată de Mair de la editura americană: „Improvised Munition Handbook" în care, în capitolul III (pag.125) se găsesc instrucţiuni detaliate privind construirea manufacturieră a unui „Pipe Pistol for .38 Caliber Ammunition", folosind componente care pot fi găsite în absolut orice magazin de materiale de fierărie, sanitare şi chimicale. „Pipe Pisto” poate fi fabricat folosind o ţeavă cu dimenisunile indicate în manual....

Ziariştii de la Daily Telegraph adaugă şi o altă informaţie: Mair era abonat şi la S.A.Patriot , o revistă din Africa de Sud, publicată de White Rhino Club care se prezintă ca luptând împotriva „societăţii multi-culturale" şi „Islamului în expansiune". Conform ziariştilor de la Daily Telegraph, un blog din 2006 atribuit grupului respectiv îl prezenta pe Mair drept „unul dintre primii suporteri şi abonaţi la S.A.Patriot".

„Improvised Munitiions Handbook", cartea cumpărată de la Alianţa Naţională, pagina de unde încep instrucţiunile pentru fabricarea manufacurieră a unui pistol.

(sursa: Southern Poverty Law Center)

Dacă linia care-l leagă de organizaţia americană şi cea sud-africană ale „supremaţiei albe" începe să fie acum din ce în ce mai documentată, o altă întrebare apare, direct legată de ceea ce martorii oculari afirmă că Meir a strigat în momentul atacului: Britain First! Este oare o simplă afirmaţie a convingerilor sale extremist-naţionaliste sau/şi este o trimitere la partidul de extremă-dreapta cu acelaşi nume din Marea Britanie? Un partid politic considerat a fi unul dintre cele mai dure expresii ale extremismului în acţiune, unii analişti spun că ar fi chiar la extrema extremei-drepte, acuzat fiind de neonazism şi de propagandă ultraviolentă.

Acţionând sub sloganul „Britain First - Taking our country back", partidul a fost lansat în 2011 de foşti membri ai British National Party, a început să aibă o audienţă imediată datorită unei denumiri care, cel puţin la început, a apărut doar ca un fel de provocare civică: Partid politic patriotic şi organizaţie de apărare stradală.

Aici lucrurile devin foarte interesante şi sunt deja în strânsă legătură cu tipul de activism promovat, în Europa, de mai multe partide extremiste care şi-au format deja (sau sunt acum pe cale să-şi formeze) unităţi paramilitare compacte şi foarte bine antrenate de către specialişti în operaţiuni de gherilă urbană.

Britain First are în mod oficial un asemenea departament de tip „vigilantes” intitulat „Britain First Defence Force”.

Este constituit după modelul unităţilor paramilitare ale loialiştilor din Ulster, provând valoarea „acţiunii directe", învăţată de către Golding, liderul partidului, în Irlanda de Nord, pe vremea când a coordonat, spre exemplu, protestele de stradă împotriva deciziei primăriei din Belfast de a limita numărul de ocazii cu care este arborat steagul britanic. În februarie 2014, Britain First  a organizat „Patrulele Creştine" în zona Tower Hmlets, East London, pentru a răspunde unor patrule similare constituite de comunitate musulmană foarte larg răspândită în zonă, „patrule Creştine care fluturau un steag pe care scria Noi suntem rezistenţa britanică".

Britain First este unul dintre partidele politice cele mai active şi, în orice caz, cele mai vocale împotriva rămânerii Marii Britaniei în UE, afirmând:

„Uniunea Europeană este un proiect de stânga, socialist, care va duce la eradicarea tuturor identităţilor naţionale în Europa, aflată sub avalanşa unei imigraţii de masă şi corectitudinii politice. UE va distruge independenţa politică în întreaga Europă, lăsând ca fiecare ţară să fie condusă de la Bruxelles de către o birocraţie ai cărei membri nu au fost aleşi în mod democratic. Opunându-ne Uniunii Europene, noi şi naţiunile surori din Europa, luptăm pentru a ne menţine vechile culturi şi libertăţi"

(sursa: Britain First, pagina web, 6 aprilie 2015)

Liderii partidului au reacţionat imediat după uciderea lui Jo Cox, afirmând că nu au niciun fel de legătură cu Mair şi acţiunea sa criminală. Este posibil, vom vedea. Ceea ce este însă cert, este că e vorba de rezultatele unei proagande a urii şi intoleranţei, a „acţiunii directe" sinonimă cu violenţa individuală şi de grup, văzute ca singurele soluţii pentru restaurarea valorilor tradiţionale, ocolind sau ignorând organismele şi mecanismele statului de drept.

Este extrem de îngrijorător că acest moment tragic poate să fie un semnal extrem - dar potenţial foarte corect - asupra ridicării naţionalismului fervent în Marea Britanie în cazul în care votul va fi favorabil pentru BREXIT.

Dacă asta este atmosfera în care se poartă dezbaterea despre BREXIT, atunci este posibil să înceapă o suită de acţiuni legislative extrem de severe împotriva comunităţilor de străini, oricare ar fi ei, cei consideraţi, conform doctrinei naţionalismului extremist, drept vinovaţii pentru scăderea puterii de absorbţie a pieţei naţionale, cu convingerea absolută că asta înseamnă primul pas necesar, chiar prima pre-condiţie pentru „menţinerea vechilor culturi şi libertăţi". 

Evenimentul tragic al asasinării lui Jo Cox este, în acest sens, în acest context, cu mult mai mult decât un act abominabil. Arată că forţele întunecate se află acum foarte aproape de suprafaţă, din ce în ce mai des navigând pe apele unor scene politice incerte, dominate de bătălii meschine pentru putere şi influenţă. Sigur că s-a produs un şoc şi o mişcare de respingere, dar este oare deajuns? Deloc, veţi vedea foarte curând că reţeaua naţionalistă a fost depăşită de grupările sale interne extremiste care impun acum noile reguli şi propun viitoarea agendă dură, inclusiv prin mişcări violente pentru preluarea controlului social. „Apărarea străzii" poate deveni - şi asta se pregăteşte acum, „Atacul oragnizat al străzii pentru preluarea puterii", teză clasică a neo-anarhismului, transformată deja în teză politică de organizaţii precum Alianţa Naţională.

Atenţie, mare atenţie, oare noi suntem departe de asemenea primejdie?