„Serviciili“ e de vină!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Spionaj

Lumea serviciilor secrete, cel puţin până acum respectată şi temută, a devenit ţinta unor atacuri de neimaginat cu doar câţiva ani în urmă. Se succed dezvăluiri care de care mai spumoase/teribile/sinistre/ciudate/în majoritate neverificabile, însoţite de acuzaţii venind fie pe „surse“ atent montate în cadrul unor campanii extinse de dezinformare parte a noului război hibrid care a cuprins largi zone ale planetei.

Venind fie din partea unor foşti ofiţeri din serviciile de informaţii interne sau externe care ies la lumină pentru a deschide noi fronturi de luptă atunci când nevoile o cer şi partidul dă comanda.

Tensiunile de pe scena internaţională au devenit atât de mari încât în linia întâi a confruntării trebuie acum folosite argumente cât mai de spectacol pentru uzul opiniei publice a cărei atenţie este astfel uşor sau îndestul de uşor mutată de la problemele spinoase ale vieţii de fiecare zi înspre un fel de nesfârşit film cu James Bond care pune zilnic sub reflectoare un nou caz asupra căruia să se exercite, pe drept sau nu, spaima transformată în paranoia în raport cu actele mârşave făcute de organismele oculte care se dedau la tot felul de mişculaţii, mai tare ca la TV în filmele de după ora 0.00.

Dar e şi ceva adevăr? Uite două exemple, poveşti care reprezintă cazuri teribile şi totalmente condamnabile, încălcări ale oricăror reguli ale comportamentului într-o societate democratică.

Primul agită acum foarte tare instituţiile de la Bruxelles deoarece, după cum relatează The Telegraph, o informaţie dată de o „sursă de înalt nivel“ a spus că la o reuniune a Consiliului European din 12 iulie, Sabine Weyand, adjuncta lui Michel Barnier, care conduce echipa europeană de negocieri pentru BREXIT, s-a plâns că „nu este exclus“ ca serviciul britanic de informaţii MI6 să aibă pe cineva infiltrat la reuniunilor de lucru ale grupului respectiv.  Iar colegii de la Bussines Insider continuă: „Aceste temeri au fost provocate după ce negociatorii britanici pentru BREXIT au obţinut nişte prezentări cu conţinut politic «potenţial exploziv» aproape imediat după ce acestea fuseseră prezentate oficialilor europeni în ziua de 5 iulie, exact cu o zi înainte ca Theresa May să fi convocat propriul Cabinet la Chequers. Prezentările respective conţineau documente «extrem de sensibile», estimări economice asupra planurilor britanice de a rămâne definitiv în Piaţa comună europeană. După câteva ore, cei din UK au făcut lobby pe lângă Comisia Europeană să nu publice documentele respective“.

Iar acum, serviciul de securitate al Comisiei Europene are misiunea ca, înainte de şedinţă, să strângă toate telefoanele mobile ale participanţilor... iar şeful delegaţiei britanice a decis să înceapă să folosească o geantă izolată cu sistem Faraday şi să-şi schimbe ceasul Apple cu un Garmin pentru a evita ca cineva să poată accesa la distanţă microfonul de pe ceasul Apple. Interesantă mişcare generatoare de scandal, foarte favorabilă celor care doresc cu orice preţ un BREXIT dur şi încearcă să submineze orice avans posibil al discuţiilor înspre o soluţie de compromis referitoare la domeniul comercial, tocmai pentru că un dezacord final pe acest punct, plus nerezolvarea problemei frontierei cu Republica Irlanda, pot să ducă la blocarea totală a perspectivelor de a avea un text final pentru Acordul de ieşire din UE al Marii Britanii. Ceea ce face ca, în acest moment, cota de pariuri să fie 50-50% şanse pentru fiecare deznodământ posibil.

Ne aminteşte acest episod de un imens scandal din 2004, atunci când aceleaşi servicii de informaţii britanice au fost intens criticate pentru participarea lor la o acţiune ilegală în sediul Naţiunilor Unite. Atunci, traducători şi analişti de la GCHQ-ul britanic au primit ordinul să coopereze cu serviciile de informaţii americane în supravegherea a cel puţin una dintre delagaţiile membre ale Consiliului de Securitate, dându-se astfel urmare unei cereri formale formulate la finele lunii ianuarie a anului 2003 de către Agenţia Naţională de Securitate a SUA. Informaţiile astfel obţinute au fost sintetizate în atenţia Secretarului de Stat Colin Powell înaintea prezentării pe care acesta urma s-o facă în faţa Consiliului de Securitate privind armele de distrugere în masă aflate în Irak pentru a convinge statele membre nepermanent din Consiliu (era vorba atunci de Chile, Bulgaria, Camerun, Angola, Guineeea şi Pakistan) pentru a vota în favoarea mandatului, perminţând declanşarea operaţiunilor militare împotriva Bagdadului.

Am reamintit de acest episod deoarece, atunci şi acum, problema fundamentală rămâne aceeaşi: există oare limite legale şi morale în acest joc complex în care sunt implicate serviciile secrete? Există oare vreo limită comun recunoscută ce ar constitui linia roşie peste care nimeni nu poate trece? Şi dacă trece, ce i se întâmplă?

Uitaţi, spre exemplu, în cazul unei acţiuni de spionaj în clădirea Naţiunilor Unite sau în cel al sediilor instituţiilor UE sau NATO de la Bruxelles reprezintă o încălcare flagrantă a Convenţiilor de la Viena asupra relaţiilor diplomatice, aceasta interzicând în mod explicit spionarea oricărei delgaţii în sediul ONU. Şi, prin extensie, această prevedere este invocată şi în protecţia sediului Consiliului European sau Comisiei Europene.

Întrebarea este dacă cineva vrea să ducă cercetările unor asemenea cazuri până la ultima consecinţă legală posibilă şi cineva să răspundă pentru ordinele date. În al doilea rând, la fel de grav, vedem că apar întrebări serioase asupra eficienţei sistemelor de protecţie din instituţii esenţiale la nivel mondial sau continental, iar consecinţele unei asemenea situaţii ar putea fi foarte importante. În fine, este limpede că serviciile de informaţii au devenit o ţintă într-un moment în care totul se dezechilibrează şi trebuie şters de pe listă sau anihilat unul dintre ultimele puncte de credibilitate ale sistemului actual. Cui foloseşte trimiterea lui în derizoriu, asta cred că nu vom întârzia să vedem.

Între timp, paranoia va continua să crească şi spectacolul să fie din ce în ce mai tare susţinut cu noi şi noi poveşti, în aplauzele unei asistenţe care, de cele mai multe ori, nu ştie că în spatele primei scene, după decoruri, are loc adevărata reprezentaţie, cea cu circuit închis şi care va duce la deciziile finale. Teoria conspiraţiei? Poate. La ei. La noi, rămâne vechea temere a lui Ceauşescu privind „serviciili“. Paranoia cu fundiţă, dar pe cât de spectaculoasă, pe atât de greu de tratat dacă, pe fond, se bazează pe exemple ca cele despre care am vorbit.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite