Supradimensionarea tragediei războiului în Ucraina: „luptătorii străini“ au intrat în teren!

foto: „Legiunea Internaţională“ din Ucraina

Apare din nou, de data asta în vecinătatea noastră imediată, una dintre dimensiunile cele mai ciudate şi cumplite ale conflictelor militare: folosirea oficială a „luptătorilor străini“ ca formulă de exacerbare pe diverse baze motivaţionale a calităţii propriilor trupe, adăugând şi maximizând potenţialul de violenţă al angajamentelor individuale.

De mai multe ori am evocat posibilitatea ca teritoriul Ucrainei să devină locul în care se va desfăşura, pe scară foarte largă, un experiment de tip "Siria +", reunind caracteristicile de ferocitate şi tipologia specifică de angajament pe care le-am văzut în Bosnia sau Siria, cu o participare internaţională care, de data asta, să nu se mai facă pe trasee ascunse, ci la directa chemare a unor state care, până mai ieri, condamnau cu violenţă folosirea oricărui alt tip de trupe în afara celor oficial înregistrate sub denimirea de "armată naţională".

Sigur că asta s-a mai produs în istorie, amintiţ-vă de exemplul Brigăzilor Internaţionale din Spania reunite sub egida Internaţionalei Comuniste pentru a lupta împotriva trupelor lui Franco. A existat aşa-numitul "Jihad anti-sovietic" din Afganistan la care, ani de zile, s-a înregistrat un aflux de combatanţi străini din mai multe regiuni ale lumii, proces finanţat de băieţii din CIA şi care a reuşit performanţe absolut notabile, dar l-a şi antrenat şi validat pe Osama bin Laden. Exact cum s-a petrecut, poate la o scară mai mică dar cu acelaşi nivel de ferocitate, în Bosnia sau Cecenia, de unde s-a plecat mai târziu, cu o foarte preţioasă experienţă de gherilă urbană şi rurală, fie în Afganistan, fie în Siria.

Aici, timp de ani de zile, în contextul neputinţei cvasi-totale a comunităţii internaţionale de a opri circuitele de trazit, înspre liniile de front multiplude acolo s-au deplasat mii şi mii de "luptători străini" mobilizaţi de chemarea imamilor radicali, a diverşilor comandanţi din conflicte mai vechi şi noi sau a unor birouri de rcrutare mai mult sau mai puţin legale, dar şi răspunzând unei reale dorinţe adolescentine de aventură sau de apartenenţă la o luptă pentru un ideal. Un singur exemplu, de altfel clasic: ISIS a folosit reţelele sociale, mai ales în ţările occidentale, pentru a transmite mesajele ofensive ale imamilor din echipele militante jihadiste, ceea ce a adus peste 40.000 de tineri - în majoritate europeni - să lupte necondiţionat sub steagul negru ridicat împotriva necredincioşilor.

Ce avem acum în Ucraina este o nouă dimensiune a tragedie care deschide un nou capitol în istoria războaielor europene şi promite dezvoltări inovatoare, demenţiale, în ce-ar putea să fie modul în care se vor purta conflictele, la orice scară ar fi ele, cuprinzând de acum, absolut ofical, această dimensiune nouă născută din permisiuniea oficială de chemare şi folosire a "luptătorilor străini". Se extinde, se amplifică şi se generalizează modelul "Legiunii străine"? Da şi nu.

Da, în măsură în care, la sosire, cei care semnează contractul de înrolare nu sunt deloc obligaţi să-şi prezinte identitatea oficială sau actele naţionale, "Legiunea Străină" face totuşi parte în mod oficial din armata franceză şi comandanţii săi sunt ofiţeri francezi. Nu, deoarece, din ce în ce mai mult, noile brigăzi cu personal internaţional, sub presiunea imperioasă de a trimite noi forţe pe front, angajează cam tot ce le vine la uşă şi nu au timp de ofere un minim de pregătire operaţională în sensul coorodnării tehnice cu forţele armatei regulate şi protocoalele specifice de angajare în luptă, de contact cu linia de comandă şi control, etc. Drept urmare, există pericolul ca, din ce în ce mai des, să fie formate unităţi de "luptători străini" luptând doar în ritmul şi condiţiile impuse de proprii lor comandanţi, fie aleşi democratic, fie moşteniţi de la structura iniţială a grupului format undeva în lume.

Cea mai interesantă nouă dimensiune este că, în conflictul de acum din Ucraina, există deja ceea ce nu am avut niciodată în Siria, chiar în momentele cele mai intense ale confruntării între grupările pro şi anti giuvernamentale, între toate acestea şi diversele facţiuni jihadiste, între fracţiunile pro şi anti kurzi: apare chemarea şi apoi aprobarea oficială a celor doi comandanţi politici ai operaţiunilor, preşedinţii Putin şi Zelenski, care îşi asumă chemarea de "luptători străini", autorizând folosirea lor pe câmpul de luptă, alături sau împreună cu armata naţională.  

Cronologic, totul începe pe 3 martie, atunci când preşedintele Zelenski face pe Facebook marele anunţ privind cei care deja şi-au depus cererile de înrolarea în "Legiunea Internaţională", fosta "Legiune internaţională pentru apărarea Ucrainei", unitate integrată armatei naţionale ucrainiene: "Ucraina deja primeşte voluntari. Primii 16.000 sunt deja pe drum pentru a ne apăra libertatea şi viaţa noastră a tuturor". Conform celor afirmate de ministrul de externe ucrainean Kuleba, voluntarii - al căror număr ar fi depăşit cum 20.000 - provin de 52 de ţări ale lumii. Şi rapoartele serviciilor de informaţii civile şi militare anunţă că procesul de primire de "luptătorii străini" din ţările occidentale este în curs şi rămâne foarte activ. Unii oficiali din ţările occidentale au încurajat acest proces, cum ar fi ministrul de externe britanic Liz Truss, dar altele, precum Belgia, încearcă să-şi oprească tinerii să o ia pe acest drum. Dar mesajul cel mai ascultat este cel contrar: doamna Mette Frederiksen, prim-ministru al Danemarcei, spunea pe 27 februarie într-o conferinţă de presă că a fi un astfel de volunar reprezintă "o alegere a fiecăruia. "Trebuie să li se permită cetăţenilor noştri care doresc să sprijine Ucraina să fie voluntari pentru a servi la apărarea independenţei Ucrainei şi în favoarea securităţii noastre comune", prefaţând adoptarea unei legi acum votate care permite acest proces.

Situaţia a escaladat dramatic în ultimele ore, odată cu apariţia răspunsului oficial al ruşilor: Putin a aprobat cererea venită din partea ministrului apărării de a angaja în teren aproximativ 16.000 de "luptători străini", voluntari veniţi din mai multe ţărin din Orientul Apropiat, cu îndelungată experienţă directă de luptă în Siria, cei care vor veni în Ukraina "pentru a lua parte la ceea ce ei consideră a fi un război de eliberare" - a adăugat Serghei Şoigu, ministrul rus al apărării. Exact cum au făcut-o în Siria, în termenii angajamentelor dintre Putin şi Bashar al-Assad.

Deja avem surse siriene care afirmă că se fac pregătiri intense pentru ca luptători sirieni afiliaţi foarte temutei "Diviziei 25", vârf de lance pentru operaţiuni ofensive extrem de dure, să fie primii care pleacă în Ucraina, alţii fiind deja în proces de finalizare a formalităţilor pentru înscrierea în "Grupul Wagner". Este, din acest moment, extrem de posibil ca în următoarele ore, cel mult zile, să vedem detaşamente înaintate sosind pe ceea ce vor fi aliniamentele de plecare din cele două republici separatiste auto-proclamate din regiunea Donbas.

Escaladarea este fără precedent deoarece, pentru prima istoria de după cel de-al Doilea Război Mondial, o ţară fondatoare a Naţiunilor Unite şi membră permanentă a Consiliului de Securitate autorizează, cum o face acum Rusia, recrutarea de "luptători străini" pentru a-i folosi ca parte integrantă în invadarea unui stat suveran şi independent.

Gândiţi-vă la implicaţiile acestui precedent pentru ce ar putea însemna viitoarele conflicte. Pe mine personal mă înfioară ideea că s-au deschis larg porţile pentru întoarcerea umanităţiii noastre în timpurile trecute, de altfel unanim condamnate de gargara politicienilor de pretutindei, ca fiind "vârsta întunecată a umanităţii", când cea mai mare parte a soldaţilor erau de închiriat, acei "soldiers of fortune", strămoşii celor care se pregătesc să moară şi să omoare, exact cu aceeaşi inconştienţă şi nepăsare. Pentru libertate sau pentru bani? Terorişti sau militanţi pentru un ideal?

Răspunsurile le vom număra în morţii de pe teren, de ambele părţi ale fronturilor. Politicienii rămân în continuare acasă, la cald, feriţi de toate, inclusiv de răspundere, împreună cu generalii mereu amatori entuziaşti de războaie în care să ordone în veselie, evident altora, să se ducă să moară conştiincios şi în proporţie de masă. Dacă n-ar sta acasă dânşii, atunci cine să decidă şi să decerneze, în cadru oficial şi solemn, medalii post-mortem?