Turcia, înapoi spre drumul european. Primul semn: Reluarea relaţiilor cu Germania

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Publicaţia germană Bild a anunţat, citând surse de la Berlin şi Ankara, că preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, ar urma să efectueze o vizită de stat în Germania, cel mai probabil în luna septembrie a acestui an.

Vizita ar fi prima de acest fel pe care Erdogan o va face în Germania din postura de preşedinte, fiind un semn clar al celor două state de a reclădi relaţiile bilaterale, deteriorate după lovitura de stat eşuată în Turcia, în vara anului 2016.

DW sintetiza,  în 13 puncte, principalele momente care au stat la baza escaladării tensiunilor diplomatice dintre Ankara şi Berlin, plecând de la poemul considerat defăimător de către turci, al comediantului german Jan Böhmermann, până la cazul jurnalistului cu dublă cetăţenie, turcă şi germană, Deniz Yücel, arestat  în Turcia sub acuzaţia de spionaj şi susţinere a grupărilor Hizmet şi PKK. În acest şir al evenimentelor, publicaţia germană nu avea cum să omită momente precum criticile germanilor privind drepturile omului din Turcia, recunoaşterea de către Berlin a genocidului armean sau declaraţii precum cele ale Angelei Merkel prin care susţinea că Turcia nu poate deveni un membru al Uniunii Europene, în timp ce, de cealaltă parte, Erdogan îi îndemna pe turcii din Germania să nu voteze cu partidele mainstream la alegerile din toamna anului trecut.

În practică, tot acest dialog amintit mai sus a convenit ambelor părţi implicate, asta pentru că, în primul rând, criticile aduse Turciei a permis partidelor moderate să marginalizeze mişcările politice radicale, Alternative for Germany (AfD)  având un scor electoral mult sub aşteptări, în timp ce, la Ankara, Partidul Justiţie şi Dezvoltare (AKP) a avut “inamicul” necesar pentru a menţine voturile electoratului radical de dreapta, extrem de important în alegerile din ultimii ani,  şi cu precădere în alegerile din 2018.

Primele semne ale reluării relaţiilor la un alat nivel au apărut încă din ianuarie 2018, atunci când fostul ministru german de externe, Sigmar Gabriel, în urma unei întrevederi cu omologul său turc, Mevlut Cavusoglu, declara că Germania este deschisă să facă tot posibilul pentru a avea o relaţie mult mai bună cu partenerul turc, pentru ca o lună mai târziu, în februarie 2018, autorităţile de la Ankara să îl elibereze pe Deniz Yücel.

Acum, Erdogan ar urma să fie primit cu onoruri militare la Berlin, iar covorul roşu pe care va păşi va arăta relevanţa Turciei pentru Occident, şi viceversa.

Cu siguranţă sunt multe dosare pe care Erdogan şi Merkel le vor avea de discutat, însă foarte probabil agenda va fi setată pe probleme comune precum migraţia, criza din Siria sau relaţiile economice bilaterale. Sunt încă multe aspecte pe care Turcia va trebui să le rezolve privind respectarea drepturilor omului, Ankara fiind angrenată într-o luptă pe care o vede ca pe o ameninţare directă la adresa securităţii naţionale, trebuind să găsească în acelaşi timp cea mai bună cale diplomatică pentru a evita escaladarea criticilor internaţionale.

Nu ar fi exclus ca Germania să încerce o mediere între Ankara şi Hizmet, prin găsirea cel puţin a unui consens pe  termen scurt,  care să permită Ankarei un discurs mai echilibrat în relaţia cu ceilalţi parteneri. Rămâne de văzut însă dacă o asemenea iniţiativă va exista şi care va fi rata sa de succes.

Dincolo de Atlantic, lupta Turciei împotriva Hizmet îngreunează relaţia cu Statele Unite, Ankara arestându-l în octombrie 2016 pe pastorul evanghelic Andrew Brunson, care ducea de peste 20 de ani  activităţi de misionariat în Turcia. Sub acuzaţia de spionaj şi susţinere a mişcării Hizmet, Brunson s-a aflat în spatele gratiilor până în data de 25 iulie 2018, când justiţia turcă a decis plasarea sa sub arest la domiciliu. Cazul Brunson nu a stârnit doar reacţia preşedintelui Trump, ci şi pe cea a congresmenilor americani, o parte dintre aceştia dorind să blocheze orice împrumut al Turciei de la Banca Mondială, Banca Europeană pentru Reconstrucţie sau FMI.

Turcia va trebui să găsească pârghiile necesare pentru a-şi atinge obiectivele strategice reclădind totodată relaţia cu partenerii europeni, iar vizita din Germania arată că Ankara conştientizează acest lucru, cu atât mai mult cu cât UE este principalul partener economic al Turciei, ţară care cunoaşte deja o inflaţie crescută şi o devalorizare a monedei naţionale cu aproximativ 20% de la începutul anului.

Nu în ultimul rând, UE are nevoie ca Turcia să rămână partenerul stabil şi viabil, aşa cum a fost în ultimele decenii, reprezentând  un coridor  de securitate care a separat Europa de crizele din Orientul Mijlociu sau Caucaz.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite