„Ucideţi-i pe toţi! Domnul-Dumnezeu va şti să-i recunoască pe ai săi”

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
kirill

Chiar aici lângă noi se desfăşoară încă un episod cumplit al seriei de războaie crâncene în care creştinii i-au masacrat pe ai lor în numele Adevăratei Credinţe.

Cu preoţi care binecuvântează prelaţii fiecare dintre armatele care se pregătesc să iasă la luptă, oferindu-le ce au ei mai preţios în panoplia de lor de capelani profesionişti plătiţi din bugetul de stat, cu supliment de soldă pentru stres la caz de război: iertarea totală, în avans, pentru cel mai grav dintre păcatele imaginabile codificate în protocoalele catolice, ortodoxe sau ale Bisericilor schismatice, adică uciderea voluntară a semenilor.

Am mai vorbit despre lupa fratricidă între fraţii închinători la diferitele biserici creştine din Ucraina, câteva fiind ortodoxe, acum nerecunoscându-se, anatemizându-se sau afurisindu-se reciproc. Este, spuneam, doar un episod într-o lungă tradiţie foarte serios şi bine documentată secole de-a rândul. Şi, poate interesant de ştiut pentru toţi cei care privesc acum cu oroare la crimele de război, actele de genocid şi crimele împotriva umanităţii de care sunt acuzaţi soldaţii armatei lui Putin împotriva fraţilor lor de credinţă întru Hristos din Ucraina. Povestea de azi reaminteşte un episod de demult, atât de teribil încât, pentru totdeauna, a fost înscris în cartea ororilor civilizaţiei europene, alături de alte exemple ilustre, documentând la modul strălucit nemiloşenia umană peste care, fiindcă aşa dădea bine atunci şi acum, fuse pus un pospai pe predici religioase, cu o cruce atârnată peste armură. 

Povestea este tragică şi fascinantă.

Se petrece în Franţa începutului de secol XII, atunci când, în sud, înfloreşte secta Catarilor, nerecunoscută de Roma care, foarte rapid, consideră drept ameninţare majoră prezenţa "puriştilor catari" care nu recunoşteau ierarhia preoţească tradiţională, vorbeau despre reîncarnare şi practicau ritualuri sumare amintind de ereticii esenieni, predicând doar cu cuvintele din Biblie.Papa îl dă ordin regelui Filip să organizeze o cruciadă împotriva catarilor, spunând că toţi cei care se vor înrola vor primi iertarea necondiţionată a tuturor păcatelor. Armata este repede gata de luptă şi, sub conducerea legatului papal, abatele Arnaud Amaury şi a cavalerului Simon de Montfort, pe pe 22 iulie 1209 ajunge la porţile cetăţii Beziers condusă de Rayomnd Roger Trencavel, un nobil local, deja condamnat şi excomunicat pentru credinţa sa catară. 

Amaury trimite lui Trencavel o listă cu 222 de nume, catari recunoscuţi, care trebuiau predaţi imediat. Refuzul provoacă începerea unui asediu din partea forţelor papale, pest 20.000 de oameni, cifră deosebit de importantă pentru vremea respectivă. Cetatea este cucerită şi începe un masacru de mari proporţii descris astfel de legatul papal în scrisoarea-raport pe care o trimite Papei Inocenţiu al II-lea: "Indiferent de sex sau vârstă, 20.000 dintre locuitorii cetăţii au fost ucişi cu sabia", De atunci, creştinătatea păstrează mesajul său sinistru: Caedit eos. Novit enim Domini qui sunt eius ("ucideţi-i pe toţi! Domnul va şti să- recunoască pe ai săi!").

Dar acum, în 2022, ce mesaj animă războiul fratricid ortodox din Ucraina? 

Din nou, dincolo de sunetul armelor, nu este deloc greu să descifrăm mesajul din ce în ce mai războinic dat de biserica rusă care a început să reacţioneze violent, extrem de vizibil, începând din 2018, imediat după ce Patriarhul ecumenic Bartolomeu (cea mai înaltă autoritate a lumii ortodoxe) semnează decretul care consemnează recunoaşterea Bisericii independente ucrainiene. Imediat, Patriarhul Kiril adresează un mesaj premonitoriu: "Toate forţele răului s-au unit pentru a smulge Biserica ucraineană din sânul Bisericii ortodoxe rusificate!",  acuzând prelaţii din Ucraina de "răscoală" şi caracterizând totul drept o încercare de "anexare" susţinută de factori externi. Declaraţia sa a fost întărită atunci de o alta, venită din partea purtătoarei de cuvânt a ministerului rus de externe care a spus că decizia respectivă avea să declanşeze conflicte între Ucraina şi Rusia...dar, atunci, comentatorii politici occidentali au tratat totul drept o simplă declaraţie inflamată şi exclusiv de propagandă. Mai mult, ridicând la maximum nivelul politic al mesajului său pastoral, pe 27 februarie 2022, Patriarhul Kiril se roagă ca "Domnul să apere pământul rus...Un teritoriu din care azi fac parte Rusia, Ucraina şi Belarus".

Patriarhul Kiril a multiplicat mesajele extrem de precise în favoarea susţinerii în general a regimului Putin şi, ceea ce ne interesează în contextul acestui articol, de sprijin total pentru "operaţiunea militară specială" din Ucraina, justificându-i importanţa prin prisma considerentelor de oportunitate religioasă, ca parte a misiunii sfinte pe care Dumnezeu a încredinţat-o Bisericii Ruse. Vorbeşte despre "un război sfânt" şi cheamă fii Maicii Rusii la luptă împotriva "duşmanilor interni şi externi":

"În această perioadă dificilă pentru patria noastră, fie ca Dumnezeu să ajute pe fiecare dintre noi să se unească, inclusiv în jurul puterii de stat, şi să-şi asume responsabilitatea în faţa poporului pentru a servi cu umilinţă şi bună credinţă, inclusiv prin sacrificiul propriei vieţi...Astfel se va naşte o adevărată solidaritate în cadrul poporului nostru, precum şi puterea de a respinge duşmanii interni şi externi şi să construim o viaţă plină de mai mult bine, adevăr şi dragoste" (sursa: agenţia TASS).

kirill

FOTO: 7 aprilie 2022, ceremonie spectaculoasă de lansare de porumbei albi în faţa Catedralei Mântuitorului Hristos din Moscova. Uitaseră ce era în Ucraina? Explicabil, acolo muriseră şi porumbeii albi.

kirill

Patriarhul Kiril atribuie responsabilitatea completă în ce priveşte ororile comise în Ucraina pe seama "forţelor care consideră la modul deschis că Rusia este le este duşman"  deoarece, aşa cum explică el credincioşilor, "...conflictul a devenit un element de strategie geo-politică de mari dimensiuni care, înainte de toate, are ca scop slăbirea Rusiei".

De ce? Explicaţia este, spune foarte convins Patriarhul Kiril în discursul său istoric din luna martie a acestui an, că în Donbas, acolo unde supravieţuieşte adevărata credinţă ortodoxă, "există o respingere fundamentală a aşa-ziselor valori care- sunt propuse azi de cei care pretind să deţină puterea mondială. Este un test de loialitate către această putere, un fel de paşaport către această lume "fericită", o lume a consumerismului excesiv, o lume de aparentă "libertate". Şi ştiţi care este acest test? Este extrem de simplu şi în acelaşi timp înspăimântător: este vorba despre o paradă gay pride. Cererea făcută de numeroase ţări de a organiza o asemenea paradă este un test de loialitate faţă de această lume foarte influentă; şi ştim că persoanele sau ţările care resping aceste cereri, nu fac parte din lumea respectivă şi sunt considerate străine de ea". 

Aşa pusă problema, concluzia este şi ea foarte simplu de formulat în termeni alb/negru: "În consecinţă, ceea ce se petrece azi în sfera relaţiilor internaţionale nu priveşte doar politica. Este vorba despre altceva şi cu mult mai important decât politica. Este vorba despre Mântuirea Omului, despre locul pe care-l va ocupa la dreapta sau stânga Domnului care va veni în această lume în calitate de judecător şi de Creator al creaţiei....Tot ceea ce spun are mai mult decât o semnificaţie teoretică şi mai mult decât un înţeles spiritual. Azi există un adevărat război în jurul acestui subiect. Cine atacă azi Ucraina în care au trecut deja opt ani de represiuni şi exterminare a populaţiei din Donbas, opt ani de suferinţă şi lumea întreagă tace - ce înseamnă asta?

Iată deci care este explicaţia explicaţia pentru atacul inuman al ruşilor împotriva fraţilor ortodocşi din Ucraina, cei împotriva cărora se porneşte un tip de "război sfânt", în esenţă cu absolut nimic diferit de oroarea Jihadului fundamentaliştilor islamici. Uitaţi-vă la peisajul uman dezolant lăsat în urmă de armatele ruse şi să ne întrebăm care mai este (sau care ar fi măcar teoretic) valoarea mesajului trimis înalţii ierarhi din toate bisericile lumii creştine, îndemnuri fervente la încheiere conflictului şi la respectarea învăţăturilor lui Hristos. În teren, din nou şi din nou, apare aceeaşi dilemă ca cea din timpul cruciadei împotriva albigenzilor: cine ştie şi poate, pe ce criterii şi în numele Mântuitorului, să traseze linia între datoria de apărare a patriei şi intrarea în război, tot la chemarea Bisericii, aşa cum o fac ruşii ascultându-şi Patriarhul?

Şi aşa ajungem la riscul de a auzi repetându-se fraza de un cinism absolut pronunţată de legatul papal la Beziers: "Ucideţi-i pe toţi! Dumnezeu va şti să-i recunoască pe ai săi!". Acum când, poate chiar pe bază de informaţii din interiorul Kremlinului, se invocă posibilitatea ca Putin să ordone mobilizarea generală, mi-am amintit de o altă frază istorică, pronunţată în 1095 de Papa Urban al II-lea la Conciliul de la Clermont, lămurind pe toată lume de ce avantaje vor beneficia cei care se vor angaja să lupte în războiul sfânt:

kirill

"Vor deveni soldaţi cei care, până ieri, fuseseră răufăcători; din acel moment, vor lupta în mod legitim împotriva barbarilor, cei care luptă împotriva fraţilor şi verilor lor; şi vor binemerit recompensa eternă, aceia care până atunci, ca mercenari, îşi închiriau serviciile pentru bani puţini".

Clară şi nespus de precisă homelie-rezumat al filozofie profunde a oricărei armate care e nevoită să-şi găsească o justificare superioară pentru a trimite tinerii unor popoare să se ucidă între ei.  Şi asta poate lua vreodată sfârşit?   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite