Ucraina şi eterna temă „frate-frate, dar brânza-i pe bani”. Dar noi, scuzaţi, ce câştig avem?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Blog

Două lucruri sunt foarte clare şi în linie cu cea mai pură tradiţie de „real politik”. Primul este că, la o primă şi se pare generoasă estimare, luând în calcul doar pierderile suferite de Ucraina până în acest moment şi dimensiunea distrugerilor din zonele urbane şi rurale, costurile de reconstrucţie se cifrează în jurul cifrei de 750 miliarde de dolari.

Sumă pe care, evident, comunitatea occidentală trebuie să se angajeze cu obişnuita sa generozitate conform unui plan de acţiune prefigurat de discuţiile din cadrul recentei conferinţe internaţionale intitulată „Ukraine Recovery Conference”. Cu participarea a peste 40 de ţări A fost vorba despre bani, fireşte, dar nu a fost o conferinţă clasică a donatorilor, ci mai degrabă una orientativă pentru a se vede dimensiunile problemei, comunicându-se că procesul de reconstrucţie va începe, logic, atunci când războiul va fi definitiv câştigat de forţele ucrainiene. Primul stadiu va consta într-un ajutor umanitar de urgenţă, asta însemnând refacerea sistemelor de aprovizionare cu apă potabilă şi a podurilor, apoi (între 2023-2025) efortul principal va fi în direcţia reconstruirii comunităţilor distruse de război prin reconstrucţia şcolilor, spitalelor şi cartierelor de locuinţe, iar între 2026-2030 se prevăd investiţii masive în „economia verde digitală” din Ucraina, astfel încât ara să devină progresiv independentă de moştenirea perioadei sovietice.

Al doilea element a fost anunţat de Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene care a spus că urmează să apară „o platformă a reconstrucţiei” care să coordoneze procesul de reconstrucţie a Ucrainei, amintind că UE a mobilizat deja aproximativ 6,2 miliarde Euro în ajutoare financiare către Ucraina după invazia rusească „şi vor sosi şi mai mulţi bani. Ne vom angaja la modul substanţial în procesul reconstrucţiei pe termen mediu şi lung”. Ba chiar avem acum ceva cu mult mai precis, deoarece şefa instituţiei europene a transmis îndemnul „haideţi să începem să lucrăm pentru a asigura un viitor bun pentru Ucraina. Avem nevoie ca cei mai buni şi mai inteligenţi să se angajeze în acest proces. Iată de ce, împreună cu Preşedinţia germană a G7, vom decide în privinţa organizării unei conferinţe la nivel înalt după finalul acestei veri. A mai adăugat şi că nu s-a întâmplat niciodată să se vadă cum Comisa Europeană este pusă în faţa unei provocări de asemenea magnitudine, adică un proces colosal de reconstrucţie a unei ţări. Fireşte, cu atât mai important efort cu cât Europa ar avea de răspuns în paralel la o serie de probleme serioase din ce în ce mai serioase şi presante.

Bani mulţi trimişi de UE şi până în acest moment pentru a susţine eforturile umanitare directe către populaţia din Ucraina, dar şi pentru a susţine eforturile Statelor Membre care cheltuiesc sume extrem de importante pentru acoperirea nevoilor celor aproximativ 5,2 milioane de refugiaţi care au fugit din zonele aflate sub atacul rusesc . Nu trebuie uitat însă, completând acest prim nivel de generozitate, care sunt valorile uriaşe ale livrărilor militare continue către Ucraina.

Cât anume? Vorbim doar despre estimări foarte generale cum sunt cele prezentate într-un material transmis de centrul de studii al Parlamentului European:

Blog

Dat fiind că întrebarea despre contribuţia militară românească nu a primit un răspuns din partea Preşedintelui Iohannis, aveţi, în finalul acestui text iată cea mai comună dintre bazele de date, preluată acum de cei de la Wikipedia.

Dar dacă doriţi informaţii mult mai aprofundate şi o analiză la zi a situaţiei, aveţi aici şi aici două motoare dă cutare care vă vor da toate datele necesare, foarte interesant deoarece doar aşa veţi avea o imagine corectă de ansamblu, agregată, asupra fluxurilor uriaşe de bani care ajung acum în Ucraina, mobilizata de guverne, instituţii naţionale sau internaţionale, agenţii multilaterale, organizaţii filantropice, organizaţii non-guvernamentale.

Autentic Real-Politik. Pentru cine ştie cum se joacă piesa

Politica înseamnă, pe fond, o sumă de discuţii mai mult sau mai puţin politicoase despre bani. Discuţii cu atât mai interesante cu cât sunt mai mulţi bani la mijloc şi cu cât se desenează perspective uriaşe de joc în viitorul previzibil. În cazul Ucrainei, după ce se cheltuiesc banii de acum, când investitorii sunt chemaţi să scoată sumele de care se face vorbire pentru anii ce vin, care le este câştigul estimat, fireşte în afara satisfacţiei că democraţia a învins?

Uite, am un exemplu superb de politician care ştie ce vrea, o spune şi, ca atare, ridică puţintel vălul altfel opac de deasupra marii târguieli în curs de desfăşurare. Simon Coveney, ministrul de externe irlandez, a spus în faţa comitetului pentru probleme europene din Parlamentul ţării sale că una dintre propunerile care circulă în acest moment este ca ţările „să adopte regiuni (oblasturi) sau anumite regiuni din Ucraina...În acest context, Irlanda va trebui să se lege de anumite praşe care uneori au suferit distrugeri foarte importante. Este foarte mult de discutat aici”.  Foarte interesant. Chiar formidabil să ştii că planurile de ajutorare a Ucrainei pot fi continuate, extrem de precis, de fiecare naţiune contribuitoare, de fiecare dintre naţiunile-sponsor, prin asumare directă şi completă a unui oraş, chiar a mai multor oraşe sau a unei întregi regiuni în care, cu forţele reunite ale companiilor din ţara respectivă, să poată onora îndeplinirea tuturor obiectivelor asumate. Aşa da, să nu mai existe discuţii ca în Irak sau Afganistan între companii concurente din ţările aliate, nemulţumite de partea ce le revenea dintr-un proiect sau altul de reconstrucţie în care se investeau banii strânşi în celebrele „conferinţe ale donatorilor”. Aşa e mult mai simplu: vom avea o ţară lider de proiect general, Germania spre exemplu, apoi o constelaţie de state care să preia regiuni în administrate proprie de proiecte.

Noi, cum s-ar spune, avem vreun gând în acest sens sau ne sacrificăm doar pentru un ideal? Iată lista lungă a ţărilor donatoare şi mari contribuitoare. Fiecare va vrea să-şi scoată cumva banii. Cu ceva procent de câştig, măcar un umil 10%, adică în limita de bun simţ a oricărui gheşeft la un asemenea nivel. Poate, cine ştie, după ce ucrainienii vor câştiga războiul şi vor recupera toate teritoriile ocupate, inclusiv Crimeea. Deocamdată, ideea cu împărţirea teritorială e interesantă şi poate face pui, puişori şi să se constituie într-un model aplicabil la perioadele viitoare post-conflict.

============================

Ajutorul umanitar şi militar direct oferit Ucrainei

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite