Ucraina nu este nici Cehoslovacia, nici Georgia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Numai naivii - sau cei  motivaţi din raţiuni diverse, neconforme cu realitatea - pot privi spre Ucraina ca la un stat aflat în pragul secesiunii. După cum doar cei cu o viziune unilaterală pot crede că generalii din jurul lui Vladimir Putin nu îşi dau seama că Ucraina anului 2014 este total diferită de Cehoslovacia anului 1968 şi de Georgia anului 2008.

Dincolo de speculaţiile privind locul unde este fostul preşedinte ucrainean, Viktor Ianukovici, de ce poate să facă, sau nu, interimarul şef de stat  Oleksandr Turchynov, de candidaturile reale sau dezirabile, la anunţatele alegeri prezidenţiale, din 25 mai a.c., de ce poate gândi Vladimir Putin, ca măsură de represalii, inclusiv manu militari, versus noua conducere de la Kiev, presa occidentală, cea dâmboviţeană şi rusă omit rolul armatei ucrainene. 

Condusă, până la destituirea sa, de generalul-colonel Volodymyr Zamana, ca şef al Statului Major General, fiind înlocuit de Ianukovici cu amiralul Iuri Ilyin, care a comandat, anterior, Forţele Navale Ucrainene, armata ucraineană rămâne garantul securităţii naţionale a Ucrainei.

Volodymyr Zamana, care a fost imediat numit membru al Consiliului Naţional de Securitate şi Apărare, un organism subordonat preşedintelui ucrainean, a fost împuternicit de Parlamentul Ucrainei, după fuga preşedintelui ţării, din Kiev, să supervizeze activitatea organismului militar naţional. 

Forţele Armate Ucrainene sunt apreciate, la nivelul NATO şi ONU, pentru contribuţia lor, prin unităţile expediţionare, la operaţiunile de menţinere a păcii, derulate sub stindardele celor două structuri multinaţionale menţionate. 

Aspect remarcat şi la întâlnirea generalului Zamana, cu Jean - Paul Palomeros, Comandantul Suprem Aliat pentru Transformare, când au fost abordate perspectivele de cooperare între Ucraina şi NATO, inclusiv conceptul de utilizare a Forţelor Aliate, aspecte ale capabilităţilor multinaţionale şi luarea în considerare a experienţei de luptă a forţelor aliate şi a celor partenere, precum ucrainene. 

La ministerul rus al forţelor armate a fost înţeles mesajul clar transmis duminică, 23 februarie, prin intermediul postului de televiziune NBC, de către Susan Rice, consilierul pentru securitate naţională, al preşedintelui Barack Obama.

Rice a reamintit generalilor ruşi că şi în august 2008, Statele Unite ale Americii au trimis puşcaşi marini spre Georgia. 

Iar la apariţia primei fregate americane, cu infanterişti marini la bord, comandanţii ruşi au primit ordin să îşi retragă trupele invadatoare în ordine, mai ales că unele subunităţi se aflau la câteva sute de metri de locul previzibil de debarcare al militarilor americani. 

De data asta, dacă Moscova va opta pentru susţinerea secesiunii Crimeii, puşcaşii marini americani vor fi trimişi din nou, iar Crimeea va reveni sub conducerea autorităţilor de la Kiev. 

Preşedintele Vladimir Putin nu a delegat vreunui oficial rus misiunea de a răspunde avertismentului public al Casei Albe, cel mai dur, de la instalarea lui Barack Obama ca preşedinte al Statelor Unite. 

În schimb, preşedintele rus a depus o coroană de flori, tot duminică, 23 februarie, la ora 10.45, la Monumentul Soldatului Necunoscut, cu ocazia Zilei Apărătorului Patriei, un eveniment marcat vineri şi la ambasada rusă din Bucureşti, dar unde nu au fost prezenţi ambasadorul Ucrainei în România şi ataşatul militar ucrainean.

În aceeaşi zi, la ora 18.20, la iniţiativa cancelarului german, Vladimir Putin a discutat cu Angela Merkel, evident despre evoluţia situaţiei din Ucraina, îngrijorarea oficialului german fiind că, după încheierea Jocurilor Olimpice de Iarnă, la ora 22.30, liderul de la Kremlin ar putea lua decizii privind reacţii de o anumită factură, inclusiv manu militari, în legătură cu evenimentele din statul vecin, ucrainean.  

Cum între convorbirea telefonică, cu doamna Merkel, şi ceremonia de închidere a Olimpiadei de la Soci, preşedintele Rusiei a avut dialoguri, succesive, cu omologul bulgar, Rosen Plevneliev şi premierul sârb Ivica Dacic, zarurile par a nu fi aruncate, de la Kremlin, pe masa generalilor din conducerea armatei ruse. 

Un recurs la o operaţiune militară nu ar rămâne fără o reacţie imediată a NATO, mai ales că funcţionează telefonul special, care asigură legătura directă dintre generalul danez Knud Bartels, şeful Comitetului Militar al NATO şi generalul-colonel Valeri Gerasimov, şeful Statului Major General al Forţelor Armate Ruse. 

Aşa cum generalul Zamana nu s-a sfiit să spună NU întrebuinţării armatei ucrainene la operaţiuni de represalii împotriva manifestanţilor pro-europeni, aşa acelaşi general va spune NU eventualei intervenţii militare ruse.

Nu doar verbal. Armata ucraineană având 159.000 de militari activi, 1.000.000 de rezervişti gata de luptă, în 24 de ore şi alte şase milioane mobilizabili în următoarele zile. 

Teritoriul pe care ar acţiona forţele militare ruse ar deveni iadul pe pământ, iar intervenţia militară a puşcaşilor marini americani ar face diferenţa specifică, restabilind forţa statului ucrainean de drept, asupra teritoriilor temporar declarate secesioniste, cu protecţia fragilă a unor unităţi militare ruse. 

Recursul la soluţia manu militari, ar fi pentru Putin începutul sfârşitului regimului său autoritar, asta pentru că a doua zi, după declanşarea unei operaţiuni militare, în Ucraina, opoziţia rusă este capabilă să iniţieze un Euromaidan la Moscova.

Vom vedea dacă Vladimir Putin renunţă la propria supravieţuire. 

*****

O COMPLETARE NECESARĂ, 25.02.2014, 14.30

NOTA BENE:

Mă amuză, dar nu mă miră, faptul că acest website a permis atacuri suburbane la adresa persoanei mele şi sunt convins, vorba vine, că ar fi procedat aşa şi dacă era vizat redactorul-şef. 

Şi pentru că KGB-iştii au preamărit, în comentariile lor, de mai jos, domnia lui Vladimir Putin, inserez aici cele scrise de Brian Whitmore, azi, 25 februarie, pe website-ul Postului de Radio Europa Liberă, mister Brian nefiind un... scrib de cazarmă:

"O mulţime cântă "Maidan! Maidan !" în faţa poliţiştilor care înaintau , arestând demonstranţi .

Trei oameni stau în spatele unei baricade improvizate, de anvelope care ard şi flutură steaguri ucrainene şi agită bastoane lovindu-le de scuturile de metal.

O redută a violenţei în Kiev?

Nu chiar.

Ambele scene au avut loc în Rusia.

Prima a fost la Moscova astăzi, 24 februarie, unde sute de demonstranţi s-au adunat în afara unui tribunal unde inculpaţi erau cei din aşa-numitul " caz Bolotnaya ", care au fost condamnaţi pentru rolurile lor în protestele violente anti–Kremlin, din mai 2012 .

În plus, faţă de cântecele Maidanului , mulţimea a strigat, de asemenea, în limba ucraineană " Het Bandu " ( Afară cu gaşca ! ).

Şi au urlat insulte la adresa poliţiştilor, numindu-i cu apelativul ucrainean , " Berkut ".

Printre cei reţinuţi au fost liderul opoziţiei şi bloggerul anticorupţie Aleksei Navalny, precum şi faimoasele  membre ale Pussy Riot, Nadejda Tolokonnikova şi Maria Alyokhina.

A doua scenă a avut loc în Sankt-Petersburg, o zi mai devreme, la 23 februarie, şi a fost locul evoluţiei artistului de performanţă Piotr Pavlensky, care a câstigat titluri internaţionale, şi a protestat în noiembrie împotriva Rusiei, un" stat poliţienesc ".

Un spectru bântuie Rusia - spectrul de Euromaidan al Ucrainei ."

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite