Europa

articolul anterior articolul urmator

UE - Şocul urnelor

8
29 May 2016 16:57:59
Horia Blidaru
Imigraţia din estul Europei (53.000 de români şi bulgari, anul trecut) este una din realităţile pentru care nu va fi uşor de definit o 
perspectivă comună UE-Marea Britanie nici în cazul mult speratului eşec 
al referendumului pentru Brexit
Imigraţia din estul Europei (53.000 de români şi bulgari, anul trecut) este una din realităţile pentru care nu va fi uşor de definit o perspectivă comună UE-Marea Britanie nici în cazul mult speratului eşec al referendumului pentru Brexit

Europa n-are timp să răsufle uşurată după ce i-a trecut pe la ureche glonţul austriac. Doar cât să-şi tragă sufletul pentru alte încercări: referendumul din 23 iunie, pentru ieşirea Marii Britanii din UE, şi alegerile din Spania, trei zile mai târziu. În pană de idei, Bruxelles-ul mizează strict pe zvâcnirea de ultim moment a fricii de necunoscut, numită uneori prudenţă. Între timp, aşteptarea încordată pune la încercare ”tactul” lui Juncker.

Fricii de o catastrofă precum Brexit, în faţa căreia nu există plan alternativ, i se adaugă teama epuizării înainte de vreme. Adică înaintea încheierii mandatului actual al Comisiei Europene şi al unora dintre liderii principalelor state membre. Care lideri, se pare, joacă la trecerea timpului, peticind ici-colo, promiţând, amânând şi, poate, încă sperând într-o minune salvatoare.

Deşi este, în fond, miza marilor dezbateri electorale ale momentului, UE şi-a refuzat vreun rol activ – şi, cel mai probabil, bine a făcut. Pentru că, atunci când preşedintele Comisiei, de exemplu, găseşte de cuviinţă să se pronunţe, nu reuşeşte altceva decât să pună gaz pe foc. Dezertorii nu vor fi primiţi înapoi cu braţele deschise”, i-a avertizat pe britanici Jean-Claude Juncker, din postura dirigintelui inflexibil, care, neputând menţine ordinea în clasă, le arată uşa recalcitranţilor. Rămâne de văzut cu ce efecte.

Extremismul – proiect, nu accident

Asta după ce, cu două zile înainte de scrutinul austriac, Juncker declarase la fel de categoric: ”Cu extrema dreaptă nu sunt posibile dialogul şi dezbaterea”. Dar ce s-ar fi întâmplat dacă cei 31.000 de austrieci, care au făcut diferenţa la prezidenţiale (dintr-un total de 4,5 milioane de voturi), ar fi înclinat balanţa în favoarea candidatului extremist?

Ar mai fi fost posibil euro-consensul pentru izolarea Vienei, aşa cum s-a întâmplat în 2000, din cauza ascensiunii lui Jörg Haider?

Întrebarea rămâne deschisă, date fiind alegerile legislative din 2018, în perspectiva cărora Partidul Libertăţii (FPÖ) deţine acum, în sondaje, primul loc, cu 34% din opţiunile de vot, la cel puţin zece procente distanţă de cele două partide ale marii coaliţii de guvernare – social-democraţi şi conservatori, ai căror candidaţi la prezidenţiale s-au clasat, în primul tur, pe ruşinoasele locuri 4 şi 5. FPÖ şi-a îndreptat deja atenţia spre postul de cancelar (care reprezintă Austria în Consiliul European). Primul pas: o campanie de dediabolizare, după modelul celei iniţiate, cu succes, de Marine Le Pen în Franţa: FPÖ nu e un partid de extrema dreaptă. Suntem un partid de centru-dreapta, cu un mare sens al responsabilităţii sociale”, a declarat Norbert Hofer, învinsul la limită de duminica trecută.

Până atunci, însă, Europa va avea de făcut faţă posibilelor şocuri electorale de anul viitor din Franţa, unde pentru parlamentare Frontul Naţional conduce în sondaje, iar la prezidenţiale Le Pen se poziţionează ca prezenţă sigură în turul II. Tot în 2017 vor fi alegeri şi pentru Bundestag. Alternativa pentru Germania şi-a triplat, în sondaje, scorul din 2013, fiind pe cale să ameninţe locul secund al scenei, ocupat încă de social-democraţii aflaţi în degringoladă. Iar conservatorii d-nei Merkel sunt cotaţi la zece procente sub actuala reprezentare parlamentară.

Modelul blocajului spaniol

De ce sunt importante de pe acum aceste alegeri în ţările fostului motor al integrării europene? Pentru că se conturează tendinţa puternicei fragmentări a scenelor politice naţionale şi, implicit, riscul repetării modelului spaniol. La şase luni de la precedentele alegeri, Spania va avea, în 26 iunie, de ales încă o dată un Parlament care, potrivit tendinţelor actuale, e pe cale să asigure perpetuarea crizei politice.

Bipartidismul – căruia alegătorii i-au pus capăt în Spania şi pe care tocmai l-au sancţionat sever în Austria – e pe cale de dispariţie o dată cu reculul fără precedent al marilor partide tradiţionale: conservatorii şi socialiştii. În majoritatea statelor UE, cele două tendinţe clasice ale vieţii politice postbelice pierd masiv teren din cauza incapaciţii de a răspunde angoaselor multiple ale cetăţenilor – în special identitare, economice şi de securitate.

Reconfigurarea politică la scară europeană e rezultatul unei grave uzuri ideologice şi de leadership.

Cum vor gestiona forurile UE această nouă realitate ce se afirmă pe cale democratică? Punându-i pe recalcitranţi la colţ, conform precedentului grecesc? Ar fi o opţiune sinucigaşă, în condiţiile în care Bruxelles-ul, în calitate de capitală europeană, nu doar că nu mai e capabil să insufle încredere, dar alimentează, din păcate, euroscepticismul.

Migraţia intra-europeană vs refugiaţi”

De aceea, un eventual eşec al adepţilor ieşirii Marii Britanii din UE nu va însemna sfârşitul şocurilor existenţiale ce ameninţă Europa-tot-mai-puţin-unită. Ci o nouă provocare adresată celor ce ar trebui să acţioneze pentru readecvarea proiectului comunitar la agenda cetăţenilor.

În perspectiva referendumului din 23 iunie, tabăra pro-europeană câştigă teren (53% pentru rămânerea în Uniune, potrivit ultimelor sondaje), graţie argumentelor de natură economică oferite de scenariile catastrofice în caz de Brexit. Banca Angliei, Trezoreria, FMI şi Guvernul Cameron sunt pe cale să anestezieze un segment important al ofensivei suveraniste: conservatorii vârstnici.

În replică, promotorii Brexit mizează intens pe principala temă a campaniei pentru referendum: imigraţia necontrolată.

Estimările Oficiului pentru Statistici Oficiale indică o posibilă creştere cu patru milioane de locuitori a populaţiei britanice în următorii zece ani, dacă se menţine actualul ritm de migraţie netă. În 2010, David Cameron promitea diminuarea sosirilor la maxim 100.000 pe an. De aceea, vineri, în marja reuniunii G7, premierul britanic a fost nevoit să admită că actualele statistici sunt dezamăgitoare.

În 2015, s-au stabilit în Regatul Unit 330.000 de persoane, dintre care 184.000 nou-veniţi din alte state ale UE. Dintre aceştia, peste 53.000 au fost români şi bulgari.

Această afluenţă este una din realităţile pentru care nu va fi uşor de definit o perspectivă comună UE-Marea Britanie nici în cazul mult speratului eşec al referendumului. Fie şi numai pentru că-i va fi greu Comisiei Europene să le explice est-europenilor de ce ar fi admisibile măsuri de restrângere a dreptului lor fundamental la liberă circulaţie. Asta în vreme ce ţările din Est sunt muştruluite şi ameninţate cu amenzi pe cap de migrant/refugiat refuzat.

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

8 Comentarii

Feru Magdalena Valentina
29.05.2016, 21:42:04

UE nu se poate reforma ca sa urmareasca agenda cetatenilor fiindca nu a fost conceputa si structurata ca o institutie democratica.Parlamentul are rol decorativ de legitimare a unor decizii luate in spatele usilor inchise. Lipsa de responsabilizare a factorilor decizionali in fata cetatenilor,lipsa de consultare publica,lipsa de transparenta ,lipsa respectului pentru rezultatul votului popular-sunt intrinseci in structura UE. A spera ca UE se reformeaza democratic este echivalent cu a te astepta de la un tanc sa devina avion-tehnic imposibil. Cat a fost prosperitate si factorii centrifugali erau sub nivelul de alerta,tancul UE a functionat,asa consumator de resurse si greoi cum este. Odata cu acumularea crizelor suprapuse- tancul a incetinit si se impotmoleste. La un moment dat va fi mai eficient sa coboram din tanc si sa pornim pe jos, vom avansa mai rapid mergand pe propriile picioare decat impotmoliti intr-un tanc supra-aglomerat,supra-incalzit si inutil. P.S.-Stiu ca nu e ceea ce oamenii vor sa auda.Nu, nu imi place Putin ,chiar contrariul.Nu, nu vom muri ,nici nu va incepe razboi fara UE.Timp estimat-10 ani , vom trai si vom vedea.

+6 (6 voturi)
Adrian Iulian
30.05.2016, 11:04:19

Nu cred ca Marea Britanie va iesi din UE. Dar nici formula curenta UE nu va mai putea rezista mult timp. Tot mai mult, cetatenii se revolta in fata acestei institutii, care daca nu se va reforma, va ajunge in lada de gunoi a istoriei. Inaintea crizei migratiei, toata lumea sanctiona Grecia. Dupa aceea ii cerea sa fie solidara. Desi Grecia o duce prost economic, UE plateste Turcia sa tina migrantii deoparte, iar pe greci ii lasa sa se descurce cum or putea. Est europenii sunt aratati cu degetul ca pleaca la mai bine in Vest, dar tarile lor sut mustruluite ca nu accepta alti oameni, plecati si ei in cautare de mai bine. M-am saturat de pseudoexplicatiile celor care conduc aceasta masinarii si de suporterii lor socialisti. UE este o institutie ipocrita, muma pentru cativa, ciuma pentru restul. Iar cine se tine deoparte de unele "beneficii" este in castig. Cehia de exemplu e in UE dar nici nu vrea sa auda de euro. Rezultatul, desi coroana este mai slaba ca leul in comparatie cu euro, nivelul de trai este peste cel al nostru iar Praga e o bijuterie a Europei. Grecia a trecut la Euro, a refuzat in criza sa se intoarca la drahma, iar rezultatul este o tara care traieste la limita saraciei, in principal din veniturile aduse din turism. Iar Atena, orasul care introducea democratia cu 1900 ani inainte ca Praga sa fie prima data atestata istoric - daca iesi din zona turistica si intri in zonele rezidentiale, pe strazi miroase a urina, iar gunoaiele se arunca de multe ori in plina stada. Plus, unele zone nu sunt recomandate turistilor din cauza nivelului ridicat de criminalitate.

+3 (3 voturi)
Targeted individual
30.05.2016, 11:27:41

Au innebunit cei de la butoane, vor sa ma omoare cerebral, sa ma omoare fizic, sa-mi ologeasca membrele, sa ma schilodeasca fizic si psihic. M-au iradiat in zona capului toata noaptea de n-am putut astazi sa stau pe doua picioare. Scriu ca greutate. M-am ridicat din pat beat de cap, gata sa cad in lesin in orice moment. Bratul stang nu pot sa-l mai utilizez decat limitat drept consecinta a unei tendinoze misterioase, aparuta nu se stie de ce. Asta e tentativa de crima, e tortura sadica, nu e justitie. Cum pot sa minta in halul asta - ca ar fi o procedura de justitie, de ancheta? Se lasa romanii pacaliti de minciuni tupeiste ca acestea, ignora opinia publica asemenea grave incalcari ale drepturilor omului? Cum se poate permite asemenea una ca asta in Romania constiitutionala si democratica?

-2 (2 voturi)
cxt
30.05.2016, 12:09:26

Bucuria ca a iesit extremistul verde la alegerile din Austria s-ar putea sa fie de scurta durata, pentru ca sunt mai multe cazuri de frauda (5 localitati sunt investigate pentru ca au deschis si numarat voturile prin corespondenta din timp si fara supraveghere). In ceea ce priveste Junker si clubul din care face parte, isi permite sa ameninte ca va ignora presedintele ales de un popor european si va izola tara respectiva daca presedintele nu e pe placul clubului celor nealesi de nimeni, dar care au ajuns sa taie si sa spanzure in Europa. Despre Brexit, ma astept la un rezultat similar ca in Austria, presarat cu multe fraude, asa cum se obisnuieste deja in UK cu votul prin corespondenta. Deocamdata sondajele sunt multe si fiecare da alte cifre http://www.breitbart.com/london/2016/05/17/brexit-poll-tracker-the-predictions-so-far/ Iar migrantii din Franta au inceput sa treaca canalul in barci gonflabile pentru a ajunge la beneficiile sociale oferite de UK http://www.thelocal.fr/20160529/uk-rescues-19-migrants-from-inflatable-boat-in-channel Brexit-ul poate crea neplaceri catorva persoane, dar per ansamblu e benefic, chiar necesar, pentru toti europenii.

+3 (3 voturi)
Ovidiu Stoica
30.05.2016, 14:40:09

Tot mai multe gloante trec pe la urechea EU in ultima vreme, si vin din tot mai multe directii. In final vor incepe sa isi atinga si tinta. Adevarul si viitorul nu e de partea senililor ca Junker si Van der Bellen si restul elitelor ce sunt la putere acum in Europa. Vine vremea schimbarii iar ca la sfarsitul anilor 1980s.

+3 (3 voturi)

Vezi toate comentariile (8)