Umbra lui Nicolae Ceauşescu la Varşovia

Azi, în dezbaterea Parlamentului polonez a intrat o propunere legislativă ce ar fi putut să stârnească invidia Tovarăşului Ceauşescu, Genialul Cârmaci. Este vorba despre o lege care ar interzice totalmente avortul.

Asta în contextul în care, din 1993, avortul este interzis în Polonia cu excepţia cazurilor de copil rezultat din viol, incest, sau care prezintă un risc direct pentru sănătatea mamei. Acum se doreşte şi eliminarea acestor excepţii. Sigur, puteţi spune, este problema lor şi s-o rezolve cum ştiu şi cum vor. De ce ne priveşte?

Ne priveşte, fie şi numai dacă, poate vreţi să vă amintiţi, ani de-a rândul în perioada comunistă, apoi şi după aceea iarăşi din plin, printre acuzele adresate României, multe au fost bazate pe ceea ce au fost legile severe ale lui Ceauşescu în vederea îmbunătăţirii drastice a producţiei demografice pe cap de mamă-gestantă.

Poate vă mai aduceţi aminte de acea perioadă sinistră în care înfloriseră reţele clandestine de avort, în cele mai teribile şi înjositoare condiţii. Şi, dacă aveai proptelele necesare, câte un medic mai omenos (dar numai regeşte recompensat) accepta să scrie pe fişă „sarcină textrauterină” şi să procedeze la un avort legal.

L-am înjurat, l-am blestemat, l-au ajuns şi înjurăturile şi blestemele în faţa unui zid la Târgovişte. Dar monstruozitatea gândirii respective a fost oare exorcizată, aşa cum se credea că s-a şi petrecut, fără putinţă de întoarcere, odată cu apariţia unei tendinţe, transformată în trend politic fundamental, promovând drepturile şi libertăţile unei femei independente şi dispunând de dreptul de a alege, inclusiv în ce priveşte corpul său?

Nu, auzim acum din Polonia (în speranţa că, totuşi, legea respectivă nu va fi votată), întorcându-ne astfel cu cel puţin un secol în urmă, la mentalitatea femeii-obiect.

În acest caz, oare cu ce suntem mai buni, noi europenii, cu ce am fi superiori societăţilor în care femeia este tratată exact ca obiectul de care poţi dispune liber, asimilată cu o proprietate cu reguli stricte de folosire? Acolo, în acele societăţi de unde vin migranţii de care ne este acum atât de frică, o femeie violată nu are nici un fel de drept, este învinovăţită şi chiar pedepsită de familie, cel mai adesea cu moartea, „că s-a lăsat”, acolo nici nu se pune problema unui avort dacă sănătatea mamei ar fi în pericol... iar incestul este un procedeu curent şi chiar este recunoscut privilegiul patriarhului familiei de a avea partenerele sexuale alese dintre cele mai tinere şi fără protecţie membre ale familiei...

Pot exista argumente religioase, de tradiţie culturală în favoarea legislaţiei poloneze, aşa cum există oricând argumente pentru toate şi pentru orice. Numai că, de data asta, problema este una politică şi este de primă mărime.

Este vorba, de fapt, de înclinarea statului laic în faţa unei orientări politice inspirată de ierarhia clericală locală şi în acord cu tradiţiile cele mai dure ale Bisericii. Este un semnal extrem de important care poate să fie transmis de ierarhia politică de la Varşovia cu privire la una dintre cele mai delicate şi sensibile componente sociale aflate acum în balans primejdios în Europa acestui moment: mesajul transmis tinerei generaţii asupra ceea ce înseamnă, la modul foarte exact şi în plan social, religia creştină aplicată. Generând, poate (dar mă îndoiesc profund), un adevărat sentiment de entuziasm în rândul tinerilor care vor vedea altfel viaţa, obligaţiile proprii şi angajamentele de viitor.

Poate însă stârni şi o reacţie contrară, foarte primejdioasă şi extrem de dură, îndepărtându-i şi mai mult de religie şi de principiile sale generale

Şi, în plus, demonstrând cât de aproape ne aflăm, în acest fine de an 2016, de reversibilitatea politicilor şi principiilor care figurează în Carta europeană a drepturilor fundamentale ale omului. reversibilitate care poate să ducă oriunde, oricând, extrem de rapid şi cu urmări de o gravitate incalculabilă.

Se poate asta petrece şi în România?

Nu ştiu, dar vă propun să citiţi documentul oficial al BOR în privinţa avortului, redactat de foarte respectabila Comisie Naţională de Bioetică, Sectorul Biserică şi Societate al Patriarhiei Române pe care-l puteţi accesa aici.

„Dacă viaţa mamei este pusă realmente în pericol prin sarcină sau naştere, ar trebui sa fie acordată prioritate vieţii femeii, nu pentru ca viaţa ei are o valoare mai mare în sine, ci datorită relaţiilor şi responsabilităţilor faţă de alte persoane, care depind de ea.

b) În cazul în care investigaţia genetică descoperă un copil nenăscut anormal, recomandarea este de a naşte copilul, respectându-i dreptul la viaţă, dar decizia o va avea familia, după ce acesteia i s-au adus la cunoştinţă de către medic şi de către duhovnic toate implicaţiile morale şi de întreţinere. Toate acestea trebuie rezolvate din perspectiva semnificaţiei mântuitoare a prezenţei unei fiinţe handicapate în viaţa fiecărei persoane şi în viaţa comunităţii.

c) Riscul avortului datorat violului sau incestului trebuie evitat mai întâi la nivelul educării cu privire la necomiterea acestor păcate. În cazul în care starea de graviditate s-a produs, copilul va trebui să fie născut şi, după caz, infiat.

d) Avortul nu poate fi niciodată justificat, moral, de starea economică a familiei, de neînţelegerile dintre parteneri, de afectarea carierei viitoarei mame sau a aspectului fizic”.

Dacă legislaţia poloneză reuşeşte să treacă, vor exista oare politicieni de la noi care să reia argumentele Autocefalei noastre Biserici? Şi să încerce o schimbare la nivelul Codului Penal care, la art. 185, prevede :

a) dacă întreruperea cursului sarcinii era necesară pentru a salva viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel;

b) în cazul prevăzut în alin. 1 lit. c), când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale;

c) în cazul prevăzut în alin. 2, când femeia însărcinată s-a aflat în imposibilitate de a-şi exprima voinţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.

c) în cazul prevăzut în alin. 2, când femeia însărcinată s-a aflat în imposibilitate de a-şi exprima voinţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.

În consecinţă, să nu credeţi vreodată, niciodată, că ceea ce a fost dat nu poate fi luat înapoi şi că lumina inteligenţei poate stinge umbrele groase ale fanatismului dospind de secole. Dimpotrivă, ele sunt foarte aproape să se declanşeze din nou. Probă dezbaterea de azi de la Varşovia. Oricare ar fi rezultatul ei, doar faptul că s-a produs este un semn în compunerea posibilă a unui anume fel de Europă de mâine.