Umilirea Europei: pe ce se bazează Erdogan?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Mâine, Parlamentul European trebuie să voteze asupra unei eventuale (dar aşteptate şi oarecum previzibile) îngheţări sine die a negocierilor de aderare cu Turcia, luând act de lista foarte numeroaselor încălcări ale drepturilor omului şi în perspectiva deciziei posibile de reintroducere a pedepsei cu moartea.

Răspunsul lui Erdoagn este fabulos şi fără precedent, umilinţă extremă pentru Europa, liderii săi politici şi instituţiile sale reprezentative, spunând, pur şi simplu, că acest vot nu are niciun fel de valoare pentru ţara sa...

Pe ce bază de putere joacă acum Erdogan, vizibil absolut indiferent de ce vor mai zice sau face europenii şi iritat extrem de ”condescendenţa” cu care este tratată ţara sa de cei de la Bruxelles cu care, totuşi, Turcia a angajat de 11 ani negocierile pentru intrarea în UE? Ce sistem de asigurare de tip geo-politic stă în spatele afirmaţiei sale de acum câteva zile cum că ”Turcia trebuie să se simtă confortabilă, nu trebuie să-şi spună „Pentru noi, singura perspectivă, cu orice preţ, este Uniunea Europeană”?

Simplu: a primit mesajul că au fost ascultate şi că, spun mai multe surse convergente, a şi primit un răspuns mai mult decât încurajator la propunerile şi dorinţele sale mai vechi de a găsi o contra-partidă la aparetenţa la UE. Repetate acum de Preşedintele Turciei:

Oare de ce Turcia nu ar face parte din grupul SANGHAI 5 ? Am spus deja asta domnului Putin şi domnului Nazarbaiev, cei care sunt acum în această organizaţie. Sper să existe dezvoltări pozitive în acest sens. Cred că dacă Turcia se va alătura grupului SANGHAI 5, asta ne va permite să ne mişcăm mult mai uşor”.

image

SNAGHAI 5 desemnează Organizaţia de Cooperare de la Şanghai care, în fapt, cupriunde 8 membri (China, Kazahstan, Kirghistan, Federaţia Rusă Tadjikistanul, Uzbekistan şi, din acest an, India şi Pakistan, apoi cu statut de observator Afganistan, Belarus, Iran, Mongolia şi ”parteneri de dialog” Armenia, Azerbadjian, Cambogia, Nepal, Sri Lanka şi Turcia, unele dintre aceste ţări depunând deja cererea de a căpăta statutul de observator, alături de Egipt, Bangladesh şi Siria, iar Maldivele, Israelul şi Ucraina au cerut statut de partener). Organizaţia reprezintă în acest moment peste 60% din teritoriul Eurasiei, 45% din populaţia mondială şi peste 19% din PIB-ul global.   

Ce este nou acum?

Două elemente care pot crea o debalansare globală de o enormă amploare.

În primul rând, la Summitul Organizaţiei de la Taşkent, preşedintele Noursultan Nazerbaiev al Kazahstanului a susţinut necesitatea creării cât mai rapide a unei zone de liber schimb care să funcţioneze în cadul Organizaţiei de Cooperare de la Sanghai (OCS) şi la care să fie libere să adere imediat, necondiţionat, toate celelalte state partenere sau cu statutu de observator. 

Dar toate astea se ştiu, se construiau şi se modulau regional şi continetal de mai mult timp.

Sigur că da, numai că acum, brusc, contextul de joc oferă OCS o şansă enormă datorită anunţului ferm făcut de Preşedintele ales al SUA, Donald Trump, de a abandona definitiv Tratatul trans-pacific...increibilă deschidere pentru China de a relansa oferta sa de a grupa în jurul său o zonă uriaşă de liber-schimb şi de a se poziţiona astfel în lider continental incortunabil. Ceea ce generează, mai departe, o sursă de stabilitate şi forţă pentru marele proiect chinez ”Belt an Road”. Mai departe, în logică geo-strategică elementară, de-abia acum se relansează a doua parte a scenariului de putere, de data asta implicînd partea occidentală a OCS, întărirea cooperării comprehensive cu partenerul strategic rus şi liniile sale de sprijin deschise înspre Europa şi ”zona celor trei Mări”: Baltica, Marea Neagră şi Mediterana.  Securizării din dreapta hărţii, ”Mările calde” ale Chinei, trebuie să-i răspundă un efort similar de a asigura controlul şi protecţia rutelor de transport definite pe această hartă, dar şi a terminalelor lor care asigură legătura cu Europa şi porturile sale occidentale...

image

Iniţiativa ”Belt and Road”

La Lima, între 19-20 noiembrie, s-a ţinut un summit istoric, cel al APEC, în care China a reafirmat, în contextul mişcării făcute de Trump, dorinţa sade a repune în actualitate imediată proiectul său din 2014, denumit FTAAP, adică zona de liber-schimb Asia-Pacific. Pe care-l leagă acum, evident, de iniţiativa ”Belt and Road”. Conexată cu primul punct, de inters, adică o iniţiatvă similară la dimensiunea întregii Organizaţii (propunerea preşedintelui kazah), ar duce la formarea unei pieţe interne enorme care să fie, evident, de o atractivitate foarte mare datorită multitudinii punctelor de desfacere pentru aproape orice tip de mărfuri imaginabile dar şi cu un nivel încă foarte redus al preţului forţei de muncă.

Caz în care Turcia lui Erdogan, aliată strategică a Krelinului, ar deveni un partener foarte dorit în această logică de construcţie multicontinentală, cap de pod terestru şi maritim şi garant de securitate major în zonă.  Dacă o asemenea perspectivă este credibilă, atunci este absolut evident că rolul de pivot al Turciei în zona noastră de lume poate creşte şi pe o altă dimensiune, cea a aspectelor de securitate inerente construcţiei gigant care este Organizaţia de cooperare de la Sanghai. Cea care n-a afirmat niciodată că ar dori să formeze o alternativă la NATO, ci a demerat o colaborare miltară cu un scop specific: lupta împotria terorismului, separatismului, extremismului şi traficului de droguri.

Deci, cel puţin în acest stadiu, cu o ţintă internă de o importanţă absolut evidentă în ideea de a asigura ziduri cât mai puţin penetrabile în faţa unei ameninţări absolut real, cea de apariţie a organizaţiilor jihadiste. Puncte care interesează extrem de tare Turcia care, cu siguranţă, cel puţin în etapa de acum, chiar ”s-ar simţi mai în largul său” printre ţările din OCS care nu vor ezita niciodată să ia măsuri absolut drastice pentru a reprima mişcări teroriste sau separatiste...

Ce vrea Europa? Vom afla mâine? Ce vrea cu adevărat Erdogan? Vom afla în minutele următoare votului de la Strasbourg, atunci când,eventual, va fi vorba şi desprei decizia de a convoca un referendum în Turcia asupra derării la UE. Întrebarearea reală este, în acest context, de a vedea cât de pregătiţi sunt liderii europeni pentru o asemenea mişcare absolut spectaculoasă cum ar fi aderarea Turciei la OCS...aşteptând, într-un asemenea caz, şi poziţia NATO care, pentru prima oară în istorie, ar avea o ţară membră a Alianţei care să facă parte dintr-o structură politico-economică şi de securitate cu alte coordonate de evoluie decât cele de până acum ale zonei euro-atlantice.

Şi noi?

Păi, vă rog, uitaţi-vă din nou la hartă. Aveţi toate răspunsurile la îndemână. Depinde de unde priveşti şi ce vrei să vezi.   

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite