Un lucru este sigur

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Şeful armatei Statelor Unite ale Americii, generalul Ray Odierno.
Şeful armatei Statelor Unite ale Americii, generalul Ray Odierno.

Rusia este ameninţarea militară cea mai gravă, pentru SUA, a declarat, pe 12 august, 2015, şeful Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, de la Pentagon, generalul Ray Odierno. Moscova fiind nemulţumită, printre altele, de evoluţiile, în Europa de Est, după anul 1989. Generalul Odierno a afirmat că o încălcare, de Rusia, a suveranităţii statelor baltice, sau ale altor ţări membre ale NATO, va forţa Alianţa să îi apere pe aliaţi.

Recapitulăm? Sau, cum se făcea, cândva, pe câmpul de instrucţie, facem un tur de orizont? 

România este aidoma unei cetăţi cu porţile deschise, mai lipsesc florile pentru intrarea triumfală, a imperialilor, ca în 1944… 

…florile fiind strânse, câte şi pe unde mai sunt, veştejite, de pe mormintele uitate ale ostaşilor români… 

… că de acelea ale militarilor sovietici se ocupă, cu fonduri adecvate, emisarii Moscovei, ale cărei legiuni cotropitoare îşi întăresc prezenţa numerică, deloc simbolică, în Crimeea ocupată samavolnic şi în Donbasul de unde fug până şi separatiştii/insurgenţii care înţeleg că, după alegerile locale viitoare, serviciul secret ucrainean va începe vânătoarea de vrăjitoare… 

Preşedintele, cum o fi fost acesta ales, înainte de a fi un nume pe un buletin de vot, la alegeri cu un evident rezultat iniţial schimbat, după cum se pare că au vrut muşchii celor ce centralizau electronic voturile, a rămas un simplu locatar într-o casă – nu mă refer la vreuna din proprietăţile sale închiriate, ci la Palatul Cotroceni – de unde apare, când şi când, mai ales în gândul unor păpuşari, din jurul său, apare zic, pentru a mai citi ce... scriu alţii şi pentru a mai zâmbi unde ar fi trebuit măcar să asculte, înainte de a fi conciliant. 

Ar fi util de ştiut, chiar de interes public, ce studii şi conexiuni au unii dintre cei ce zâmbesc pe micul ecran, călare pe situaţia din administraţia prezidenţială. Studii şi conexiuni la est de graniţa de răsărit a NATO?

Casa Regală, abil manipulată, a devenit, de facto, obiect de muzeu, cu personaje încă vii, ulterior de ceară. Ca în 1940.

Palatul Victoria se clatină, ca după cutremurul din 4 martie 1977, de o să rămână doar fotoliile şi ceva chipuri din actualul executiv. Deja fictiv. 

Patriarhia a primit o primă lovitură, deloc creştinească, sub centură, cu moscheea unui oficial peste noapte turcit, iar mai nou va avea parte de o listă probabil publică, cu nume de prelaţi deconspiraţi ca... foşti legionari, spre satisfacţia Moscovei, al cărui trepăduş a supervizat această viitoare zguduire a memoriei unor înţelepţi duşi deja dintre cei vii. 

Menestrelul de Externe lucrează pe pilot automat şi Budapesta jubilează şi se joacă de-a dirijorul declarativ, în această zonă când intracarpatică, când extracarpatică, conform partiturii livrate de la Kremlin. Altfel cum?

Menestrelul armatei promite modernizarea fregatelor, dar o face de zece ani, doar cu declaraţii aiuritoare, politicienii de azi uitând voit că apărarea României se va face pe Nistru, dacă nu cumva vor apare, brusc, din nou, grăniceri ruşi, în loc de ucraineni, la nord de Delta Dunării. Haraşo...

Orchestra Armatei Roşii are deja pregătite bagajele pentru spectacolul excepţional, imagologic, din luna septembrie, de la Bucureşti. 

Trăiască România liberă? 

Piţigoi acum pleşuvi, cu convingeri cândva socialiste, deveniţi peste noapte apărători ai nostalgicelor imagini despre armata de ieri, în fapt umilită în regimul încheiat în decembrie 1989, se bat cu pumnul de mincinoşi patentaţi, în piepturile lor de laşi, exmatriculaţi de viaţă, din rândurile bărbaţilor adevăraţi şi înjură, cu vârf şi îndesat, la o caramelă savurată pe ascuns, ca patrioţi de ziua a şaptea, pe Unchiul Sam. 

Trăiască România liberă? 

Cu o agricultură parţial a septuagenarilor, octogenarilor ce mai au drag de ţărâna ţării, parţial a celor cu bani ciudat făcuţi, cu o industrie pusă la pământ sau vândută ruşilor iubitori de Kremlin, cu o clasă politică al cărei loc este fie după zăbrele, fie în Patagonia, cu un Parlament ce prăbuşeşte România, prin inacţiunea trădătoare, cu un guvern pe ducă, un preşedinte fantomă şi un rege făcut K.O. de servicii de ecarisaj politic, ce viitor are ţara asta? 

Un lucru este sigur. 

Când va porni, din nou, imperialul Tsunami, de la Răsărit, niciun laş dormitând acum în vreun birou de lux nu va mai rămâne acolo unde nu merită să mai reprezinte Ţara.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite