Un referendum fără câştigător

Duminica trecută, macedonenii au fost chemaţi la urne, ca să răspundă la întrebarea: „Sunteţi de acord cu aderarea la UE şi la NATO prin acceptarea acordului dintre Republica Macedonia şi Republica Grecia?”. Deşi 91,5% au zis „da”, consultarea a fost un eşec.

Cei care au organizat-o au evitat să indice care era conţinutul acordului bilateral: e vorba despre numele „Macedonia de Nord”, agreat de miniştrii de Externe de la Skopje şi Atena în iunie anul curent, ca nouă denumire a fostei republici iugoslave. Acest acord, considerat de instituţiile europene ca unul „istoric”, a stârnit o dispută grozavă în ambele ţări. S-a ajuns până acolo încât preşedintele macedonean Gheorghi Ivanov a transformat pupitrul Adunării generale a Naţiunilor Unite în tribună electorală: de la New York, el a anunţat că nu va vota, fiindcă a adăuga particula „Nord” la numele „Macedonia” înseamnă să admiţi o „semi-suveranitate”. Asta se întâmpla într-un for în care, de 27 de ani încoace, ţării cu pricina anglofonii îi spun FYROM, iar francofonii - ARIM.

Unii ar putea zice că Ivanov a câştigat. Într-adevăr, deşi nici el, nici principalul partid de opoziţie, VMRO DPMNE, n-au îndemnat oficial la boicot, prezenţa la urne a fost, până la urmă, foarte slabă - 36,9% -, adică mult sub pragul majorităţii. Boicotul nu e, însă, o victorie. Cu atât mai puţin într-o ţară în care cvorumul de prezenţă e serios afectat de faptul că o cincime din populaţie a plecat la muncă în străinătate. Din păcate, în Balcani, boicotul a devenit o politică: şi-n Albania, şi-n Bosnia, şi-n Kosovo, şi-n Muntenegru, şi-n Serbia opoziţia a refuzat, în mai multe rânduri şi în diverse împrejurări, să participe la lucrările legislativului.

În trecutul recent, premierul socialist Zoran Zaev a folosit, la rândul lui, arma boicotului. Acum, el a făcut tot posibilul ca să stimuleze participarea. Principalul său argument a fost - aşa cum întrebarea adresată cetăţenilor o indică - faptul că fără un acord cu grecii, macedonenii vor rămâne în afara UE şi NATO. În iulie a.c., organizaţia nord-atlantică a invitat Skopje să adere. Comisia Europeană a acordat încă din 2005 statutul de candidat Macedoniei, însă Consiliul a blocat începerea negocierilor din pricina unui veto constant al Atenei.

Zaev e în încurcătură. Opoziţia susţine că, întrucât pragul de validare al referendumului n-a fost atins, parlamentarii nu au cum să voteze validarea acordului din iunie. Premierul susţine că pragul nu e important, fiindcă referendumul a fost pur consultativ. Pe de altă parte, VMRO DPMNE a anunţat, cu mult înainte de votul de duminica trecută, că deputaţii săi nu vor vota în parlament ratificarea, pentru care e nevoie de 80 din cele 120 de mandate. Nu e exclus să se ajungă la alegeri anticipate, calendarul ratificării acordului cu Grecia fiind astfel schimbat.

Să amintim şi că Zaev a avut de partea sa albanezii, iar eşecul din 30 septembrie va avea o influenţă şi asupra acestei minorităţi care trăieşte într-o societate slavă, dar şi asupra Albaniei, care aşteaptă - la fel ca şi Macedonia - începerea negocierilor în iunie 2019. Şi iată cum un referendum cu un rezultat clar complică problema pe care ar fi trebuit s-o rezolve...