Uniunea Europeană „Flower-Power“

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

„Mă bucur că Germania a devenit o ţară pe care mulţi oameni o asociază cu speranţa. Asta este ceva foarte valoros, mai ales având în vedere istoria noastră. Integrarea imigranţilor cu siguranţă se va face în parte prin intermediul copiilor, care vor învăţa limba germană la grădiniţă. Şi sper şi cred că majoritatea imigranţilor vor dori să înveţe limba noastră foarte repede.“ (Angela Merkel, septembrie 2015)

Marea speranţă a Cancelarului Germaniei, Angela Merkel, că imigranţii care au invadat Uniunea Europeană se vor integra rapid şi vor deveni cetăţeni europeni respectabili şi loiali, nu a fost confirmată. Violenţele provocate în noaptea de Anul Nou, în zona Gării Centrale din Koln, de peste 1.000 de indivizi, suspectaţi a fi din rândul imigranţilor, au risipit iluzia.

În septembrie 2015, Angela Merkel saluta călduros sosirea sutelor de mii de imigranţi în teritoriile Germaniei şi anunţa că guvernul german va suplimenta fondurile acordate pentru găzduirea şi integrarea acestora cu suma de aproximativ 7 miliarde de euro. (sursa „Washington Times“, 10 septembrie 2015)   

Alături de Angela Merkel, zeci de mii de europeni occidentali, zeci de ONG-uri, diferite personalităţi politice au aplaudat sosirea în Uniunea Europeană, a imigranţilor din Orient şi Africa. Un fel de „fiesta flower-power“ a fost celebrată de mulţi europeni, porţile Uniunii Europene fiind deschise vraişte şi îngăduind să pătrundă, în ceea ce se dorea a fi Casa Comună a Naţiunilor Europene, nu doar pe cei fugiţi din calea războiului, ci şi mulţi indivizi dubioşi, extremişti şi cu intenţii anti-europene şi anti-creştine făţiş declarate.

Cetăţeni europeni cuprinşi de un val de simpatie intens, dar neînsoţit de raţiune şi de un minim instinct de conservare, s-au grăbit să ajute zecile de mii de imigranţi, fără să considere că ar fi necesar să solicite autorităţilor europene organizarea unui mecanism securizat şi coordonat de gestionare, selecţie, verificare şi găzduire a imigranţilor.

În septembrie 2015, sute de lucrători feroviari din Austria s-au oferit să lucreze ore suplimentare, gratuit, pentru ca trenurile să-i ducă, gratuit, pe imigranţi spre destinaţiile dorite. Cetăţeni austrieci s-au oferit să-i transporte pe imigranţi, cu autoturismele proprii, de la graniţa cu Ungaria - considerată a fi un stat neprietenos cu imigranţii - spre Viena. Tot în septembrie 2015, în gara centrală din Munich, zeci de cetăţeni germani au primit, ore în şir, pe imigranţii sosiţi, oferindu-le hrană, îmbrăcăminte şi aplaudând sosirea lor. (sursa "The Guardian", 05 septembrie 2015)

Alături de această neînţeleasă isterie „flower power“, de care s-au lăsat cuprinşi mulţi europeni, exprimată printr-o milă lipsită de buna rânduială şi mai ales, de raţiune, la nivel politic, nebunia atinsese, încă din mai 2015, un grad întâlnit doar în spaţiul sovietic, în vremea URSS. Ignorând avertismentele venite din numeroase surse, inclusiv de la serviciile de securitate, Comisia Europeană a adoptat vestita şi deopotrivă bizara măsură de a impune „cote de imigranţi“ pentru fiecare stat membru al Uniunii Europene. Cuvântul de ordine al Uniunii Europene era, la jumătatea anului trecut, ceva de genul „fiecare european cu imigrantul lui!“.

Reacţia lucidă de autoapărare a unor naţiuni europene din Europa Centrală şi de Est nu a fost luată în seamă la nivelul instituţiilor Uniunii Europene. Au fost trataţi cu indiferenţă zecile de mii de cetăţeni europeni din Polonia, Ungaria, Slovacia, Cehia, România care au protestat public împotriva găzduirii necontrolate şi deficitar gestionate a sute de mii de refugiaţi, în majoritate musulmani, în teritoriile europene.

În octombrie 2015, prim-ministrul al Ungariei, Victor Orban, probabil cel mai vehement opozant al primirii imigranţilor, avertiza cu severitate şi luciditate: „Noi nu suntem în faţa unei crize a refugiaţilor. Această este o mişcare migratorie compusă din migranţi economici, refugiaţi şi combatanţi străini. Dreptul la demnitate şi securitate sunt drepturi fundamentale, dar stilul de viată german şi stilul de viată din Ungaria nu sunt drepturi fundamentale ale tuturor locuitorilor Pămantului. Oare mass-media respectă libertatea de informare şi de exprimare arătand doar femei şi copii, în timp ce 70% dintre migranţi sunt bărbati care arată ca o armată?“ (sursa „Capital“, 23 oct. 2015). Declaraţiile lui Victor Orban pe acest subiect şi mai ales, avertismentele lui, au fost însă considerate, de liderii vest-europeni, ca fiind doar extremiste şi nefondate...

În Polonia, în 2015, au fost organizate numeroase proteste împotriva modului cum este gestionată politic problema imigranţilor, culminând cu un mega-protest în Varşovia, în 11 noiembrie 2015, de Ziua Independenţei Poloniei, la care au participat peste 50.000 de polonezi. Un eveniment care, extrem de bizar, a fost fie ignorat de mass-media europeană, fie catalogat ca fiind... extremist, naţionalist! (sursa "Cunoaşte lumea", pentru comparaţie, vezi şi sursa "Euroactiv").

România s-a opus, iniţial, politicii de "cote de imigranţi", însă în urma presiunilor venite de la nivelul instituţiilor europene, liderii politici români au capitulat şi au acceptat ca în România să fie acceptaţi aproximativ 2.500 de imigranţi. (sursa Mediafax)

La câteva luni de la aceste intense zbateri şi convulsii ale instituţiilor Uniunii Europene de a soluţiona criza imigranţilor, violenţele din noaptea de Anul Nou, din zona Gării Centrale din Koln, complică şi mai mult situaţia.

Dacă iniţial, unii oficiali europeni au refuzat să accepte că există o legătură între imigranţi şi cei aproximativ 1000 de indivizi care au agresat cetăţeni germani, mai ales femei, în Koln, la acest moment sunt tot mai multe dovezile că această legătură este reală.

Tobias Plate, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Interne german, declara pentru mass-media, acum câteva zile, că între cei 31 de suspecţi - 9 algerieni, 8 marocani, 5 iranieni, 4 sirieni, 2 germani, 1 irakian, 1 sârb şi 1 american (!) - arestaţi pentru jaf şi agresiune în Koln, 18 indivizi au fost identificaţi ca fiind imigranţi, solicitanţi de azil. Poliţia din Koln a înregistrat iniţial un număr de 170 de plângeri penale în legătură cu incidentele din noaptea de Anul Nou, dintre care 120 privind agresiuni de natură sexuală. (sursa „Washington Times", 8 ianuarie, 2016)

Duminică, 10 ian. 2016, plângerile adresate poliţiei de victimele atacurilor din Koln erau de peste 500, iar aproximativ 40% din acestea vizau agresiuni de natură sexuală. (sursa "Deutche Welle, 10 ian. 2016)

În acelaşi context, Ministrul german de Justiţie, Heiko Maas, a declarat că există probabilitatea ca violenţele şi agresiunile sexuale comise în Koln, pentru care sunt suspectaţi imigranţi, să fie coordonate cu infracţiuni asemănătoare comise în Hamburg, dar şi în localităţi din Finlanda şi Suedia. Anchetatorii germani verifică cu mare atenţie eventualele conexiuni şi au suspiciunea că o anumită dată - noaptea de Anul Nou - a fost aleasă premeditat pentru comiterea infracţiunilor în diferite locaţii, de către grupuri de indivizi violenţi. (sursa "The Guardian", 10 ian. 2016)

Oficialii germani încearcă să păstreze o anumită obiectivitate şi să minimalizeze chestiunea apartenenţei agresorilor la o anumită etnie, religie sau categorie de persoane, în speţă, imigranţi. Astfel, Ralf Jager, ministrul de Interne al land-ului Renania de Nord Westfalia, a declarat că majoritatea celor suspectaţi de violentele comise în noaptea de Anul nou, la Koln, sunt refugiaţi, solicitanţi de azil care au sosit în Germania, în ultimele luni. Ministrul a avertizat că, în ciuda acestui fapt, ar fi greşit şi periculos să fie stigmatizat întregul grup de refugiaţi ca fiind nişte prădători sexuali. (sursa Deutche Welle, 11 ian. 2016) 

Incidentele violente din Koln, au fost pentru Cancelarul Angela Merkel, o trezire brutală la realitate. În cadrul unei întruniri foarte tensionate, cu uşile închise, a CDU - Uniunea Creştin Democrată - care a avut loc la începutul acestui an, în oraşul Mainz, Angela Merkel a descris atacurile din Koln ca fiind „o bombă“ şi a anunţat că va promova legi dure cu privire la deportarea imigranţilor. Pe parcursul discuţiilor, membrii partidului CDU au făcut în mod repetat presiuni asupra Cancelarului de a schimba radical politica „uşilor deschise“ cu privire la primirea de imigranţi în Germania, politică ce a permis intrarea în Germania a aproximativ 1 milion de imigranţi, în ultimele 12 luni. (sursa „The Guardian“, 9 ian. 2016).

Vorbeam, la începutul acestui articol, despre atitudinea "flower-power" manifestată de mulţi europeni - inclusiv de multiculturaliştii şi seculariştii de pe plaiurile mioritice - cu privire la chestiunea imigranţilor. În această atitudine „flower-power“, europenii uită că mila fără rânduială generează desfrânare, haos, prăbuşire.

De fapt, vorbim despre naivitatea, soră cu prostia, a europeanului secularizat, golit de propria esenţă creştină, amăgit de falsa religie a globalizării. Vorbim despre neghiobia unui „novo homo europaeus“ care îşi reneagă originea creştină, pervertind-o sub chipul unei aşa-zise „solidarităţi europene“, în temeiul căreia este convins că îşi poate permite - gândind că nu ar fi de suportat consecinţe grave, fatale - să primească în casă nişte străini care sunt posesori ai unei culturi şi mentalităţi radical diferite de cultura şi mentalităţile lui, care au tradiţii şi credinţe extrem de diferite de tradiţiile şi credinţele lui, care înţeleg (dacă înţeleg!) total diferit noţiuni precum „libertate“, „egalitate“, „bărbat“, „femeie“, „familie“, „religie“ etc., străini printre care se regăsesc şi indivizi care, deşi îţi cer să le dai voie în propria ta casă, te avertizează sever că-ţi vor schimba obiceiurile, că refuză regulile tale, asta dacă nu cumva, se pregătesc, în ascuns, să-ţi dea foc la casă, în numele vreunui „război sfânt“ sau ca decor pentru vreun „viol ritualic“.

Modul eronat în care milioane de europeni occidentali şi liderii lor politici au relaţionat cu valul de imigranţi este sintetizat într-un articol al cotidianului slovac "Sme", citat de "Deutche Welle": „Criza imigraţiei a dus la apariţia unei subculturi a altruiştilor bine intenţionaţi, care alocă nou-veniţilor atâţia bani şi atâta timp, de parcă ar crede că suferinţele prin care aceştia au trecut i-au ridicat pe o treaptă morală superioară“. (sursa "Deutche Welle": http://www.dw.com/ro/comentariu-au-ştiut-de-la-bun-început-că-aşa-va-fi/a-18968939)

Prin atitudinea faţă de imigranţi, atât Uniunea Europeană şi liderii ei politici, cât şi mulţi cetăţeni europeni, au dovedit că nu mai ştiu nici ce este mila şi nici ce este dreptatea. De fapt, au uitat ce înseamnă a fi creştin...

Uniunea Europeană a adoptat o stupidă politică (numită festivist „solidaritate europeană“) a milei lipsită de buna rânduială. Să găzduieşti în ţara ta, în casa ta, familii cu copii, văduve cu copii sau copii fără părinţi care au fugit din calea războiului este o obligaţie pentru oricare creştin. Îi primeşti, le oferi, fără plată, adăpost, hrană, ocrotire şi îngrijire medicală şi în acelaşi timp, îi ajuţi să-şi redobândească pacea în ţara de origine, în propria casă şi unde firesc ar fi să se reîntoarcă.

Să primeşti însă în ţara ta, o mulţime eterogenă de oameni, imposibil de gestionat, de verificat - formată nu doar din refugiaţi din calea războiului, ci şi din indivizi amăgiţi că se pot căpătui rapid şi fără să respecte vreo regulă, în „Noul El Dorado - U.E.“, oameni născuţi şi crescuţi nu la şcoala valorilor creştine şi europene, ci în comunităţi africane sau orientale pentru care femeia nu este nimic altceva decât o proprietate aflată la bunul plac al bărbatului, iar radicalismul religios este o „a doua natură“ a existenţei lor - este o neghiobie şi nu are nicio legătură cu a fi creştin, ba nici măcar cu proiectul Casei Comune numită Uniunea Europeană.

Mila fără rânduială pe care a adoptat-o această Uniune Europeană „Flower-Power“ a provocat o stare de tensiune extremă printre europeni, iar încrederea europenilor în capacitatea U.E. de a le oferi prosperitate, libertate şi securitate - încredere oricum în degradare accelerată de câţiva ani - este aproape de punctul zero.

Naţiunile europene - cu precădere cele care au suferit şi experimentul comunist -  încep să se trezească din iluzia otrăvitoare că unitatea Europei poate fi obţinută prin confecţionarea unor structuri artificiale, birocratizate extrem, subordonate unor valori sincretiste care amestecă Binele cu răul, Lumina cu întunericul, sistem care tinde să transforme pe european din persoana unică, ce aparţine unei naţiuni cu daruri unice primite de la Dumnezeu şi care trăieşte alături de alte naţiuni europene fără despărţire, dar şi fără amestecare, într-un „individ statistic“, impersonal, uniformizat, standardizat, lipsit de voinţă, posesor al unei conştiinţe minimale, atât cât să nu treacă de nivelul unei cifre în graficele despre consum, resursă umană, forţă de muncă, piaţă de desfacere etc.

În acest început de haos, pentru tot mai mulţi europeni devine evident faptul că idealul unităţii europene va supravieţui doar în măsura în care Uniunea Europeană îşi va asuma să fie Uniunea Naţiunilor Creştine Europene.

Rămâne însă de văzut dacă timpul va mai avea răbdare cu noi...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite