Varşovia, un moment de cotitură pentru NATO!? Partea I

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
nato

„NATO continuă să fie o organizaţie vitală, o piatră de temelie pentru securitatea SUA şi pentru aceea a Europei”, a declarat Barack Obama la finalul întâlnirii din Biroul Oval cu Secretarul General NATO, Jens Stoltenberg.

Declaraţia preşedintelui SUA confirmă pe cele făcute anterior, la Comandamentul Central al Forţelor Armate ale SUA, USCENTCOM, din Tampa, Florida, de Secretarul Apărării Ash Carter şi de preşedintelui Comitetului Întrunit al Şefilor de State Majore, generalul Joseph Dunford, ca răspuns la alegaţiile din campania de nominalizare a candidatului la preşedinţia SUA din partea republicanilor, Donald Trump. „NATO este învechit”, a afirmat Trump într-un interviu acordat postului ABC, insistand că Alianţa Nord-Atlantică a fost creată într-o epocă diferită, când principala ameninţare pentru Occident era Uniunea Sovietică. „În prezent, NATO este prost echipat pentru a lupta împotriva terorismului şi produce costuri prea mari pentru Statele Unite”, considera Trump. „Ar trebui să reajustăm NATO (...) el poate fi redus şi poate fi reconfigurat; îi poţi spune NATO, dar va fi modificat”, a declarat miliardarul american. Secretarul Apărării al SUA a răspuns imediat acestei declaraţii a candidatului Republican la preşedinţia SUA:

„Lucrăm împreună cu NATO pentru întărirea soluţiilor de contracarare a Rusiei, a agresiunii Rusiei şi a ceea ce numim Război hibrid în Europa. Lucrăm cu aliaţii din NATO pe problemele de securitate din Mediterană, cele care sunt o consecinţă a ameninţărilor Statului Islamic. Sunt multe proiecte pe care NATO le-a făcut şi continuă să le facă.”

Într-un context de securitate complet nou, după agresiunea Rusiei în Ucraina, NATO îşi revizuieşte toate princiipile fundamentale care au stat la baza constituirii Alianţei. Lărgirea acesteia a fost şi va rămâne politica de bază pentru realizarea unei Europe unite, libere şi paşnice ale cărei valori democratice să fie fundamentul fiecărei naţiuni componente. Conceptul de lărgire a fost lansat în 1994 în paralel cu Parteneriatul pentru Pace (PfP). România a fost prima ţară care a semnat PfP în 1994. În 1999, Polonia, Cehia şi Ungaria au fost primele ţări din fostul Tratat de la Varşovia care au aderat la NATO. Acum Alianţa are 28 de membri şi a unit continentul divizat de Conferinţa de pace de la Yalta. Pe 27 mai 1997, este încheiat Actul fondator NATO - Rusia prin care erau asigurate relaţii mutuale de cooperare şi securitate şi se creează un nou forum pentru continuarea dezvoltării: Consiliul permanent reunit NATO-Rusia. Consiliul a fost principala instanţă pentru consultări NATO-Rusia. Obiectivul era construirea de nivele superioare de încredere prin asigurarea unui mecanism pentru consultări sincere şi regulate, progrese încurajatoare în intensificarea consultărilor şi cooperării. Pe scurt, Actul fondator reprezintă un angajament reciproc de întrajutorare pentru menţinerea unui continent stabil, al păcii şi nedivizat, pe baza parteneriatului şi interesului mutual, fiind o înţelegere politică, nu tratat.

Relaţia Occident-Rusia în Consiliul Rusia-NATO

Pe 20 aprilie 2016, la Bruxelles a avut loc prima reuniune a Consiliului NATO-Rusia, după o întrerupere de doi ani. Întâlnirea care a durat 90 de minute, mult peste timpul planificat, nu a produs rezultate concrete, deşi ambasadorul rus la NATO, Alexander Grushko, a calificat-o drept un dialog sincer şi serios între reprezentanţii celor două blocuri militare. Dialogul a demonstrat, încă o dată, dacă mai era nevoie, faptul că există diferenţe mari de opinie în ceea ce priveşte abordarea situaţiei din Siria şi problematica activităţilor militare ale Alianţei de la periferia teritoriului Federaţie Ruse. De fapt, evenimentul nu a adus nicio îmbunătăţire în relaţiile dintre cele două părţi, aşa cum a anunţat la finalul reuniunii secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, „reamintând totuşi că această cale a dialogului rămâne deschisă, dar nu se pune problema reluării colaborării

Secretarul general al NATO a făcut publice cele trei teme importante care s-au discutat: criza din Ucraina, problematica activităţilor militare, transparenţa şi reducerea riscurilor şi Afganistanul. Rusia, în schimb, a arătat în ceea ce priveşte Ucraina o oarecare dorinţă de negociere a situaţiei, deşi nu făcut nimic pe această temă. Astfel, reprezentanţii din provinciile Doneţ şi Luhansk, teritoriile separatise din Ucraina sprijinite militar şi finaciar de Moscova, au anuţat amânarea alegerilor pentru 24 iulie, amânare care va permite o continuare a negocierilor între aceştia şi Kiev. Occidentul, împreună cu Kievul, solicită ca aceste alegeri să aibă loc după ce componentele de securitate stabilite prin Acordul de pace de la Minsk sunt complet implementate. De asemenea, preşedintele Petro Poroshenko a anunţat că, în urma unei convorbiri telefonice cu preşedintele rus Vladimir Putin, au convenit asupra unui aranjament (eliberarea a doi ruşi încarceraţi în Ucraina) care să permită eliberarea pilotului ucrainian Nadia Savchenko, condamnată la închisoare în Rusia. Ce va mai conţine acordul nu ştim în acest moment, el putând atinge şi ale subiecte delicate din relaţiile Kiev-Moscova.

În acelaşi timp, Rusia pune presiune pe Aliaţii NATO în două zone de importanţă startegică, Marea Baltică şi Marea Neagră, şi continuă să desfăşoare acţiuni ostile/hărţuire împotriva marinei militare a SUA, prezentă în apele internaţionale din cele două zone menţionate mai sus sau în alte puncte strategice din Europa.

NATO a cerut, cu prilejul întâlnirii, ca Rusia să înceteze cu astfel de tactici a căror origine se află în timpul Războiului Rece. Rusia continuă implicarea sa militară în Siria în vederea susţinerii guvernului Assad împotriva grupurilor rebele sprijinite de coaliţia condusă de SUA. Un oficial din administraţia Obama a declarat pentru Wall Street Journal că ruşii şi-au mutat artileria grea pe zona operaţiilor militare de la Aleppo. De asemenea, ruşii au trecut la construirea unei baze militare în oraşul antic Palmira (ruşii afirmă că este vorba de o situaţie temporară care să permită geniştilor ruşi să dezactiveze minele plantate de ISIS în situl arhelogic din zonă). Deocamdată nu ştim cu exactitate.

Trebuie menţionat că Rusia a înţeles faptul că puterea militară a SUA şi a NATO nu poate fi egalată uşor şi de aceea ei investesc din greu în forţele nucleare, în special în vectorii de transport ai încărcăturii nucleare. Pentagonul se teme că ruşii vor renunţa la acordurile privind controlul armamentelor, inclusiv Acordul privind Forţele Nucleare cu rază Intermediară şi noul Tratat START. Temerile se referă şi la posibilitatea că, atât timp cât fricţiunile cu Occidentul vor fi în funcţiune, preşedintele Vladimir Putin va permite testarea de noi arme nucleare ca parte a programului de modernizarea a forţelor armate ruseşti (o versiune nouă de mare putere a rachetei balistice SATAN este pregătită pentru a intra în funcţiune în 2018) [1]. Acestă posibilă opţiune ar putea submina două decade de control al armamentelor. Rusia a adoptat strategia recompensă/pedeapsă (carrot-and-stick) datorită, în primul rând, conflictelor din Siria şi Ucraina şi a extinderii Alianţei Nord-Atlantice spre est. Simţind creşterea influenţei NATO la graniţa de vest a Rusiei, aceasta este gata să facă gesturi conciliatorii, dar şi cereri rigide. Negocierile între Est şi Vest va merge astfel şchiopătând, cu bune şi cu rele pentru ambele părţi.

Pe lângă aceste discuţii de la Bruxelles, au mai fost cele dedicate situaţiei din Ucraina. În cursul zilei de miercuri, 11 mai, la Berlin a avut loc o nouă reuniune ministerială a formatului Normandia la care au luat parte şefii diplomaţiilor din Germania, Franţa, Ucraina şi Rusia. Aceştia au reluat discuţiile privitoare la setul de priorităţi identificate de-a lungul penultimei reuniuni ministeriale desfăşurate la Paris pe data de 3 martie, şi anume:

  • reexaminarea măsurilor de consolidare a noului armistiţiu din estul Ucrainei intrat în vigoare începând cu 1 mai;
  • capacităţile de asigurare ale securităţii în cadrul alegerilor locale ce vor avea loc în Donbas;
  • situaţia umanitară şi economică din regiune.

Din nefericire, însă, şi de data aceasta reuniunea la nivel înalt s-a încheiat fără rezultate concrete. Ba mai mult, Rusia pare mai degrabă captiva unei problematici de simbolism. Unul dintre purtătorii de cuvânt ai Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, şi-a exprimat resentimentele asupra faptului că delegaţia ucraineană a folosit o hartă pe care era imprimată Peninsula Crimeea ca parte a teritoriului ucrainean. Să vezi şi să nu crezi!

image

Înaintea summitului NATO de la Varşovia

Cum se va reconcilia politica uşilor deschise ale Alianţei NATO cu faptul că Rusia rămâne un partener important pentru multe ţări Occidentale, dar în acelaşi timp produce o gravă ameninţare la adresa Alianţei? Generalul Philip Breedlove, fostul comandant suprem al NATO în Europa, prezenta viziunea sa înaintea Summitului de la Varşovia, relevând necesitatea de a reveni la afacerile militare uzuale de planificare a războiului, o abilitate care a fost pierdută în timpul scurs de la terminarea Războiului Rece şi necesară odată cu resurgenţa Rusiei. „Ştiu foarte bine cum cum trebuie să se schimbe EUCOM-ul (Comandamentul European al NATO)” - a declarat, într-un interviu acordat recent pentru revista militară Stars and Stipes, generalul Philip Breedlove. Acest comandament subţiat, a cărui destinaţie a fost schimbată de la aceea de război la aceea de a construi capacităţi de parteneriat trebuie să redevină unul de război. Transformarea EUCOM într-un comandament de război necesită mai multe resurse, mai multe trupe şi noi planuri urgente pentru a conduce operaţiunile de luptă în Europa.

Secretarul Apărării din Statele Unite, Ashton Carter, a anuntat că Alianţa Nord-Atlantică ia în considerare trimiterea, prin rotaţie, a patru batalioane de soldaţi în ţările din Europa de Est. Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia ar putea beneficia de sprijinul trupelor americane, în urma apelului facut de guvernele celor patru ţări NATO în faţa pericolului reprezentat de Rusia. Pentagonul a anuntat că, începând din februarie 2017, Statele Unite vor avea o brigadă de blindate desfaşurată în Europa de Est. Brigada va fi alcatuită din 4.200 de soldaţi, tancuri (220), tunuri autopropulsate (20) şi vehicule blindate/de transport (1700). Chiar dacă această brigadă va fi desfăşurată pe principiul rotaţiei, fiind o prezenţă permanentă în teatrul estic european, ea ar urma să aibă practic un caracter permanent. De asemenea, în caz de conflict, această brigadă ar putea forma o divizie completă împreună cu celelalte două brigazi americane dislocate permanent în Europa. 4000 de militari prezenţi prin rotaţie într-o brigadă blindată sunt suficienţi pentru flancul estic a cărui lungime este de 3000 de km? În niciun caz.

Noul şef al forţelor aliate din Europa, generalul Curtis M. Scaparrotti, care l-a înlocuit în acest post pe generalul Philip Breedlove, susţine că Alianţa este gata să lupte dacă descurajarea nu îşi face efectul, informează Radio Europa Liberă.

„Ne confruntăm cu o Rusie ce prinde puteri şi are comportament agresiv, care contravine normelor internaţionale”, a spus generalul Scaparrotti.

Generalul a preluat comanda forţelor aliate ale NATO din Europa pe 4 mai şi a promis să obţină de la Washington permisiunea de a desfăşura permanent (nu rotaţional) o a treia brigadă a forţelor armate americane în Europa. Celelalte două sunt în Germania şi Italia. Astăzi, în Europa sunt desfăşuraţi permanent doar 65.000 de militari americani, faţă de perioada din timpul Războiului Rece, când numărul era de 300.000. Exerciţiul militar codificat Reforger, în care SUA desfăşura anual, pe cale aerului, în Europa, încă două divizii, în Germania, s-a desfăşurat din 1967 şi până în 1993, asigurând securitatea Occidentului de-a lungul Războiului Rece.

Aderarea la NATO

Naţiunile NATO au lăsat uşa deschisă aderării la Alianţă. Fiecare ţară europeană nemembră poate să se apropie de Alianţă şi după îndeplinirea criteriilor de membru, bazându-se pe o hotărâre politică a ţărilor NATO, poate deveni membră a clubului. În 1999, la Washington, odată cu intrarea Poloniei, Ungariei şi Cehiei, s-a elaborat documentul de bază pentru aderare la NATO, denumit generic Membership Action Plan (MAP). MAP-ul acoperea aspecte politice, economice, de apărare, resurse, aspecte legale şi de servicii, în particular reformarea sectorului apărării şi creşterea interoperabilităţii bazate pe un feedback de la NATO. Orice lărgire a NATO, sau expansiune cum au definit-o ruşii, a fost acompaniată de discuţii privind reacţiile Rusiei, toate greutăţile fiind rezolvate printr-un parteneriat cu Rusia. Limitele cooperării cu Rusia s-au arătat în 1999 în Balcani, în operaţiunea out-of-area împotriva fostei Iugoslavii, un aliat al Rusiei. În 2008, în Georgia, Rusia a arătat că poate folosi forţa militară împotriva extinderii NATO pentru subminarea integritaţii teritoriale prin crearea de conflicte îngheţate. Anexarea Crimeei în 2014 a arătat cum percepe Rusia zona postsovietică şi cum vede extinderea instituţiilor Occidentale. Rusia a încălcat toate tratatele care reglementau ordinea şi securitatea în Europa din timpul Războiului Rece sau după. Rusia a dat un răspuns diferit pentru fiecare lărgire a Alianţei.

Răspunsul la scutul american din România şi Polonia este dat de desfăşurarea forţelor ruse la graniţa NATO şi UE, de faptul că forţele ruse sunt gata să mobilizeze resurse militare dacă interesul de securitate propriu nu este luat în considerare (A2/AD) în zone precum Kaliningrad şi Crimeea, iar hărţuirea navelor Alianţei în apele internaţionale din Marea Baltică continuă cu fiecare incursiune a acestora în zonă.

NATO este acum în alertă pentru faptul că preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a autorizat mai multe acţiuni de amploare ale flotei în Marea Neagră. Ministrul rus al Apărării, Serghei Şoigu, a declarat că regiunile de sud-vest, la frontierele cu state membre NATO, în principal în zona Mării Negre, au fost consolidate din punct de vedere militar.  

„Este vorba de o reacţie la încercările unor ţări de a extinde prezenţa militară în apropierea frontierelor Rusiei. Efectivele în districtul militar sudic au fost suplimentate, fiind dotate cu arme având rază lungă de acţiune şi sisteme antiaeriene. În ultimii trei ani, capacităţile militare ruse au crescut cu 32%”, a declarat Şoigu, conform Associated Press.

(Va urma)


[1] Potrivit unor surse militare ruseşti citate de ITAR-TASS, noua rachetă este menită să înlocuiască generaţia de rachete R-36 din vremea Războiului Rece, botezate SS-18 Satan de către NATO, şi care sunt cele mai mari rachete intercontinentale care au existat vreodată.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite