Victoria moderaţilor în Croaţia

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

La prima vedere, sistemul politic croat seamănă cu cel din România. Trei sferturi din mandatele parlamentare sunt deţinute de două partide: unul e social-democrat, iar celălalt, HDZ, e membru al familiei populare.

Croaţii au, apoi, un partid – Most – care contestă, precum USR la noi, orice afiliere ideologică, zicând că nu e nici de dreapta, nici de stânga, dar şi o formaţiune – MB 365 – care e un fel de M10, fiind construită în jurul unei singure persoane. Last but not least, în Hrvatski Sabor, se foloseşte o procedură specială de reprezentare a minorităţilor.

La o privire mai atentă, sunt multe deosebiri între cele două sisteme: în Croaţia, afacerile de corupţie au privit mai degrabă principalul partid de dreapta decât cel de stânga; formaţiunea anti-sistem a intrat deja în legislativ, nu e doar un proiect; liderul MB365, Milan Bandić, e primarul Capitalei, nu deputat european. Ce-i drept, există şi un partid care are în fruntea sa un membru al legislativului de la Strasbourg: e vorba despre HDZ, condus, începând din iulie a.c., de către Andrej Plenković. Cât priveşte reprezentarea minorităţilor, dacă în România e alocat câte un mandat pentru fiecare dintre cele 18 minorităţi recunoscute oficial (altele decât cea maghiară), la Zagreb, lucrurile au fost gândite diferit: sunt opt locuri pentru această categorie, dintre care 3 pentru sârbi şi câte unul pentru diferite alte grupuri de minorităţi, românii fiind incluşi într-un grup în care mai figurează nemţii, evreii, rutenii, romii şi vlahii.

O altă diferenţă e de data recentă: croaţii au organizat duminică, 11 septembrie, alegeri anticipate, în vreme ce la noi toate alegerile s-au ţinut la termen. De fapt, a fost o noutate şi pentru ei. Alegerile precedente au avut loc în noiembrie 2015, când s-au înfruntat Coaliţia Patriotică, creată în jurul HDZ, şi alianţa Croaţia creşte, în jurul social-democraţilor. Diferenţa a fost atunci minimă, de doar 3.700 de voturi, iar guvernul instalat până la urmă a fost negociat îndelung, fiindcă nici una dintre tabere nu avea majoritate, iar Most a purtat discuţii mai întâi cu stânga, pentru a se „suci”, apoi, brusc la dreapta. Premier a fost, pentru doar 147 de zile, Tihomir Orešković, un om de afaceri canadian de origine croată. Guvernul a picat în iulie, după un scandal de corupţie în care era implicată soţia fostului lider al HDZ, Tomislav Karamarko.

Campania, desfăşurată de-a lungul verii, a adus trei noutăţi: dacă HDZ a decis să meargă fără aliaţi în alegeri, stânga a format o coaliţie, social-democraţii aliindu-se cu Partidul Poporului, Partidul Pensionarilor şi Partidul Fermierilor. În al doilea rând, HDZ a căutat să se reorienteze spre centru, în vreme ce social-democraţii au îmbrăţişat un discurs naţionalist: într-un context regional care rămâne complicat, liderul stângii, fostul premier Zoran Milanović, a declarat că Serbia înseamnă „o mână de oameni nefericiţi”, iar Bosnia e un „stat eşuat”. În fine, în cursă au intrat două noi coaliţii: astfel, Milan Bandić a format o platformă intitulată „Pentru prim-ministru”, iar o altă formaţiune anti-sistem – Zivi zid (care s-ar traduce prin: Zid însufleţit) – condusă de un fost prezidenţiabil, Ivan Sinčić, a construit alianţa „Singura opţiune e o Coaliţie”. Numele acestea evocă mai degrabă obsesiile politicienilor decât nevoile cotidiene ale cetăţenilor...

În ultimele sondaje dinaintea votului, PSD avea în jur de 34 la sută, iar HDZ – cu vreo opt procente mai puţin. După închiderea urnelor, primele estimări au anunţat egalitate perfectă între coaliţia condusă de social-democraţi şi HDZ. Rezultatele finale au contrazis toate acestea: partidul lui Andrej Plenković a obţinut 61 de mandate, iar social-democraţii – 54. Pentru majoritate e nevoie de minimum 76. Vor urma negocieri cu Most şi cu partidele mai mici. Cât vor dura ele e greu de spus, mai ales că noul cabinet va fi obligat să reducă şi şomajul (care a atins cota îngrijorătoare de 13%), şi datoria publică, ajunsă la 85% din PIB.

O întrebare şi mai dificilă este: cât va ţine noul guvern? Fostul meu coleg din PE zice că va putea alcătui un executiv stabil pentru patru ani. Nu pot decât să-i urez succes...       

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite