Vignieta - cea mai mare prostie

Un ministru german a înnebunit Comisia Europeană cu un proiect de lege nefezabil de introducere a vignietei. Bruxelles-ul s-a răzbunat cu un compromis care face nerentabilă întreaga afacere, arată Barbara Wesel.

Germania, din care face parte, vrând-nevrând, şi landul Bavaria, este de decenii membră a UE. Aceasta înseamnă că guvernanţii de la Berlin nu doar că ştiu bine legislaţia europeană, ba chiar au contribuit direct la elaborarea ei. Când ministrul german al Transporturilor, Alexander Dobrindt, originar din Bavaria, a apărut în urmă cu doi ani la Bruxelles cu proiectul lui de introducere a vignietei, reacţia generală a fost: "Este el în toate minţile? Vrea să-i discrimineze cu legea lui pe ceilalţi cetăţeni ai UE? Nu ştie că acest lucru nu este permis?"

La unii politicieni nu se ştie prea bine ce aleg să ignore din realitate. Se întâlnesc des în UE astfel de cazuri de negare a faptelor. Când apar astfel de proiecte de lege nefezabile, intră în funcţiune de regulă un mecanism bine rodat: mai întâi, autorităţile de la Bruxelles atrag atenţia că proiectul încalcă dreptul comunitar. Dacă ţara din care provine propunerea nu se lasă cu una cu două, Comisia ameninţă cu o procedură de infringement, cu consecinţe de ordin juridic şi financiar. La final, ţara membră trebuie să renunţe la propunere sau să o modifice.

Sau se alege a doua cale, cea a negocierilor cu Bruxelles-ul, în vederea obţinerii unui compromis. Funcţionarii europeni prelucrează apoi planul propus iniţial până când el devine de nerecunoscut, dar se potriveşte prevederilor comunitare. Ar fi putut fi de la bun început propus în această formă, dar atunci s-ar fi pierdut toată distracţia.

Vignieta germană, preocupare pentru funcţionarii europeni

Barbara Wesel, corespondentă DW la Bruxelles

Zeci de funcţionari europeni s-au străduit luni de zile să prelucreze în aşa fel proiectul ministrului Dobrindt de introducere a vignietei în Germania, încât să-l facă conform legislaţiei UE. Întrebarea era cum poate fi introdusă o taxă de folosire a autostrăzilor germane pentru vizitatorii din străinătate aflaţi în tranzit în Republica Federală, fără a-i obliga în egală măsură la plată pe cetăţenii germani? Soluţia cea mai simplă era înlocuirea actualului impozit auto cu o taxă de drum, pe care trebuie să o achite toată lumea: rezidenţi şi străini, de îndată ce au intrat cu maşinile lor pe autostrăzile germane.

Dar de ce să simplificăm lucurile, când se poate şi complicat? Ministrul Transporturilor nu ar mai fi ocupat apoi prima pagină a ziarelor cu sugestiile sale că Germania va scoate astfel bani în plus de la ţările vecine. Orice practicant de la Comisia Europeană ar fi putut recunoaşte şi respinge imediat această pretenţie indecentă. Căci face parte din farmecul Europei faptul că nu ne putem trata discriminatoriu unii pe ceilalţi.

La final, mereu un compromis

Nu este ca şi cum UE vrea să împiedice ţările membre să transforme în lege orice idee creaţă care le vine. Dar, la final, aceste idei sunt de nerecunoscut după ce ies din maşina de tocat a Bruxelles-ului. La fel şi cu vignieta germană: vignieta pe termen scurt pentru şoferii din afara Germaniei va costa doar 2,50 euro pentru zece zile. Adică cu un euro mai puţin decât vor costa tipărirea, verificarea şi administrarea pentru fiecare vignietă emisă. Încasările anuale ar reprezenta doar o zecime din necesarul pentru reînnoirea autostrăzilor germane. Asta în cel mai fericit caz.

Aşa arată geniile legislative: creează mai multă iritare decât avantaje. Am putea să privatizăm autostrăzile, ca în Franţa, ceea ce le va face cu adevărat scumpe pentru toată lumea. Sau să înfiinţăm zone cu vignietă, ca în Italia. Sau să introducem o vignietă generală ca în Austria. Dar ministrul german al Transporturilor nu a fost mulţumit defel cu aceste soluţii, ceea ce a creat deja tensiuni cu statele vecine. Olanda şi Austria consideră că rezultatul este nedrept şi ameninţă să conteste inclusiv varianta de compromis negociată cu Comisia.

Nu avem nimic mai bun de făcut?

Afirmaţia că 30.000 de funcţionari europeni nu ar avea nimic mai bun de făcut este total falsă. Ei administrează fondurile structurale şi de dezvoltare, salvează Grecia, luptă împotriva modificărilor climatice şi au în general o mulţime de alte sarcini utile. Să-i mai încărcăm cu un proiect de lege de la bun început sortit eşecului este prea mult.

Nu mai contează acum dacă proiectul de introducere a vignietei germane a fost o intenţie malefică sau doar neştiinţă. Adevărul este că legea este una dintre cele mai mari absurdităţi politice. La prezentarea acestui compromis la Bruxelles au mai lipsit doar bufonii.

Autoare: Barbara Wesel