Vinul uitat al lui Hermann Göring

L'Express a publicat în numărul dublu de Crăciun şi sfârşit de an un reportaj excepţional despre pivniţele din Cricova: 120 de kilometri care păstrează cu sfinţenie, decorate cu Ordinul de Merit Republicii Moldova, colecţii rare din tezaurul mondial vinicol. La loc de cinste, patrimoniu naţional, colecţia de vinuri a mareşalului Göring. În septembrie trecut am realizat acest reportaj, cu Charles Haquet.

Sticlele, prăfuite, se odihnesc parcă alungite într-o mică nişă săpată în calcar. Etichetele, încărcate cu ţurţuri de umiditate, sunt ilizibile, însă alături, o mică bucată de plastic indică aceste câteva cuvinte: „Château Mouton Rothschild Pauillac, prima recoltă,1936“. Mai departe, în alte alveole, alte nume prestigioase: „Richebourg- Domaine de la Romanée Conti, 1935“, pommard, châteauneuf-du-pape...

Bine aţi venit la Cricova, una dintre cale mai mari pivniţe de vin de pe planetă. E suficient să ieşim din capitala Moldovei, Chişinău, şi să parcurgem cei câţiva kilometri pentru a ne regăsi în inima viilor. Aici, încă din antichitate, se cultivă, se culege, se presează... Arheologii au descoperit, pe o coastă, o foaie de viţă de vie, fosilizată, care ar data din secolul III înaintea lui Iisus Hristos. În Evul Mediu, se spune, un călugăr bătrân producea un vin magnific pentru cancelariile bisericilor din zonă. Însă otomanii au cotropit aceste pământuri şi cu interzis cultura viţei de vie. Pe ascuns, însă, călugărul a continuat să-şi producă vinul. Aflând de nesupunerea sa, otomanii l-au găsit, l-au torturat, apoi l-au ucis. Seara, atunci când bruma cade peste vii, locuitorii oraşului Cricova susţin că aud încă gemetele călugărului ucis...

Legendă sau nu, se pare că primele galerii ale acestei pivniţe datează din secolul V. De atunci, ele nu au încetat să se întindă. În 1914, Cricova devine prima regiune producătoare de vin a Rusiei imperiale. Reputaţia unor vinuri ca Chardonnay sau Purcari, servite la toate marile mese din Europa, se datorează calităţii strugurilor şi condiţiilor ideale de conservare în pivniţe – o temperatură de 12-14 grade. Astăzi, cei 120 de kilometri de tunele înalte adăpostesc mai mult de un milion de sticle, de pivniţe, de butoaie... Un dedal în care este uşor să te pierzi. În 1966, cosmonautul Iuri Gagarin s-ar fi pierdut, de fapt, se povesteşte la Cricova, timp de două zile...

100.000 de dolari şi patru maşini Cadillac pentru o sticlă din 1902

Un ultim tunel şi străinul aflat aici doar în trecere descoperă, în sfârşit, comoara vizitei: colecţia „istorică". Sute de sticle depozitate într-o galerie circulară, cu mult mai bine luminată în comparaţie cu celelalte: mari recolte franceze, vinuri din Mosele, tokai unguresc, soiuri italieneşti. Dopurile de ceară sunt acoperite de putregai. Ce vârstă au sticlele acestea? „Mai mult de 70 de ani, uneori chiar mai mult“, explică Valentin Bodiul, directorul pivniţelor din Cricova. Una dintre ele, Ierusalim de Paşte, datat 1902, vine din Palestina. „Un milionar occidental ne-a propus 100.000 de dolari şi patru maşini Cadillac pentru el şi am refuzat - acest vin face parte din patrimoniul nostru“.

Dar de ce sunt conservate oare astfel de comori în această tânără republică a Europei orientale, înghesuită între România şi Ucraina? Răspunsul este surprinzător: aceste sticle au aparţinut lui ...Hermann Göring. În 1945, soldaţii sovietici le-au descoperit într-una dintre numeroasele sale rezidenţe; le-au transportat la Moscova, au băut o mare parte din ele, înainte de a trimite ce mai rămăsese la Chişinău...

Mic istoric

La sfârşitul anului 1940, Franţa este învinsă, iar naziştii domnesc asupra Europei. Göring, sufletul blestemat al lui Hitler, nu mai are nicio limită. Acaparează trenuri, yachturi, castele... De origine aristocrată, şeful Luftwaffe apreciază mondenităţile. În castelul său din Carinhall, la o sută de kilometri de Berlin, organizează recepţii somptuoase, destinate diplomaţilor străini şi marilor burghezi prusaci. Cu unghiile sale date cu lac, costumele de mătase şi bunele sale maniere, Göring ştie să-şi atragă bunăvoinţa familiilor influente care posedau marile centre industriale din zona Ruhr.

„Se vedea ca un bărbat coborând direct din timpul Renaşterii şi se comporta ca un Borgia", povesteşte Jean-Marc Dreyfus, istoric conferenţiar al Universităţii din Manchester, autor al lucrării „Catalogue Goering“ (Flammarion, 2015), apărută recent, o antologie a peste 100 de opere de artă pe care mareşalul le capturase din toate ţările cucerite de Reich.

Însă Căpcăunul, cum îl supranumise Michel Tournier în romanul său „Le Roi des Aulnes", nu se  mulţumeşte să fure din muzee. Amator de gastronomie şi vinuri selecte, el goleşte şi pivniţele marilor restaurante franceze, cum ar fi cea a restaurantului La Tour d'Argent, din Paris. Căci acest estet este pasionat de marile soiuri de vin şi mai ales de vinurile din zona Bordeaux. Albert Speer, arhitect al Reich-ului, povesteşte că existau totuşi puţine lucruri capabile să-l facă pe Göring fericit... Printre ele însă: să se tolănească într-un fotoliu, la ceas de noapte şi să savureze calm o sticlă de château-laffite....

Continuarea va fi disponibilă foarte curând pe site-ul L'Express. Veţi putea citi povestea integrală a acestor 638 de sticle de vin din colecţia Göring: 455 din Franţa, cert, însă 2 din România!