Visul solar afro-german

Cum a ajuns ideea unui fizician neamţ, de a produce energie electrică pentru Europa în Sahara, să coste 400 de miliarde de euro.

Un proiect revoluţionar promite o reducere considerabilă a emisiilor globale de gaze cu efect de seră prin producerea de energie electrică în Sahara şi chiar transformarea societăţilor din Africa de Nord, graţie exportului de electricitate şi mai ales noilor locuri de muncă în sectorul energiilor verzi. Tehnica e simplă: un foarte mare număr de oglinzi concentrează lumina soarelui asupra unui turn, unde vaporizează apa din ţevi şi angrenează astfel o turbină. Feluritele costuri complică reţeta.

O idee nemţească

Folosirea deşertului ca sursă de energie a intrat în dezbaterea publică europeană în iulie 2008, când nou-fondata Uniune pentru Mediterana a făcut o prioritate din Planul solar mediteranean, având ca scop şi generarea a 20 GW energie regenerabilă în regiune până în 2020.
Dezbaterea inginerească şi financiară este mai veche. Gerhard Knies, fizician la acceleratorul de particule din Hamburg, a calculat că pământul primeşte de la soare de 10.000 de ori mai multă energie decât consumă omenirea. Doar 15 milioane de mile pătrate de deşert ar fi suficiente pentru a furniza energie solară pentru întreaga umanitate, conchid calculele expertului neamţ.
„Societatea noastră industrială este vulnerabilă, mai ales sectorul energetic. Energia fosilă se epuizează, iar conflictul este atunci programat. Schimbarea climatică accentuează această situaţie. Cu energia atomică se rezolvă o problemă, cea energetică, dar se creează alta, cea a deşeurilor radioactive, pentru care nu există încă o soluţie”, justifică fizicianul german, citat de revista germană Stern, angajamentul pentru obţinerea de curent electric din deşert.

În 2003, calculele lui Knies convingeau reprezentanţi ai Clubului de la Roma, ai Fondului de apărare a climei din Hamburg şi ai Centrului naţional iordanian de cercetare energetică să înfiinţeze reţeaua informală TREC (Trans-Mediterranean Renewable Energy Cooperation). A urmat susţinerea Ministerului german al Mediului şi a Centrului aerospaţial german. Astfel îmbărbătat, Gerhard Knies împreună cu alţi asociaţi au lansat în 2009 consorţiul Desertec Industrial Initiative, care propune acoperirea a 15% din consumul energetic european prin construirea de centrale solare termice în Africa de Nord. Consorţiul Desertec International Initiative include acum giganţi germani precum Siemens, Deutsche Bank, E.On şi RWE. Investitorii iau în calcul că Sahara ar putea furniza Europei peste 700 de terawaţi ore pe an, mai multă energie decât 100 de centrale nucleare, scrie revista germană Der Spiegel.

Costuri şi aşteptări uriaşe

Până acolo au apărut câteva probleme, nici măcar inginereşti. Recent, miniştrii energiei din Africa de Nord şi comisarul european pentru energie s-au întâlnit la Alger pentru a negocia exportul de energie solară către Europa. Companiile care participă la proiect îşi condiţionează investiţiile de stabilirea de preţuri de cumpărare a energiei şi de garanţii şi sprijin din partea unor organizaţii precum Banca Mondială. Mai mult, proiectul Desertec nu poate avea succes în lipsa unei politici energetice europene comune. Potrivit comisarului european pentru energie, Gunther Oettinger, UE va acorda asistenţă financiară pentru coordonarea stakeholderilor în sectorul energetic al regiunii şi va finanţa studii de fezabilitate pentru proiectul Desertec.

O altă problemă este cooperarea cu state unde democraţia şi statul de drept sunt slabe, precum Libia.

Nu în ultimul rând, costurile construirii cablului care ar urma să aducă curentul în Europa pe o rută de 2.900 de kilometri sunt foarte ridicate. Potrivit unui studiu al Centrului aerospaţial german, doar noua reţea de transport energetic ar putea costa 63 de miliarde de dolari - iar întregul proiect, spre 400 de miliarde de euro.

Oportunităţi şi riscuri

Proiectul Desertec ar crea sute de mii de locuri de muncă în Africa de Nord. Dar dacă regiunea nu va putea să vină cu ingineri şi tehnicieni calificaţi, aceste joburi vor fi preluate de europeni.
O altă temere este legată de instabilitatea politică din ţările din Africa de Nord. Analistul politic marocan Husseimi Taj Eddine susţine că proiectul Desertec va ajuta el însuşi la stabilizarea regiunii. „Ştim că aceste ţări fac abia primii paşi către democraţie şi bună guvernare, dar ţările europene trebuie să se îndrepte împotriva acestui val de dictatură prin investiţiile în astfel de proiecte”.

Dacă Europa şi-ar putea asigura 15% din consumul electric din soarele Saharei, statele nord-africane sunt puternic dependente de importurile de energie. Marocul, de exemplu, importă 97% din energie, sub forma de combustibili fosili. Ca urmare, reprezentanţii Desertec consideră că, pentru ca proiectul să fie acceptat local, trebuie întâi acoperite 30-35% din nevoile energetice africane, abia apoi restul putând fi exportat spre Europa.

Plus: Megaproiecte verzi în deşerturi

•    Guvernul din Abu Dhabi va construi în parteneriat cu Total SA din Franţa şi Abengoa Solar din Spania, cea mai mare centrală solară din lume. Proiectul  Shams 1, de 600 de milioane de dolari, va avea o capacitate aproximativă de 100 de megawaţi.
•    Una dintre companiile implicate în consorţiul Desertec va termina de construit anul acesta prima centrală solară termală din Egipt, cu o capacitate de 150 MW. Compania Solar Millenium speră că proiectul va servi ca model de ferme solare pentru Desertec.
•    La sfârşitul lunii iunie, la Tangiers a fost inaugurată cea mai mare fermă eoliană din Africa: 165 de turbine şi o capacitate de 140 de megawaţi. Iniţiativa, care a costat 300 de milioane de dolari, face parte dintr-un proiect mai amplu, care-şi propune asigurarea a 42% din nevoile energetice ale Marocului din surse eoliene, hidraulice şi solare.
•    Compania energetică First Solar din Arizona a semnat un acord cu China pentru construirea celei mai mari centrale solare din lume în deşertul Mongoliei Interioare. Cu o capacitate de 2.000 de megawaţi, uzina va furniza curent electric pentru trei milioane de gospodării. Invers, un consorţiu chinez a investit 1,5 miliarde de dolari într-o fermă eoliană din vestul Texasului.