Zori noi de război în estul Mediteranei, fosta Mare Nostrum

Flota rusă în Mediterana de Est

Se tensionează extrem de tare situaţia nu numai în Siria, nu numai între Federaţia Rusă şi Israel ci şi în întreaga zonă a estului Mediteranei.

Efect direct al apariţiei în regiune, pentru prima oară în istorie, a unei Flote ruse din Mediterană, structură cu detaşare permanentă aflată în compunerea Flotei militare a Federaţiei Ruse şi acţionând în strânsă legătură cu Flota Rusă a Mării Negre. În sprijinul său se structurează acum o construcţie de o amploare fără precedent. Iar ritmul construcţiei, asamblarea de noi elemente de mare complexitate şi de dovedită eficienţă, este acum foarte tare grabită, prin decizie politică la cel mai înalt nivel de la Kremlin, ca răspuns declarat la incidentul tragic cu avionul rus de recunoaştere doborât deasupra Siriei, acuzaţia rusă fiind direct îndreptată, în mod repetat şi în clar, la adresa Israelului.

Decizia rusă, anunţată ieri de Serghei Şoigu, ministrul apărării, a fost că, în termen de maximum două săptămâni, vor fi trimise în Siria baterii modernizate de rachete anti-aeriene S-300 şi echipamente pentru asigurarea bruiajului complet al comunicaţiilor în zona Mediteranei de est. Reamintim faptul că rachetele respective au capacitate de interceptare a unor ţinte multiple pe o rază de peste 250 Km. Dar analiştii militari remarcă cu deosebită îngrijorare acest pasaj din anunţul făcut de ministrul rus: „Rusia va bruia şi sistemele de comunicaţie-navigaţie prin satelit, sistemele radar şi de comunicaţie instalate la bordul navelor de luptă precum şi sistemele de luptă ale avioanelor care atacă ţinte aflate pe teritoriul sirian sau în regiunile maritime situate în apropierea ţărmurilor siriene“.

Nelinişte perfect justificată deoarece ruşii anunţă acum că întăresc considerabil cea de-a treia mare bulă tip A2/AD (Anti-Acces/Area Denial) cu relevanţă geostrategică pe care o posedă în zona NATO de interes (Kaliningrad, Crimeea şi Latakia).

„Este vorba despre încercarea de a opri deplasarea adversarului către zona de luptă - notează cei de Missile Defence Advocacy. Interzicerea accesului - oprirea accesului adversarului în zona de operaţiuni - se realizează cu ajutorul avioanelor, navelor de luptă să rachetelor balistice sau de croazieră pentru interceptarea şi lovirea ţintelor... potenţialul capacităţilor ruseşti pentru asigurarea unei zone A2/AD..include sisteme puternice precum bateriile de rachete ISKANDER de la Kaliningrad, sistemele de rachete antiaeriene S-300 şi S-400 de la Kaliningrad, din Crimeea şi Siria, sistemele de apărare de coastă SEPAL şi BAL în Kaliningrad, Crimeea şi Siria, rachete de croazieră KALIBR şi Yakont, avioane tactice şi forţe terestre în Kaliningrad, Crimeea şi Siria“.

Aceasta este prezentarea clasică, răspunzând unei teorii care pune accentul pe structurarea unităţilor respective într-o construcţie defensivă. Ceea ce şi este şi rămâne ca atare, numai că, din ce în ce mai mult, creşte ponderea unor alte capacităţi specifice pentru executarea unor măsuri active de luptă, inclusiv cu caracter ofensiv fără ca asta să poată fi considerat în mod direct casus belli. Drept care, din ce în ce mai multă atenţie se acordă sistemelor de bruiaj al comunicaţiilor şi sistemelor militare de navigaţie. Nici asta nu este ceva nou, semnalul rusesc de acum fiind însă că vor livra asemenea sisteme armatei siriene, extinzând astfel cu mult ceea ce au deja instalat acum pentru protecţia celor două baze ruseşti, cea terestră şi cea navală. Astfel se va putea realiza o combinaţie de putere considerabilă care să introducă într-adevăr o zonă activă de interdicţie şi/sau acces condiţionat şi protejat în întreaga zonă a Siriei, incluzând aici totalitatea spaţiului său aerian şi naval.

Sistemul Krasukha-4 FOTO Said Aminov

Este posibil, spun unii analişti militari, ca livrarea de sisteme ruseşti de baterii antiaeriene S-300 modernizate, să vedem că va exista şi o creştere semnificativă a numărului de sisteme Krasukha-4 modernizat în varianta 2018, echipament mobil care bruiază radarele de supraveghere de pe sateliţii militari ai adversarilor, fiind singurul din lume care poate acţiona împotriva sateliţilor americani militari de supraveghere din familia Lacrosse/Onyx care acţionează pe orbită joasă şi sunt echipaţi cu SAR (Synthetic Aperture Radar) care le permite să realizeze fotografii prin stratul de nori, prin stratul superficial de sol şi prin zidurile clădirilor şi care are o rezoluţie de 20 cm. Ruşii mai pot întări sistemul existent cu un alt tip de echipament, sistemul Moskva care funcţionează în regim pasiv şi care, rămânând invizibil pentru inamic, scanează spaţiul în căutarea ţintelor reprezentate de avioane, rachete sau muniţii ghidate, acţionând ca unitate de alertă timpurie. Sau sisteme tip Leer-3 care au în principiu aceeaşi funcţionalitate precum Krasukha, dar poate trimite şi SMS-uri către inamic. Sau, spun alte surse, ar fi fost luată deja decizia de a suplimenta numărul de sisteme de război electronic tip Ritchag-AV sau Borisogleb-2 care pot fi montate pe elicoptere.

Este posibil ca, în acest context, să apară mai multe nave specializate în război electronic care să intre în componenţa Flotei ruse din Mediterana, suplimentând astfel capacitatea de acţiune a navei de recunoaştere Iurii Ivanov deja aflată în zonă pentru operaţiuni specifice, specializat mai ales în detectarea timpurie a oricărui tip de atacuri cu rachete care ar putea porni de pe navele de luptă americane sau israeliene. Şi, în oglindă, să avem anunţate, în scurt timp, măsuri de reciprocitate, căci sursele israeliene spun că premierul Netanayahu asta îi va cere preşedintelui Trump, explicând că armata ţării sale are capacitatea de a acţiona împotriva bateriileor de S-300 dar ar putea avea mari probleme dacă ruşii încep un bruiaj la scară extinsă pentru realizarea unei bule active A2/AD. Şi că au nevoie urgentă de instalaţiile americane ultra-performante de luptă împotriva războiului electronic, sisteme terestre, navale sau avioane special echipate.

Numai de acest tip de tensiune suplimentară nu mai avea nevoie Orientul Apropiat deja, de atât de mulţi ani, teren de încercare pentru diferite tipuri de sisteme de armament, care de care mai sofisticat şi cu capacitate mai mare de distrugere. Şi, mai grav decât atât, nu există perspective vizibile de rezolvare diplomatică a situaţiei. În consecinţă, fiecare dintre părţile interesate, şi sunt multe, acumulează în regiune cât mai multe echipamente şi forţe şi se află în situaţie de pre-conflict deschis. Un nivel de tensiune care creşte mereu, iar politicienii nu par în stare, cel puţin pentru moment, să găsească o formulă consensuală rezonabilă.

Interesele sunt prea mari şi fiecare dintre superputeri doreşte refacerea echilibrului de influenţe şi acces securizat la teritorii, repede, căci efectele sancţiunilor economice americane au ridicat mult de tot gradul de risc mondial. Cât de mult? Nu ştie încă nimeni dar, tot aşa, nimeni nu poate să ignore zorii noi de război care se ivesc în estul Mediteranei, fosta Mare Nostrum. Şi toţi iau măsuri în consecinţă.