100 FP România/ 2015 - cine ce a făcut relevant în domeniul Social: medici şi profesori, activiste şi activişti, preoţi şi poliţiste

Şi medicii au protestat anul trecut, faţă de societatea pe care o servesc – unii o servesc chiar magistral. Activişti sociali se străduiesc să schimbe lumea om cu om, prin educaţie – ceea ce fac şi preoţi care chiar practică ceea ce propăvăduiesc. Universitari reclamă tarele sociale – iar feministe reclamă tarele politice. Români ajută acum în lume, după cum străini ajută de mult în România. - versiune extinsă

sumarul listei 100 FP România/ 2015 - inclusă în ediţia FP România nr 50 (februarie/ martie 2016)

ediţii anterioare: 100 FPR/ 2014 (Social) - 100 FPR/ 2013 (Societate)

Premiile FP România 2016 - sau ediţiile anterioare: Premiile FP România 2015, Premiile FP România 2014

Medicii, la datorie 

Pentru că îşi fac datoria. 

Tragedia din Clubul Colectiv i-a copleşit şi pe medicii de la care se aştepta salvarea celor arşi. Ina Petrescu, medic primar în cadrul Secţiei de Chirurgie Plastică a Spitalului Universitar Bucureşti, a fost una dintre vocile durerilor personalului din spitale: „Mi-e greu să cuprind într-un singur cuvânt cum a fost ultima săptămână: pentru ei şi pentru noi, deopotrivă. Dar ce pot spune e că noi, medicii chirurgi, anesteziştii, asistenţii medicali şi infirmierii Spitalului Universitar Bucureşti suntem dedicaţi unei cauze: aceea de a salva viaţă victimelor, de a le întoarce cu bine acasă, la familii şi prieteni. Mulţumesc pentru gândurile bune, pentru ceaiul, cafeaua ori gustările pe care ni le-aţi oferit odată cu susţinerea voastră, în tot acest timp” – scria atunci dna Petrescu pe pagina sa de Facebook. Iar mai târziu, la Digi24: „Întreaga societate trebuie să se schimbe şi să devină responsabilă. Noi trebuie să schimbăm lucrurile, noi, cei mici.” Emanuel Moisă, student în anul V la Medicină în Bucureşti, care a ajutat voluntar la Spitalul Elias: „Nu, nu-mi doresc să plec, am conştientizat asta şi m-am convins, întotdeauna mi-am dorit să pot schimba ceva aici. Îmi doresc să rămân chiar dacă va fi greu, dacă ceva nu se schimbă”. Sau Carmen Giulea, şefa secţiei de Chirurgie Plastică de la Spital Sfântul Ioan: „Am studenţi pe care-i cunosc şi care m-au sunat să mă întrebe dacă ne pot fi de folos, rezidenţi cu care am stat puţin în contact, dar care acelaşi lucru m-au întrebat. Păcat că numai tragediile ne determină să facem lucrurile astea”. (Digi24)

de urmărit 

• Una dintre ruşinile naţionale din post-comunism s-a petrecut în Sănătate. Cu luni înainte de tragedia din Colectiv – când Justiţia asimila doctorii cu funcţionarii publici şi plicul cu mita, iar Guvernul vorbea despre legalizarea acestei plăţi informale indispensabile funcţionării sistemului de sănătate public –, mii de medici români cereau un tratament decent din partea angajatorului (statul? societatea?). Mai precis, pe un grup de Facebook ajuns rapid la circa 15.000 de membri se ameninţa că medicii vor pune halatele în cui de la 1 septembrie dacă nu vor fi scoşi din categoria funcţionarilor publici. În context, cereau salarii decente, din care să poată trăi fără a primi bani de la pacienţi – adică salarii de bază de 1.000 de euro plus gărzile. Şi dotarea necesară pentru a-şi trata pacienţii cum se cuvine – inclusiv cu mănuşi... Mesajul unui rezident: „De multe ori muncim gândindu-ne la pacienţi, muncim de ne sar capacele, dar de ce să nu ne gândim şi la viaţa noastră puţin? Unii au familie... cu ce o întreţin? Să mai zic şi de copii? Da, e adevărat, din şpagă, pentru că din salariu nu ajunge nici pentru chirie... Până când vom accepta prostituţia medicală? Vreţi să ajungeţi cu toţii la închisoare, pentru că aţi vrut să trăiţi?”. Sau: „Vrem salarii mai mari decât magistraţii pentru că 1) Noi învăţăm 12 ani, ei (cred) 6; 2) Noi plătim pentru malpraxis, ei nu; 3) Noi suntem expuşi la contactarea bolilor, ei nu sunt; 4) Ei sunt păziţi, noi nu; 5) Noi avem nevoie de cărţi străine, ei nu; 6) Ei îşi pot amâna deciziile, pot consulta alţi specialişti etc. – medicii implicaţi in <<colectiv>> s-au sfătuit cu cine?” Rezultatul zarvei: o mărire a salariilor cu 25% plus promisiuni de mai bine. Calculam atunci că în România au mai rămas circa 13.000 de doctori, de la cei 20.000 care lucrau în spitalele publice din ţară în urmă cu cinci ani.

Leon Dănăilă 

Neurochirurg

Pentru competenţe. 

Academicianul Leon Dănăilă, unul dintre cei mai mari neurochirurgi pe care i-a dat medicina românească, operează şi la peste 80 de ani, la Clinica de Neurochirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni, reuşind operaţii remarcabile – relata anul trecut Adevărul. „Mi-am ales cariera de medic pentru a dărui cu generozitate şi dragoste şanse de viaţă tuturor oamenilor suferinzi. Profesia medicală are o dublă origine: cerească şi pământeană. Ţara care nu are medici suficienţi trebuie să-şi dubleze cimitirele“, spunea academicianul, care a scăzut rata mortalităţii în operaţiile pe creier de la 50-60% la doar 3-4%, a introdus microscopul operator şi a fost primul medic român care a operat pe creier cu laser. Inclus şi într-o listă cu 500 de genii ale secolului 21, după 30 de ani de studii şi cercetări, Profesorul Dănăilă a descoperit o nouă celulă în creier. „Din păcate, bani pentru cercetare la noi în ţară există foarte puţini. Eu cu cordocitul (n.r. – academicianul Leon Dănăilă a descoperit, în colaborare cu biologul Viorel Păiş, o nouă celulă a creierului, cordocitul) am pus bani din buzunar, nu mi-a dat nimeni un leu.” Domnule profesor, cât este salariul dvs.? „Mie îmi pun pe card 2.500 de lei. Acestea sunt posibilităţile…” Şi mai departe, citat de Antena 3: „Acum scriu încă o carte şi mă gândesc cum s-o plătesc. Dar am găsit o soluţie – eu am donat casa de la Darabani şi tot ce am acolo Primăriei, iar casa soţiei de la Davideşti, Argeş, am donat-o tot Primăriei. Am apartamentul în care stau ca avere şi acum m-am trezit că nu am bani cu ce să public. Am găsit pe cineva să-i vând apartamentul în care stau, cu condiţia să stau în el până când mor şi-mi dă o sumă de bani şi aşa o să pot publica o altă carte pe care o am aproape”.

notabil 

• Prima operaţie de spina bifida la un bebeluş nenăscut a fost efectuată în România pe 5 noiembrie 2015 – doar în două centre din America şi trei din Europa se mai realizează astfel de intervenţii. Premiera medicală a fost realizată de echipa multidisciplinară coordonată de dr. Hadi Rahimian, chirurg fetal, obstetrician supraspecializat în medicină materno-fetală, directorul medical al Spitalului Băneasa, şi dr. Sergiu Stoica, neurochirurg cu expertiză internaţională, co-fondator Brain Institute. Până acum, copiii diagnosticaţi cu spina bifida nu aveau nicio şansă de a fi operaţi înainte de naştere în ţară. Aşadar, echipele operatorii: Dr. Hadi Rahimian, Medic primar obstetrică-ginecologie, supraspecializare în medicina materno-fetală, doctorand în ştiinţe medicale – coordonatorul singurului Centru Fetal din România în care se efectuează operaţii fetoscopice. Dr. Ani Rahimian, medic primar ATI. Dr. Denise Borali, medic specialist obstetrică-ginecologie. Dr. Oana Zaharia, medic primar obstetrică-ginecologie. Dr. Sergiu Stoica, medic primar neurochirurgie – neurochirurg cu o mare experienţă în tratarea cazurilor considerate „inoperabile”. Dr. Mihai Crăciun, medic specialist neurochirurgie, doctorand în neurochirurgie. Dr. Anca Vişan, medic primar ATI, neuroanestezistă. 

Daniel Murariu 

Medic 

Pentru transplantul de bune practici medicale şi sociale din America. 

Daniel Murariu (35 de ani) s-a născut în localitatea ieşeană Prisăcani, dar la 13 ani a plecat cu familia în Statele Unite – acum este medic rezident la Universitatea din Virginia, unde urmează o supraspecializare în chirurgie plastică. Nu doar că nu şi-a dat uitării ţara de origine, dar iniţiază aici campanii umanitare şi ample proiecte medicale. În 2006 a iniţiat o fundaţie, pe care a lansat-o şi în SUA, prin care sprijină tineri de la ţară care nu au posibilităţi materiale pentru a face măcar liceul. Ajută sistematic şcoala din Prisăcani, unde bunicul său a fost director – şi a organizat acolo numeroase campanii pentru familiile sărace, mai ales în preajma sărbătorilor. 

Unul dintre marile proiecte  în care este implicat în România este crearea la Iaşi a primului centru craniofacial din Europa de Est, la iniţiativa Universităţii de Medicină şi Farmacie Gr.T. Popa şi a Universităţii Virginia din SUA. În aprilie-mai 2015, 10 specialişti din SUA – chirurgi pediatri, plasticieni, maxilo-faciali, anestezişti, neurochirurgi, orelişti – au operat timp de două săptămâni 40 de bolnavi diagnosticaţi cu boli rare. În noua lui ţară, viitorul doctor transatlantic a văzut că voluntariatul este un mod de viaţă – ca urmare, dr. Murariu a organizat campanii de educaţie sanitară în comunele de lângă Iaşi, la care au participat şi colegi americani, a venit, timp de şase ani, în fiecare primăvară şi toamnă şi a consultat gratuit pacienţi din satele megieşe celui natal ori a susţinut cursuri pe teme medicale. 

notabil 

• Cardiologul Wargha Enayati şi-a deschis primul cabinet medical specializat în urmă cu 20 de ani. În 1998 inaugura prima policlinică a Centrului Medical Unirea. Treptat, reţeaua, devenită Regina Maria, a atras în acţionariat fondurile de investiţii 3i şi Advent – iar vara trecută, a trecut complet în portofoliul fondului de investiţii Mid Europa Partners, care a plătit 100 de milioane de euro. În prezent, doctorul Enayati este tot ocupat, cu alte proiecte medicale şi sociale – între care policlinica socială iniţiată între timp. 

Maria Gheorghiu, Leslie Hawke

Activiste sociale 

Pentru impunerea programului "Fiecare Copil în Grădiniţă" la nivel naţional. 

Greu de crezut că 50 lei pe lună ar stimula, sau ajuta, o familie să trimită un copil la grădiniţă ori la şcoală – dar aşa este. Programul "Fiecare Copil în Grădiniţă", iniţiat de Asociaţia OvidiuRo, prin care părinţii care trăiesc sub pragul sărăciei primesc un ajutor lunar pentru a-şi trimite copiii la grădiniţă, a fost extins anul trecut la nivel naţional, până în 2020, potrivit unui acord între asociaţie şi Ministerele Educaţiei şi Muncii. O mare reuşită pentru Maria Gheorghiu şi Leslie Hawke, fondatoarele asociaţiei, care au lansat acest proiect în 2010 – cu sprijinul ministerului Educaţiei, apoi şi al unor consilii locale. Ideea de plecare a fost că acei copii care nu merg la grădiniţă regulat şi ai căror părinţi nu le pot oferi o educaţie adecvată acasă riscă să nu recupereze niciodată decalajul faţă de ceilalţi copii. Şi e vorba de circa o treime dintre copiii de 3-5 ani în situaţii de risc din România. Până anul trecut, graţie acestui program social-educaţional, 11.000 de copii din peste 43 de comunităţi rurale şi urbane mici au avut parte de o anume educaţie timpurie şi de ceva hrană mai bună. Practic, părinţii care îşi trimiteau copii la grădiniţă zilnic primeau tichete sociale de 50 de lei pe lună, la care Asociaţia OvidiuRo aloca alţi 60 de lei per copil/an pentru materiale educaţionale alese de profesori. La rândul lor, Consiliile locale implicare alocau 150 de lei per copil/ an, pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru toţi copiii implicaţi. Potrivit unei estimări preliminare a Ministerului Muncii, în baza Legii 248/2015, 111.000 de copii cu vârste între 3 şi 6 ani, proveniţi din familii cu venituri lunare mai mici de 284 de lei/membru de familie, vor putea beneficia acum de aceste tichete sociale condiţionate de prezenţa la grădiniţă.

Valeriu Nicolae

Activist social, consilier al Premierului Cioloş 

Pentru lucrul cu copiii. 

Valeriu Nicolae, inginer IT cu un master în diplomaţie, este un activist născut: a fondat un centru de sprijin pentru copiii din Ferentari, a colindat multe ghetto-uri ale lumii în contul World Vision. Este şi un euro-lucid extrem, care nu tace deloc referitor la euro-aberaţiile Bruxelles-ului şi ale Bucureştilor. A i se citi cronicile din Dilema veche (seria Rătăcit în Euro-Narnia), articolele din FP România şamd. În decembrie a onorat guvernul tehnocrat acceptând funcţia de consilier de stat, pentru probleme sociale, în Cancelaria premierului Cioloş – unul dintre civicii atraşi la guvernare. Ca urmare, articolul „Un pic cenzurat” din Dilema veche: „Pentru cîteva ore pe săptămînă, eu fac nişte puşti să se simtă mai bine. Cîteodată fericiţi. Mă fac pe mine să mă simt mai util. Un pic mai bun. Taie din frica mea de a deveni ceea ce risc să devin – un (b)labagiu de director de ONG care zice bine în întîlniri şi îl doare în cur de a face el însuşi ceva practic pentru a schimba lucrurile în bine. În week-end-ul ăsta repet M, N, P şi R cu Silviu. Adunări pînă la 20. Sper să îl conving să stea pe WC. Sper să nu mai plîngă în somn sau să facă pe el aşa cum face şi Alex. Am mai făcut asta. A funcţionat. O să funcţioneze şi cu Silviu. Nu este îndeajuns – ştiu. Dar dacă măcar unul dintre cei care citesc textul ăsta îndrăzneşte să încerce acelaşi lucru, e un cîştig. Şi poate el sau ea descoperă un fel în care să facem chestia asta sistemică şi sustenabilă, fără blablageală. * Am scris cele de mai sus acum aproape doi ani. Am reuşit să continui ceea ce făceam, plus cîte ceva în plus. Din ce în ce mai mulţi oameni vin şi ajută cu puştii. Nicu şi Dario sînt acum în locul lui Ionuţ şi al lui Silviu. Eu sînt de cîteva zile în Guvern şi îmi dau seama că problemele copiilor săraci sînt mult mai multe şi mai complexe decît mi-am imaginat. Adaptarea la birocraţie nu este deloc simplă şi în mod sigur o să se lase cu cîteva cucuie.” De urmărit. 

notabil 

• Profesorii de biologie Mircea şi Nina Nedea din Iaşi pregătesc gratuit tineri care visează să ajungă doctori, dar care nu şi-ar permite meditaţii în particular. În cei cinci ani de fac asta, la pregătirile gratuite de sâmbăta dimineaţa s-au înscris 138 de elevi, dintre care 64 au rămas până la final: iar 50 dintre ei sunt acum studenţi la Medicină.

Preoţii cu cauze sociale 

Pentru că dovedesc utilitatea socială a Bisericii. 

Multe se pot reproşa mărimilor BOR – mai ales, amestecul în afacerile politice, când au o doctrină socială de servit. La firul ierbii, lucrurile stau mult mai bine. Mulţi preoţi chiar se îngrijesc de sufletele din jur. Câteva pilde, culese din Adevărul. Părintele Mihai Negrea de la Mănăstirea „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din judeţul Suceava se îngrijeşte, cu ajutorul unor săteni, de peste 100 de copii săraci. Pentru 15 copii orfani sau săraci preotul asigură şi un acoperiş deasupra capului, iar alţi peste 100 primesc cel puţin o masă caldă pe zi. Până în anul 2006, Mihai Negrea a fost preot militar în Afganistan, unde a învăţat să preţuiască mai mult viaţa şi să-şi dorească să-i ajute pe cei din jur. Din anul 2006, de când a ajuns la Mănăstirea din Podu Coşnei, preotul a construit un cămin pentru copii, cu sală de mese, bibliotecă şi cabinet medical. Pe lângă călugării de la mănăstire, părintele a este ajutat de o profesoară pensionară din sat şi de două localnice care le fac zilnic de mâncare micuţilor nevoiaşi. Părintele Dan Damaschin şi oamenii pe care i-a adunat în jurul bisericii de la Spitalul Clinic de Obstetrică-Ginecologie Cuza-Vodă din Iaşi au ridicat cu banii din cutia milei zece case noi pentru familiile sărace şi au altele în construcţie. În Mangalia, doi preoţi, fraţii Sorin şi Vasile Cîrlan, au deschis un adăpost pentru copiii nevoiaşi, unde, pe lângă o masă caldă, aceştia primesc ajutor la lecţii. Mâna dreaptă a celor doi preoţi este Marian, de 15 ani. „L-am luat din staţia de taxi acum un an“, povestea anul trecut preotul Vasile Cîrlan, pentru Adevărul. L-a reînscris la şcoală, iar rezultatele lui sunt uimitoare.

notabil 

• Adevăraţi creştini practicanţi, Alexandru Horaicu, Bogdan Puiu şi Diana Chiriţă, trei tineri ieşeni, gătesc şi hrănesc zeci de sărmani, totul pe banii şi timpul lor: „E un troc, primim zâmbete la schimb” – descoperea, anul trecut, Adevărul. Pe viitor, cei trei îşi propun să cuprindă în activităţile lor de voluntariat inclusiv îngrijirea medicală a oamenilor care nu-şi permit să consulte un specialist măcar o dată pe an. În paralel, urmăresc să investească în educaţia copiilor ai căror părinţi nu au posibilitatea de a le asigura toate cele necesare pentru şcoală, motiv pentru care vor deschide special un fond pentru rechizite din care să se poată achiziţiona periodic materiale necesare micuţilor şcolari. Cea mai importantă realizare a echipei „Troc“ este „Spitalul Copiilor“, un proiect de fundraising prin care au strâns 17.000 de lei pentru lucrări de modernizare la Spitalul de Pediatrie Sf. Maria din Iaşi. 

Feministele 

Pentru că pot face lumea mai bună. 

Lumea ar fi mai bună cu mai multe femei în poziţiile de decizie – se estima la începutul crizei care continuă şi azi. Şi mai bogată – se calculează acum. Accederea femeilor acolo unde le e locul depinde foarte mult de propriile demersuri – inclusiv în România. Dar unele feministe, inclusiv românce, sunt atât de aprige încât garantează că asta se întâmplă. 

Pe 8 martie, preşedintele Klaus Iohannis lăsa un tradiţional mesaj pe pagina sa de Facebook: „Respectul faţă de cei din jurul nostru este o virtute, iar egalitatea de gen trebuie să devină realitate într-o Românie modernă. În luna martie, am promulgat legea care declară 8 Mai Ziua egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi, iar astăzi mă alătur campaniei internaţionale#HeForShe, în semn de susţinere a drepturilor femeilor din întreaga lume.” Nu ştia va stârni. „Dragi cititoare, vă simţiţi cumva pasive şi mai puţin relevante ca un bărbat? Vă simţiţi cumva <<jurul>> cuiva? (...) Eu nu sunt „jurul” niciunui bărbat! Eu nu exist ca bărbaţii să se simtă virtuoşi pentru că se poartă frumos cu mine! Eu, eu ca femeie am rost şi am sens (...)!”, revendica atunci, de exemplu, Andreea Molocea – doctor în ştiinţe politice, cu o teză despre (re)începuturile feminismului românesc în tranziţie; şi vice-preşedintă a Centrului FILIA. „Adevărata dominaţie este fix acest tip de comportament, aceste subminări subtile, aceste reduceri ale noastre de la centru la margine, de la inimă la epidermă. (...) Nu accept să fiu redusă şi nu accept să fiu mai mică decât mă simt! Şi nu accept ca un Preşedinte de ţară să îmi <<amintească>> de condiţia mea marginală în societate, ca apoi să îmi spună cu mândrie că s-a alăturat unei campanii internaţionale. (...) E fain pentru Justin Bieber, de exemplu, să fie #He4She, de la Preşedintele meu aştept politici. Aş vrea că Preşedintele ales să facă dreptate atunci când multă nedreptate cade pe umerii femeilor. (...) În schimb, el ne anunţă că s-a alăturat unei campanii globale pentru a sprijini drepturile femeilor din întreaga lume. Vorbe goale când tu nu ştii care-ţi sunt femeile din <<jur>> şi care le sunt problemele.” FPR a mai întrebat: pe când o preşedintă a României? 

Universitarii implicaţi 

Pentru că servesc unul dintre rosturile cunoaşterii: ridicarea socială. 

La finalul Anului European al Dezvoltării, Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile a organizat, în decembrie, prima ediţie a Galei Solidarităţii Internaţionale – care a celebrat implicarea românilor în domeniul cooperării pentru dezvoltare internaţională. Au fost evidenţiate proiecte, la nivel naţional sau internaţional, desfăşurate în mediul academic sau guvernamental, jurnalişti şi voluntari. La categoria mediu academic a fost premiat Centrul pentru Studii de Dezvoltare şi Cooperare Internaţională (IDC) din cadrul Facultăţii de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, pentru că a adus subiectul cooperării pentru dezvoltare atât pe agenda publică cât şi în sfera academică. Ceva chiar mai mult s-a petrecut anul trecut în cadrul IDC: s-a lansat filiala din România a organizaţiei internaţionale Academics Stand Against Poverty (ASAP). „Unul din trei oameni moare, la ora actuală, din cauza unui motiv generat de sărăcie. Obiectivul filialei româneşti a ASAP este de a propune şi susţine soluţii pentru combaterea sărăciei la nivel local, naţional, regional şi global. Proiectele pe care ni le propunem sunt diverse: lobby, cercetare pentru îmbunătăţirea metodelor de măsurare a sărăciei, colaborare pentru îmbunătăţirea politicilor publice. În România ne dorim, în primul rând, să conştientizăm publicul faţă de problema sărăciei", se angaja atunci dr. Luciana Alexandra Ghica, directoare IDC. 

notabil

• Cristiana Grigore, aprilie 2015, comentariu în România liberă: „Documentarul (despre câţiva români, unii de etnie romă, care migrează în Regatul Unit în căutarea unei vieţi mai bune, difuzat anul trecut de Channel 4 în Marea Britanie – nota autoarei) a stârnit controverse aprinse atât în rândul românilor din Anglia, cât şi al celor din ţară, cu argumente precum: românii sunt prezentaţi într-un mod negativ; acest documentar strică imaginea de ţară a României peste hotare; ah, una şi mai bună: că romii nu sunt, de fapt, reprezentativi pentru cultura românească şi alte argumente de acest gen. (...) Romii din România sunt ROMÂNI. Punct. Subiect închis. Bine, întredeschis, că mai vreau să adaug câte ceva. Oamenii aceştia din documentar s-au născut şi au crescut în România şi sunt influenţaţi de politicile sociale şi educaţionale din ţară. (...) când am venit în SUA cu bursa Fulbright, la Vanderbilt, am fost trecută în programul meu ca reprezentând România înainte de orice altă cultură. Şi a fost firesc, doar veneam din România. Oare cât mai continuăm să negăm că romii din România sunt români prin a zice: <<Ei sunt doar o minoritate, de fapt nu ne reprezintă.>> E ca şi când Statele Unite ar zice că african-americans nu reprezintă, de fapt, cultura americană. Nici un american, nici măcar cei care nu-i simpatizează pe <<negri>> nu şi-ar permite să facă o astfel de remarcă. Sau, dacă o fac, pedepsele sunt foarte aspre şi critica la nivel social foarte dură. Oare cât mai negăm că romii din România sunt români nu numai ca naţionalitate, dar şi la vorbă şi port (chiar dacă unii mai au şi alte obiceiuri în plus)? Ce folos să-i excludem, când locuiesc în România de sute de ani? Fanteziile astea de excludere a lor sau de asuprire nu au dus la nimic bun de-a lungul istoriei şi nu or să ducă la nimic bun nici în prezent.” Cristiana Grigore este acum research scholar la Columbia University din New York – şi colaborează cu varii media americane.

Alex Găvan, Raluca Domuţa

Alpinist; poliţistă 

Pentru solidaritate cu alte neamuri. 

La aceeaşi Gală a Solidarităţii Internaţionale, alpinistul şi activistul de mediu Alexandru Găvan câştiga premiul categoriei activişti. După ce, pe 25 aprilie, efectiv a supravieţuit cutremurului şi avalanşei din Everest care a lovit crunt Nepalul, a iniţiat, împreună cu o echipă potrivită, campania umanitară „Bucurie pentru Nepal", pentru reconstrucţia de şcoli în comunităţile izolate din Himalaya. În 7 săptămâni şi 9 zile, cifre corespunzătoare magnitudinii înregistrate de cutremurul cel mare, campania lui Alex Găvan a strâns peste 100.000 de euro, din SMS-uri, transferuri bancare de la persoane private şi sponsorizări de la companii, precum şi din mici evenimente de strângere de fonduri. „Experienţa de pe Everest a fost de viaţă şi de moarte, dar pentru oamenii din Nepal fiecare zi presupune, în acest moment, o experienţă de viaţă şi de moarte. Vrem ca prin această campanie să finanţăm operaţiuni de reconstrucţie a unor comunităţi din Nepal şi să îi ajutăm să se dezvolte. Este un proiect care deschide o perspectivă spre viitor, printre dărâmăturile şi suferinţa din Nepal şi îi ajută pe oamenii de acolo să-şi refacă viaţa", a explicat Alex Găvan.

Tot pentru ajutorul post-cutremur, comisarul-şef Raluca Domuţa din Satu Mare a primit distincţia „International Female Police Peacekeeper 2015“ din partea International Association of Women Police (IAWP), o structură din cadrul ONU dedicată promovării activităţii femeilor-poliţist din toată lumea. Premiul i-a fost acordat ca urmare a implicării în acţiunile de căutare şi salvare a victimelor devastatorului cutremur produs în Haiti în anul 2010. Juriul a apreciat modul în care poliţista româncă „a asigurat securitatea medicilor care acţionau în zonă pentru combaterea holerei, precum şi contribuţia acesteia de-a lungul anilor în sprijinirea procesului de pacificare a Republicii Haiti”. Angajată a Inspectoratului de Judeţean de Poliţie Satu Mare, dar detaşată în Haiti, în 2010, dna Domuţa s-a aflat în mijlocul cutremurului de 7 grade pe scara Richter din Haiti, soldat cu peste 200.000 de morţi. „O dramă mai mare decât să vezi un tată ţinând mâna copilului de 2 ani care n-a supravieţuit dezastrului nu există. Cum să vă spun? Nu sunt un supererou. Eu chiar cred că am făcut tot ceea ce mi-a stat omeneşte în putinţă“, şi-a amintit dna Domuţa, citată de Adevărul. 

Stan Platt, Jane Nicholson 

Activişti sociali 

Pentru îndelungata ajutorare a românilor cu probleme. 

Puţini ştiu că britanicul Stan Platt este cel care a relansat Serviciul de Ambulanţă Aeriană în România şi că a fost pilot în misiunile medicale ale acestuia alături de doctorul Raed Arafat – a amintit revista Cariere. Aterizat aici în 1993, ONG-ul britanic Light into Europe a adus două avioane pentru misiuni medicale şi logistică pentru instruirea unei echipe de medici pentru zborurile medicale. (Salvarea aeriană a fost suspendată în România în 1976, când doi piloţi au fugit cu avionul în Austria.) După câţiva ani de asemenea misiuni, Stan Platt urma să revină în Regat. Dar soţia sa, Camelia, i-a vorbit despre cei cu probleme de auz şi văz: circa 85.000 de adulţi orbi şi 31.000 de adulţi surzi – iar copiii sunt alte mii. „Revoluţia nu s-a întâmplat şi pentru cei orbi. Sau pentru cei surzi. Lucrurile nu s-au schimbat şi nici nu s-au îmbunătăţit pentru ei”, spune Stan Platt. În prezent, organizaţia sa, Light into Europe, este singurul centru de servicii în comunitate pentru aceste două categorii sociale, şi funcţionează doar cu fonduri atrase din mediul privat. Fundaţia gestionează primul şi singurul serviciu de câini-ghizi pentru persoane nevăzătoare din România. În 2014, a pregătit şase astfel de câini – într-un proces laborios şi foarte costisitor. Fundaţia dlui Platt a mai realizat o premieră majoră pentru România: primul curs de limbaj mimico-gestual pentru familiile cu copii surzi şi pentru profesorii care lucrează în şcolile speciale pentru copii surzi. Anterior, părinţii cu auz normal care au copii surzi nu aveau unde să înveţe acest limbaj înainte de vârsta şcolară a copilului, ca să îl educe şi să îl crească normal. Sistemul românesc de servicii sociale nu a luat asta în calcul – conchidea Cariere. 

Revista mai spune o poveste, asemănătoare. Cităm. În 1990, după ce a văzut unul dintre acele documentare şocante despre copiii români abandonaţi în orfelinate, Jane Nicholson vine cu ajutoare, şi, doi ani mai târziu, înfiinţează Fundaţia FARA (O Familie Pentru Cei Fără), cu misiunea de a ajuta copiii uitaţi din instituţiile de stat din România. La început, a adus îmbrăcăminte şi medicamente. Apoi a lucrat o vreme în trei orfelinate de stat, din Moldova. Cum aceste instituţii aveau mari probleme, britanica a întemeiat primele două case de tip familial – Sfântul Nicolae, din Suceava (deschisă în 1997) şi Sfântul Gabriel, din Bucureşti (un an mai târziu). Totul, de la zero. Treptat, dna Nicholson a înţeles că tinerii care ies din aceste instituţii odată cu majoratul sunt abandonaţi pentru a doua oară. Aşa că a căutat să ofere ajutor şi tinerilor majori, mai ales celor cu dificultăţi la învăţare ori care au suferit traume severe. „Două centre de recuperare lucrează acum alături de casele noastre de copii şi în acest mod construim o punte pentru tineri către viaţa de adult, fie complet, fie parţial independentă, cu sprijin în carieră din partea fundaţiei. Astăzi, programele noastre ajută aproape 300 de copii şi tineri”, spune Jane Nicholson. Activitatea organizaţiei se desfăşoară în Suceava, Baia Mare, Bucureşti şi Ilfov, şi se adresează copiilor şi tinerilor, parte dintre ei cu dizabilităţi, lipsiţi temporar sau permanent de grija părinţilor – în spatele fundaţiei se află Prinţul de Wales, Principesa Marina Sturdza şi actriţa Nicole Kidman. Un alt proiect interesant al Fundaţiei FARA este ferma bio de la Suceava. „Legumele şi fructele din grădină sunt livrate la şcolile din localitate. Cu acest proiect am reuşit să împuşcăm mai mulţi iepuri dintr-odată. Pe de-o parte, s-a redus abandonul şcolar, copiii venind cu mai mare drag la şcoală când au o masă inclusă; în acelaşi timp, o parte din beneficiarii noştri lucrează aici şi învaţă horticultura”, mai spune fondatoarea Fundaţiei FARA. 85% din fondurile ONG-ului provin dintr-o reţea de 50 de charity shops deschise în Londra, dar organizează şi evenimente de fundraising în Marea Britanie. O altă parte din bani sunt subvenţii de la Ministerul Muncii, alocaţii de plasament, alocaţii pentru tinerii cu dizabilităţi, granturi obţinute de la Unted Way România etc. 

notabil 

• Fundaţia Orange a finanţat anul trecut cu 218.634 lei deschiderea a două noi ateliere vocaţionale cu mini tipografie ce îi vor pregăti profesional pe tinerii cu surdocecitate şi deficienţe senzoriale multiple, „în scopul încadrării lor viitoare pe piaţa muncii şi a integrării sociale”. Atelierele au fost deschise la Focşani şi Buzău de catre Fundaţia Sense International (România). Cele două noi centre se adaugă celor înfiinţate deja de SI(R) în 2013-2014 tot cu finanţarea Fundaţiei Orange în Bucureşti (o mini-tipografie), Iaşi (un centru de modelare a marţipanului), Galaţi (o mini-seră), Arad (o mini-tipografie) şi Timişoara (mini-tipografie). Ȋn fiecare an, în cadrul acestor şapte centre vocaţionale, vor învăţa o meserie 80 de tineri cu surdocecitate.