În Afganistan, talibanii se află în conflict cu ISIS

La finalul mandatului, Generalul John Campbell, şeful trupelor NATO din Afganistan, a discutat cu Defence Matters despre Statului Islamic, despre spectaculoasa incursiune talibană din Kunduz şi despre viitorul misiunii ISAF (Forţa Internaţională de Asistenţă pentru Securitate) în Afganistan.

Interviu realizat de Eleni Panayiotou pentru Defence Matters.

Eleni Panayiotou: Incursiunea talibană din Kunduz a evidenţiat deficienţe în structura actuală a misiunii NATO. A fost plecarea ISAF o greşeală?

Nu sunt de acord că a arătat o deficienţă în misiunea ISAF. Dar a arătat că forţele de securitate afgane continuă să lupte şi că va fi o luptă foarte dură. În Kunduz, nu există propriu-zis forţe ale coaliţiei. Ne-am redus efectivele dislocate în Afganistan până la aproximativ 15.000 de oameni, concentrându-ne pe instruire, consiliere şi asistenţă. În consecinţă, nu văd asta ca pe un eşec al NATO sau un eşec al ISAF nici chiar un eşec al forţelor de securitate afgane.  

A fost o încercare a talibanilor de a prelua un oraş în care nu aveau intenţia să rămână. Iniţial, obiectivul lor era închisoarea din Kunduz, dar observând că nu le-a fost greu deloc au continuat să avanseze, însă nu au avut intenţia de a rămâne. De îndată ce forţele de securitate afgane s-au repliat şi au revenit în oraş, cea mai mare parte a talibanilor a dispărut.

Timp de câteva zile au existat lupte sporadice, dar în cea mai mare parte talibanii deja plecaseră. Au vrut să distrugă cât mai mult, au ucis şi rănit o mulţime de civili, au afectat masiv infrastructura orasului, generand teamă, dar asta este ceea ce fac teroriştii, iar talibanii asta sunt, terorişti.

Operaţiunea din Kunduz a fost o mare victorie de imagine pentru talibani, dar nu este un eşec pentru NATO şi ISAF.

Credeţi că există pericolul ca talibanii să recupereze controlul asupra Kunduz-ului din nou în primăvară?

Nu cred că vor încerca să recâştige controlul. Cred că există, probabil, oameni în oraşul Kunduz care nu se simt la fel de in siguranta ca înainte. Dar forţele de securitate afgane au învăţat multe lecţii din această operaţiune, a fost un semnal de alarmă. Cred că singura mare problemă pe care o au acum în Kunduz sunt power-brokerii. Aceştia sunt în parte responsabili de ceea ce s-a întâmplat. O parte dintre ei lucrează cu talibanii, alţii luptă împotriva talibanilor, iar alţii sunt împotriva forţelor de securitate. Contextul politic este foarte complicat.

S-a discutat mult despre dimensiunile contingentului NATO desfăşurat în Afganistan. Care este opinia dumneavoastră?

Când am venit în teatrul operaţional în urmă cu aproximativ 18 luni, numărul forţelor americane trebuia să coboare la 1.000 până la sfârşitul lui 2016, urmând să ne concentrăm pe Kabul. Ulterior am făcut propria evaluare şi am plecat la Washington pentru a discuta cu Congresul şi cu preşedintele Obama. Concluzia mea a fost că nu ar trebui să ne limităm doar pe Kabul şi că avem nevoie de un număr mai mare de forţe.
 

Prin urmare, preşedintele Obama a luat decizia de a păstra o prezenţă americană semnificativă pentru mai mult timp. Astfel în 2016 vom putea să contăm pe un număr mai mare de forţe decât era planificat. Pledez pentru menţinerea mai multor forţe pentru mai mult timp şi pentru ca SUA să rămână dedicată unui astfel de angajament. Partea bună este că NATO a decis ca pentru 2016 să menţină nivelul trupelor din 2015.

ISIL devine o ameninţare clară pentru regiune. Cum îi ajutaţi pe afgani să răspundă acestei astfel de ameninţări?

Ceea ce am spus este ca ISIL este "emergentă operaţional", ceea ce înseamnă că nu are deocamdată capacitatea de a ataca Europa sau Statele Unite, însă necontrolată este o ameninţare care va continua să crească. Trebuie să existe o presiune continuă asupra lor. Acum se întâmplă două lucruri: pe de o parte talibanii se află în conflict cu ISIL continuând să lupte unii împotriva altora mai ales în Nagnarhar, epicentrul ISIS din Afganistan. 

Al doilea aspect ţine de faptul că forţele de securitate afgane din Nagnarhar luptă atât împotriva talibanilor cât şi a ISIS. Noi continuăm să le instruim, să oferim asistenţă şi consiliere forţelor speciale afgane, care reprezintă o capabiliatte uriaşă în această luptă. Forţele speciale au executat unele atacuri directe asupra ISIL–ului aşa că le susţinem prin antrenamente. Dacă ISIL atacă sau ameninţă forţele coaliţiei, atunci îi vom ataca şi noi.

Există indicii că ISIL colaborează cu talibanii?

Nu. Din tot ceea ce am văzut până acum reiese că ei vor continua să lupte unii cu alţii şi că nu vor să-şi unească forţele în viitorul imediat. Este o tendinţă care se poate schimba în timp. Există şi alte grupări talibane nemulţumite care s-au alăturat ISIL, o mare parte dintre talibanii pakistanezi, dar nu văd ca mişcarea talibană în ansamblul său să se alăture ISIS. Există un dezacord filozofic important între cele două părţi. Dar vedem cum talibanii nemulţumiţi se alătură ISIL în speranţa că vor avea acces la mai multe resurse sau atenţie media.

Au forţele afgane capabilităţile şi antrenamentul necesar pentru a lupta împotriva talibanilor?

Misiunea NATO are două componente: o parte axată pe consiliere, antrenament şi asistenţă, iar cealaltă jumătate desfăşurată de forţele americane este si ea axată pe antrenament, consiliere, asistenţă dar şi pe operaţiuni de combatere a terorismului. Aşa cum am văzut, afganii au avut un sezon de luptă foarte greu în acest an, au continuat să se dezvolte şi deşi progresul este inegal au rezistat în majoritatea zonelor; domeniile în care au nevoie de ajutor şi pe care le cunoşteam înainte de începerea sezonului de luptă, sunt aceleaşi: sprijin aerian, logistică, intelligence.

Până şi armata SUA cu o vechime de 240 de ani are probleme de logistică şi mentenanţă. Ce să mai spunem de o armată afgană care are numai 7-8 ani, deci este ca şi cum am construi un avion în timpul zborului.

Ei continuă să-şi dezvolte armata şi poliţia în timp ce luptă. Este foarte greu. În plus tocmai au avut o schimbare de guvern, astfel că a fost un an de tranziţie, iar tranziţia politică, economică şi militară a complicat şi mai mult lucrurile. În cazul în care afganii s-ar fi putut concentra doar asupra problemei talibane, lucrurile ar fi stat altfel, dar în acelaşi timp trebuie să se concentreze pe formarea guvernului şi problemele economice.

În plus, talibanii sunt doar o parte dintre inamici, există mulţi alţi insurgenţi care nu provin doar din Afganistan, ci din toată regiune: talibani, Al Qaeda, reţeaua Haqqani sunt doar câteva dintre numeroasele grupuri insurgente care luptă aici. De aceea, preşedintele Ghani spunea recent că pentru a purta acest război regional este nevoie în continuare de susţinere internaţională.

Se poate schimba din nou misiunea NATO în Afganistan în cazul în care securitatea regională se va afla în pericol? 

Alianţa va continua să evalueze unde va trebui să acţioneze în viitorul imediat. Operaţiunea afgană a fost cea mai mare, cea mai îndelungată şi cea mai de succes misiune a NATO. Ştiu că Secretarul General va continua să se asigure că avem tot ce ne trebuie pentru a avea succes.

Totodată înţelegem că trăim într-o lume foarte periculoasă, că există şi alte angajamente şi provocări la care alianţa trebuie să răspundă, astfel că trebuie să existe un echilibru. Ne putem uita la Afganistan, dar şi la Europa, ce se întâmplă cu ISIL-ul care loveşte în Paris, la ce se întâmplă în Libia şi în Ucraina. Nu cred ca alianţa se va implica direct în operaţiuni, dar văd potenţiale contribuţii în materie de asistenţă şi susţinere a autorităţilor guvernamentale.

Putem să vorbim de un succes al doctrinei de contrainsurgenţă în Afganistan? 

Elementul cheie în contrainsurgenţă şi de altfel cheia în contracararea oricărei insurgente ţine cu adevărat de consolidrea încrederii în forţele de securitate şi în guvern. Forţele de securitate pot avea performanţe bune, dar în cazul în care nu există o prezenţă guvernamentală la nivel de district, atunci comunităţile locale nu vor avea încredere în guvern şi în cele din urmă performanţa militară o să fie afectată.
 

Noi oferim consiliere şi asistenţă în constituirea unui guvern responsabil şi reprezentativ care se îngrijeşte de bunăstarea populaţiei. Despre asta este contrainsurgenţa. Însă trebuie să existe o abordare guvernamentală cuprinzătoare şi preşedintele Ghani înţelege că trebuie refăcută legătura cu populaţia iar afganii sunt cei care trebuie să coordoneze acest efort, nu NATO. Noi oferim sprijin şi instruire, dar afganii sunt cei care trebuie să construiască încrederea în forţele de securitate şi în guvernul afgan.

A contribuit misiunea Resolute Support în mod semnificativ la reforma guvernării?

Cred că am contribuit enorm prin furnizarea forţelor de securitate care permit guvernului să ofere un Afganistan stabil. Guvernul actual are un pic mai mult de un an, şi desi nu există discrepanţe la nivelul politicilor, există neînţelegeri când vine vorba despre selectarea miniştrilor, a guvernatorilor şi a şefilor poliţiei. Continuăm să-i instruim, să le oferim consiliere şi asistenţă, lucrăm cu ei în mod transparent.

În trecut acesta era un război al soldaţilor, căpitanilor, sergenţilor şi locotenenţilor din armatele NATO; astăzi armele noastre principale sunt consilierii. Avem mult mai mulţi generali şi colonei, civili de rang înalt cu specializări adecvate care au capacitatea de a preda şi de a-i consilia pe afgani la nivel ministerial.

Interviu realizat de Eleni Panayiotou pentru Defence Matters.