Acuzaţii de corupţie în interiorul AKP

Acuzaţiile de corupţie la cel mai înalt nivel zguduie Turcia, la doar câteva luni de la manifestaţiile din Parcul Gezi din Istanbul.

În prezent, Turcia se confruntă cu o serie de acuzaţii de corupţie la nivel înalt, acuzaţii respinse de Premierul Erdogan ca fiind fabricate pentru a destabiliza sistemul său, un sistem şi-aşa destul de mult provocat de manifestaţiile din vara anului 2013. Însă aceste acuzaţii riscă să-i reducă simţitor şansele de a candida la preşedinţie în alegerile din vara care urmează, şi, surprinzător sau nu, acuzaţiile îşi au originea chiar într-o facţiune din interiorul propriului partid.

Consiliul Suprem al Judecătorilor şi Procurorilor a declanşat în ultimele săptămâni, o amplă investigaţie la nivel înalt în care aproximativ 25 de persoane, printre care mai mulţi magistraţi, noul şef al Poliţiei din Istanbul – Selami Altinok, şi chiar fii a trei miniştri din Cabinetul Erdogan,  au fost reţinute şi sunt supuse cercetărilor sub acuzaţiile de luare de mită şi fraudarea unor licitaţii publice.  Amploarea demersului este cu-atât mai mare cu cât vine la jumătate de an de la protestele din parcul Gezi, gestionate brutal de poliţie, iar Cabinetul Premierului Recep Tayyip Erdogan se află în criză, câţiva miniştri dându-şi deja demisia, în timp ce Premierul se străduie să păstreze aparenţa unui Cabinet unit.

Se pare că toată această anchetă este rezultatul acţiunilor unei facţiuni nemulţumite din AKP, susţinătoare a lui Fetullah Gulen, un cleric islamist stabilit în Statele Unite, într-un exil auto-impus. Gruparea coalizată, de la distanţă,  în jurul lui Gulen este cea care a contribuit major la succesul la ultimele trei runde de alegeri al lui Erdogan şi a fost ajutorul din umbră al acestuia în eforturile de a „curăţii” statul turc. Cunoscută sub numele de „Cemaat”, gruparea are legături profunde în poliţie, justiţie şi chiar în AKP, astfel că a avut mână liberă la aşa-zisele schimbări benefice din stat. Însă odată cu răspunsul violent al  Premierului Erdogan la protestele din Parcul Gezi din Istanbul, şi ulterior închiderea, de către guvern, a unor şcoli finanţate de Cemaat, relaţia simbiotică dintre cele două s-a distrus iremediabil, culminând cu ancheta declanşată asupra oficialilor turci.

Declaşarea acestei anchete acum, şi plasarea gravelor acuzaţii de corupţie asupra guvernului AKP, nu este întâmplătoare. Peste 2 luni, Turcia se pregăteşte de alegeri locale, iar în vară urmează alegerile pentru preşedinte, pe care Erdogan spera să le câştige. În contextul acestei crize de stat, şansele lui Erdogan se diminuează pe zi ce trece, în ciuda eforturilor acestuia de a califica acţiunea Cemaat drept un „complot murdar ” împotriva guvernului său. Totuşi, ameninţările lui Erdogan de a nu tolera crearea unui „stat în stat”, aşa cum pare că intenţionează gruparea Cemaat, şi de a direcţiona atenţia asupra lipsei de transparenţă a grupării ( nu se cunosc detalii despre felul în care este asigurată finanţarea grupării, printre altele), nu sunt suficiente pentru a calma situaţia. Lira turcească a scăzut, iar Uniunea Europeană transmite îndemnuri la gestionarea rapidă, dar „imparţială” a situaţiei.

Potrivit BBC, ca răspuns la această investigaţie, autorităţile au concediat 350 de ofiţeri de poliţie din capitala Ankara. Concedierea a fost de fapt o relocare a atribuţiilor – astfel, printre  cei concediaţi se află şefii unor departamente precum prevenirea crimei organizate sau a contrabandei, care au ajuns astfel să dirijeze traficul pe străzile capitalei turce. Răspunsul autorităţile a fost intenţionat îndreptat spre un sector puternic controlat de facţiunea susţinătoare a lui Gulen.

Deşi armata are experienţă în situaţii ca acestea, oficiali din rândurile sale au declarat că în mod sigur, armata nu va interveni de această dată, punând punct discuţiilor despre o posibilă lovitură de stat ca soluţie pentru dezamorsarea crizei.

În lumina ultimelor evenimente, imaginea Turciei la nivel global a fost sever afectată, Premierul Erdogan va trebui să facă un efort considerabil pentru a ţine sub control situaţia, iar întrebarea care se ridică este cum va trece Turcia peste această criză în relaţia cu Uniunea Europeană, o relaţie suficient pătată de-a lungul timpului de diversele crize interne ale statului.

Oana-Elena Brânda este doctorandă a Facultăţii de Istorie, Universitatea din Bucureşti, cu o teză despre securitatea transatlantică după 11 septembrie, visiting researcher la Institutul de Istorie al Academiei Maghiare de Ştiinţe şi stagiară la Foreign Policy România.