Aliaţi sau inamici? ISIS vs. Al-Qaeda

Dacă deceniul trecut a fost despre organizaţia lui Bin Laden, astăzi ISIS pare să domine mişcarea jihadistă globală. Cum se explică succesul ISIS? Reţeta implementării Statului Islamic a urmat o cale diferită de Al-Qaeda, spune William McCants, un cunoscut arabist de la Brookings Institution.

Extrase dintr-un interviu realizat de Octavian Manea pentru DefenceMatters.org

Octavian Manea: Care ar fi diferenţele majore dintre cele două grupări?

William McCants: Există cel puţin trei diferenţe majore între Al-Qaeda şi Statul Islamic. Dintr-o anumită perspectiva ele au existat încă din primul moment în care franciza lui Zarqawi din Irak a intrat sub umbrela Al-Qaeda în 2004.

Diferenţa de fond era aceea că Al-Qaeda din Irak (AQI-precursoarea ISIS), credea în proclamarea imediată a Statului Islamic sau a Califatului, era obiectivul său principal, în timp ce pentru Al-Qaeda prioritatea era cu totul alta, de a expulza mai întâi puterile occidentale din Orientul Mijlociu,  adunându-i pe musulmani in jurul cauzei Al-Qaeda. Este o diferenţă majoră din perspectiva calendarului strategic. Califatul ar fi urmat să fie creat undeva într-un viitor foarte îndepartat.

Statul Islamic a transformat apocalipsa şi sfârşitul lumii într-o foarte eficientă reţetă de recrutare a luptătorilor străini.

A doua diferenţă ţine de interpretarea sfârşitului lumii. Bin Laden credea că acesta este foarte departe în viitor, în timp ce Statul Islamic îl plasa în viitorul imediat. Această credinţă aproape că distrusese Statul Islamic la începuturile sale. Dar astăzi a transformat apocalipsa şi sfârşitul lumii într-o foarte eficientă reţetă de recrutare, în special prin atragerea de luptători străini pentru cauza sa.

Pentru Bin Laden, susţinerea populară era crucială.

A treia diferenţă ţine de strategie. Al-Qaeda a crezut mereu că trebuie să câştige sprijinul maselor sunnite pentru a crea în cele din urmă un stat islamic. Pentru Bin Laden, susţinerea populară era crucială. Fără sprijinul maselor, proiectul său politic nu putea să fie unul durabil. Al-Qaeda avea mai degrabă o orientare centrată pe câştigarea inimilor şi minţilor lumii sunnite, o strategie cu care Statul Islamic se afla într-un dezacord fundamental.

Statul Islamic a crezut de la început că era mai bine să fie temut decât să fie iubit fiind adeptul unei insurgenţe brutale nu numai împotriva inamicilor, ci şi împotriva propriilor sunniţi. Era o cale mai rapidă şi mai eficientă pentru îndeplinirea obiectivul lor politic decât susţinerea populară.

De ce a eşuat proiectul AQI, în 2007-2008?

Pentru Bin Laden, lecţiile eşecului primului Stat Islamic ţin de faptul că organizaţia a fost prea brutală, prea puţin dispusă să lucreze cu celelalte grupări rebele şi mult prea insistentă ca toţi să se închine cauzei sale. Dimpotrivă, Bin Laden a vrut să cultive o susţinere populară cât mai extinsă în jurul agendei Al-Qaeda. Totodată, Bin Laden era convins că ramura Al Qaeda din Irak nu a făcut suficient pentru cooptarea triburilor care erau cruciale pentru reuşita proiectului de state-building jihadist.
 

Membrii ISIS care au supravieţuit eliminării conducerii lor au extras o lecţie complet diferită. Concluzia lor a fost că au eşuat pentru că nu au fost suficient de brutali. Acestea sunt două interpretări foarte diferite asupra lecţiilor oferite de acea perioadă. Pe de altă parte însă, interpretarile lor se întâlnesc în privinţa cooptării şi a imperativului de a câştiga loialitatea triburilor sunnite din Irak.

ISIS a replicat modelul cooptării triburilor Anbar folosit de americani în 2007.

Există un document fascinant din 2010 care se citeşte ca şi cum ar fi fost un raport al unui think-tank din Washington, în care concluzionează că trebuie să lucreze mai bine cu triburile sunnite arabe. În plus, reţeta recomandată pentru a fi aplicată este desprinsă din modelul oferit de americani în Anbar. Considerau că americanii cooptaseră în mod strălucit triburile şi că Statul Islamic trebuia să urmeze exact acelaşi model, ceea ce până la un punct au făcut-o.

De unde teama lui Bin Laden pentru guvernare?

Avea două motivaţii principale pentru a descuraja Statul Islamic şi pe celelalte organizaţii afiliate umbrelei Al-Qaeda să creeze guverne islamice. Mai întâi, el nu credea că acele guvernări pot fi sustenabile; America nu le va lăsa să existe şi le va distruge folosindu-şi puterea covârşitoare. Până nu scăpau de Statele Unite din regiune acestea nu ar fi avut condiţiile necesare unui stat durabil.

În al doilea rând, el nu credea că grupările afiliate sunt pregătite să guverneze. Nu aveau resursele umane necesare, iar spaţiile pe care voiau să le guverneze aveau acute probleme economice pe care jihadiştii nu ar fi fost în măsura să le rezolve. Mai devreme sau mai târziu oamenii i-ar fi făcut raspunzători pentru aceste eşecuri. Este un lucru să lupţi împotriva guvernului şi cu totul altul să guvernezi pentru că responsabilitaea rezolvării problemelor îţi aparţine. Bin Laden credea că proiectele de construcţie a statului vor eşua în cazul în care jihadiştii nu ar fi putut să livreze servicii publice.

William McCants este cercetător la Center for Middle East Policy din cadrul Brookings Institution. Interviul integral poate fi citit pe Defence Matters.