Americanii noştri

Cu reperul ediţiei internaţionale în faţă, FP România adaugă conţinut autohton cât mai similar. De data asta e vorba de completarea mult-citatei liste FP Global Thinkers cu nume româneşti. Cocoşism ridicol? De unde 100 de români remarcabili?! Există mult mai mulţi, trebuie doar atenţie distributivă şi decenţă în evaluare.

Notă introductivă la FP România nr. 32 (ianuarie/ februarie 2013)

FP este un concept editorial american. Dincolo de extraordinarele sale incursiuni de-a lungul şi în adâncul lumii – de pildă, reportajele imposibile din această ediţie –, revista este cam americano-centrică. Dar asta nu e o mare problemă în România: şi noi suntem. La debutul celui de-al doilea mandat al preşedintelui Obama ne mai întrebam o dată: Ce va însemna Obama 2 pentru noi? Sugeram în acele zile

, în Adevărul, că întrebarea trebuie pusă a la JFK: Ce putem face noi ca să obţinem ce dorim de la America? Pentru asta, întâi trebuie să cutezăm să dorim, apoi să şi solicităm. Invocam atunci seria de idei politice pe care autori de prim rang le-au trimis pe adresa Casei Albe prin intermediul acestei ediţii FP (să zicem). De pildă, fostul premier grec Papandreou îi cere preşedintelui Obama „să salveze Europa de ea însăşi” (de doctrina austerităţii) şi, mai ales, să salveze Grecia. Ce-ar putea cere Bucureştiul la Washington? Se mai află acolo butoanele FMI? Ce transfer tehnologic ar putea pune în loc americanii de la Exxon şi Chevron, în timp ce vor explora şi exploata perimetrul formal al României?

Tot americanii ne trag de mânecă şi în acest sens. În încheierea prezentei ediţii, David Rothkopf, şeful FP şcolit în firma lui Kissinger, trage un interesant semnal de alarmă: explorarea unor noi câmpuri petrolifere, mai ales a controversatelor gaze de şist, poate face ca America să depăşească Arabia Saudită la producţia de hidrocarburi; marşând pe această mană subterană, America ar putea deveni însă o altă Arabie Saudită, la fel de dezinteresată de progresul economic real, care înseamnă nu doar reducerea deficitului prin tăierea de cheltuieli publice, ci şi crearea de capital uman şi asigurarea unei dezvoltări economice sustenabile. În România, după verdele dat exploatării gazelor de şist, urmează extragerea aurului cu cianuri (pariem?). Dar nu doar oamenii din Roşia Montană vor să muncească! Ce pot face cei care nu stau pe aur? Vreo altă idee pentru alimentarea PIB-ului? În spiritul editorialului lui Rothkopf, dacă nu pot crea economie decât prin cianurare şi fracturare, guvernanţii noştri nu sunt decât piarişti ai companiilor de gen. Şi nu pentru asta au fost aleşi.

Mai departe. Cu reperul ediţiei internaţionale în faţă, FP România adaugă conţinut autohton cât mai similar. De data asta e vorba de completarea mult-citatei liste FP Global Thinkers cu nume româneşti. Cocoşism ridicol? De unde 100 de români remarcabili?! Există mult mai mulţi, trebuie doar atenţie distributivă şi decenţă în evaluare. Top 101 FP România are 10 categorii cu câte 10 poziţii fiecare – unele poziţii adună superstaruri ale domeniului cu young leaders, „care pot mişca lucruri cu puterea ideilor sau a exemplului”. În ediţia tipărită publicăm primele cinci poziţii: Politică, Relaţii Internaţionale, Economie, Angajament Social şi Cultură. Celelalte cinci categorii – Media, Educaţie/ Formare, Cercetare/ Inovare, Întreaga carieră/ Noua generaţie – vor fi publicate în secţiunea FP a site-ului Adevărul. Aşadar, atenţie continuă!

#

Marginalii la Top 101 FP România

La categoria Politică am menţionat curajul în creştere al antreprenorilor şi executivilor români de a cere ascultare şi respect din partea politicienilor. În toiul trecutei veri fierbinţi, diferite organizaţii de business au publicat chiar şi machete de presă cu ultimatumuri ca „Opriţi-vă! Prăbuşiţi economia.” Lucrând împreună şi presând politicul cu mai puţină teamă de repercusiuni, vor putea face politica mai funcţională. Inclusiv în politica externă este nevoie de vocea afacerilor. În categoria Relaţii Internaţionale am notat că uzina Vulcan, deţinută acum de Ovidiu Tender, va produce echipament petrolier în Cuba, unde Grampet, grup creat de Gruia Stoica, se va ocupa de locomotive şi vagoane. Preşedinţia şi MAE trebuie să bătătorească terenul pentru astfel de afaceri româneşti în străinătate, spre propriul folos ulterior. La închiderea ediţiei, preşedintele Băsescu şi ministrul Corlăţean se întorceau de la summitul UE-America Latină, din Chile – de unde au vorbit exact despre restartarea legăturilor economice cu marea regiune emergentă. O veste normală.