Candidaţii încă pe margine - sau noua ultimă speranţă

În memorie cu a patra Gală a Ligii Studenţilor Români în Străinătate, derulată aseară, publicăm nota introductivă a ediţiei FP curente. Tot mai mulţi dintre membrii eminenţi ai LSRS sunt de ceva vreme şi autori de analize în FP România – a se citi ediţia de iarnă.

Veţi afla şi din această ediţie a FP România că printre câştigătorii crizei/ recesiunii globale se numără şi cei care au cauzat-o: ultra-bogaţii etc. Veţi afla şi că unul dintre efecte ei este creşterea extremismelor, populismelor, separatismelor.

Ca şi pe plan global, la fel şi în România. Cei care au creat/ perpetuat crizele structurale post-decembriste câştigă continuu, de peste două decenii. Iar acum ne mai cer o dată votul – şi îl vor primi, pentru că sistemul pe care l-au agreat nu lasă loc altei specii de candidaţi. (Candidaţii noi de pe liste, unii încă stimabili, au făcut deja cel puţin un mic pact cu acest sistem de putere: acceptarea lui. Alternativa era independenţa, considerată însă fără şanse.) Aşadar, indiferent de rezultatele procentuale sau punctuale la alegerile de anul acesta, Sistemul – nu atât de departe de cel rusesc – câştigă. Unul dintre remarcabilele calupuri editoriale din cuprinsul ediţiei este cel despre reprezentanţii politici ai romilor – situaţia minorităţii o reproduce, la alt nivel de tragism, pe a majorităţii: castă conducătoare vs. populaţie în dependenţă.

Imediat după “89 ne întrebam, uimiţi şi chiar ruşinaţi: Cum a fost posibil?!!! Parcă abia atunci descopeream crimele comunismului, slugile ceauşiste, rezistenţa prin non-rezistenţă.

În faţa sinistrului panou al candidaţilor pentru Parlament, al economiei lipsă, al statutului internaţional (cel mult teren, dar nu jucător), ne putem întreba din nou: Cum a fost posibil, să construim această politică, această economie, aceste relaţii internaţionale?!!! N-am avut un proces al comunismului, dar e deja vremea unui proces al post-comunismului – care ar avea de judecat multele feţe ale noii subdezvoltări (transformarea profesorilor în căpşunari, a industriilor locale în moloz şamd).

Cei care au construit şi servit comunismul sunt din aceeaşi specie psiho/ sociologică cu cei care au construit şi servit sistemul actual. Nu cu mult mai răi. În “90 au fost efectiv aceiaşi, la scurt timp au început să participe şi progeniturile lor ori pupilii. Lupii tineri au preluat încă din start poziţiile bătrânilor varani. Sistemul câştigă mai departe.

Ce mai e, atunci, de aşteptat, de sperat? De la cine?! Cu o ultimă putere rămasă presei, FP România are sugestiile sale. Există o pleiadă de tineri din România – unii aflaţi încă în străinătate, ceea ce e valoros din multe motive – capabili să lucreze cu reală competenţă şi dedicare în folosul ţării. Chiar există! Şi nici nu trebuie “ajutaţi”. Tocmai, în loc să se lase preluaţi de un sistem cu recompense tip mită şi jacuzzi, îşi pot construi singuri podurile peste Sistem – bine, pot lucra, punctual şi temporar, împreună cu “consacraţii”, dar nu e musai, iar scopul trebuie să le fie altul.

În această ediţie, mai mult decât în altele, am lăsat astfel de ‘experţi emergenţi’ să facă analizele şi recomandările pe care le căutam. Nu artificial, într-un “grupaj de alegeri”, ci, din loc în loc, unde a fost nevoie. FP România a votat, astfel, cu: Sebastian Burduja – expert emergent în politici publice; Cosmina Dorobanţu – expertă emergentă în politici economice; Petrică Dulgheru –chimist şi activist rom; Costin Gabriel Elefteriu – expert emergent în politici de securitate şi apărare; Isabela Manelici – expertă emergentă în politici de dezvoltare; Filon Morar – un tânăr diplomat, căruia îi pasă; Dan Nechita – expert emergent în relaţii internaţionale; Cristina Stănculescu – expertă emergentă în politici europene. Lista e mult mai lungă. Am votat şi cu alţii de-a lungul timpului măsurat în ediţii, ceea ce rămâne un principiu călăuzitor. FP România îi poate identifica şi face auziţi, România i-ar putea vota. Au început chiar să se organizeze, mai ales în asociaţii profesionale; mai au doar un pas până la reprezentarea politică. Peste patru ani?