Ce gândea ministrul Lavrov când dădea mâna cu ministrul Corlăţean

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Pentru o imersie în istoricul profesional şi în gândirea de politică internaţională ale longevivului şef al diplomaţiei ruse, omul lui Putin la Externe, citiţi ediţia curentă a FP România.

Ministrul de Externe, Titus Corlăţean, are astăzi şi mâine, întrevederi la Moscova - inclusiv cu, să-i zicem, "omologul său", Serghei Lavrov.

Ediţia curentă a FP România este centrată pe un amplu raport special asupra celor 500 de oameni care chiar conduc lumea. Între cele 5 studii de caz, Susan B Glasser, una dintre şefele redacţiei FP americane, face un portret de profunzime, bazat şi pe o recentă întrevedere faţă în faţă, celui numit şi Mr Niet - pentru opoziţiile sale.

Fragmente:

"Când Lavrov a ajuns, până la urmă, la întrebarea despre politica externă în Rusia lui Putin, a oferit o lecţie tăioasă despre cum şeful de la Kremlin a reuşit să facă Rusia din nou mare  după decăderea din anii 1990 – şi, mai la obiect, cum o Rusie mare îşi poate permite, încă o dată, să aibă o politică externă <<hotărâtă>>:

Cât despre schimbările în politica externă rusă, da, avem mai multă putere internă, dacă vreţi. Am devenit mai puternici din punct de vedere economic, am rezolvat cu succes problemele sociale, ridicând nivelul de trai – standardul de viaţă – al populaţiei. Da, multe rămân de făcut. Dar schimbarea se poate observa bine. Şi noi simţim schimbarea. Şi Rusia se simte mai hotărâtă – nu agresivă, ci hotărâtă. Şi am ieşit din situaţia în care ne găseam la începutul anilor ’90, când Uniunea Sovietică a dispărut şi Federaţia Rusă a devenit ceea ce ştiţi – fără graniţe, fără buget, fără bani, şi cu probleme uriaşe, începând cu lipsa de alimente şi aşa mai departe. Este o ţară foarte diferită acum. Şi, desigur, acum putem da mai multă atenţie intereselor noastre legitime în zone de unde am fost absenţi un timp, după decesul Uniunii Sovietice.

Zonele pe care le-a menţionat? Africa, America Latină, Asia. Cu alte cuvinte, aproape tot restul lumii. Mesajul a fost clar, chiar dacă dă fiori celor care-şi amintesc cum arăta politica externă hotărâtă a erei sovietice. Rusia nu e supărată, şi aproape că şi-a revenit.

Lavrov, la vârsta de 63 de ani, este deja ministrul de Externe al Rusiei cu cel mai lung mandat de după Războiul Rece. Mare consumator de alcool, cu un caracter hotărât, negociator asiduu şi inteligent, care, de-a lungul anilor, şi-a înfuriat şi şi-a impresionat, pe rând, interlocutorii diplomatici, a ajuns, mai mult decât oricine, poate în afara lui Putin însuşi, să personifice reîntoarcerea Rusiei pe scena mondială. Orice aţi crede personal despre Lavrov – <<este complet idiot>>, mi-a spus, fără menajamente, un fost oficial din administraţia George W. Bush –, tocmai dorinţa lui asiduă de a înfrunta Statele Unite pe plan global, de a provoca, oricând şi oriunde este posibil, viziunea Americii despre sine ca putere indispensabilă i-a câştigat admiratori printre omologii săi adesea cu mai mult tact. <<A ajuns să fie printre cei mai eficienţi miniştri de Externe din Europa astăzi>>, mi-a spus ministrul de Externe al unei alte puteri emergente majore, nu cu mult timp în urmă."

sau

"Despre Rusia şi Statele Unite: Desigur, relaţia dintre ţări atât de mari nu poate fi fără nori. Avem unele lucruri care încă ne despart. Apărarea antirachetă este unul din ele. Există şi alte probleme care afectează negativ relaţia dintre Rusia şi Statele Unite. Situaţia care a apărut după ce aşa-numita Lege Magniţki a fost adoptată de Congresul SUA este un astfel de caz. Legea Magniţki [este] absolut artificială, a fost, de fapt, o încercare de a înlocui un amendament antisovietic [amendamentul Jackson-Vanik, vechi de decenii, tocmai respins de Congresul SUA] cu legislaţie antirusă. Americanii ştiau că vom reacţiona aşa cum am reacţionat. Am reacţionat; Parlamentul nostru a adoptat Legea Dima Yakovlev [care interzice americanilor adopţiile de copii ruşi]. Nu e alegerea noastră, este legea politicii. Întotdeauna există un răspuns. Pozitiv, negativ, dar este ceva ce nu se poate schimba. Nu a fost inventată de noi. Este legea relaţiilor internaţionale. Reciprocitatea este cheia.

Despre Primăvara Arabă şi Siria: Aşa-numita Primăvară Arabă… este cu adevărat o situaţie care creează mai multe ameninţări, deocamdată, decât stimulente pozitive. Vorbind despre situaţia din Siria, în general, şi despre poziţia americană şi cea rusă, am tot ascultat de câţiva ani, pe parcursul administraţiei anterioare a preşedintelui Obama, apeluri la adresa noastră pentru a ne schimba poziţia. Tot timpul, oficiali ai Departamentului de Stat sau ai Casei Albe spun: <<Facem apel la Rusia şi China să-şi schimbe poziţia>>, ceea ce înseamnă că poziţia Washingtonului este cea corectă. Noi am fost constanţi. Am spus că pentru noi prioritatea numărul unu este să oprim vărsarea de sânge şi să salvăm vieţi, de aceea încetarea ostilităţilor şi dialogul fără nicio precondiţie este cel mai bun mod de a realiza acest scop dorit. Când oamenii ne spuneau: <<Ei bine, vă putem susţine numai dacă preşedintele Assad dispare>>, asta însemna un lucru simplu: că pentru ei prioritatea numărul unu nu era să salveze vieţi, ci să-l îndepărteze pe preşedinte şi să schimbe regimul.

Noi chiar trebuie să înţelegem ceea ce facem atunci când susţinem o parte sau alta. Cei cu care francezii şi africanii se luptă acum în Mali sunt aceiaşi cu cei pe care europenii i-au susţinut în Libia. Unele dintre armele folosite împotriva francezilor, se pare, sunt armele opoziţiei libiene primite din Franţa. Aşa că trebuie să avem o viziune mai largă asupra situaţiei. Nu putem spune, ei bine, Libia nu e Siria, Siria nu e Mali, Mali nu e Tunisia, Tunisia nu e Egipt. Asta e absolut adevărat. Fiecare ţară este diferită, dar procesul care se desfăşoară acum, în contextul acestei Primăveri Arabe, este cu siguranţă o problemă cuprinzătoare, care implică atât de multe aspecte încât nu ne putem permite luxul să ne limităm doar la fiecare moment dat de o situaţie în ţara X, uitând de ramificaţii."

Despre România? - întrebăm, pentru ediţia următoare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite