Ceva asemănări cu America şi ceva deosebiri faţă de Malaysia sau Singapore

FP România nr 41 (august/ septembrie 2014)

Colegii americani au scos pe coperta internaţională a ediţiei curente subiectul eseului care evaluează starea puterii economice şi militare a Statelor Unite şi propune politici ce ar putea asigura un nou secol american. Sunt propuneri care se vehiculează şi în Europa, deci şi în România. Inclusiv în materie de dezvoltare economică - dar şi de supraveghere în masă... - note interesante vin însă din state ca Malaysia sau Singapore.

Nota introductivă a ediţiei FP România nr. 41 (august/ septembrie 2014) 

Întâi, rafele reci. Două treimi dintre americani cred că viaţa copiilor lor va fi mai rea decât a lor… În ansamblul său, economia americană a devenit mai puţin competitivă… Proporţia americană din puterea globală va scădea dramatic, de la 25% în 2010 la 15% în 2050 – la fel şi puterile relative ale Japoniei şi Uniunii Europene... Problema, identificată şi de către Colby & Lettow: SUA îşi înrăutăţesc situaţia refuzând să-şi rezolve deficitele şi datoria federală. Soluţia, una dintre ele: „Deoarece traiectoria actualelor politici fiscale este nesustenabilă, reforma drepturilor sociale este inevitabilă.” 

Aşadar, cam ceea ce tot auzim şi în Europa, apoi şi în România – ultimatumuri pentru reducerea drepturilor sociale şi pentru „extinderea carierelor” celor ajunşi la o vârstă care anterior, chiar pe vremea unor tehnologii/ economii mai puţin eficiente, putea fi considerată a pensionării. (O problemă cu aceste soluţii ar fi că politicile recomandate au mai existat, iar respectivele vremuri nu au fost paradisiace, dimpotrivă, dovadă că au solicitat, adesea dramatic, ameliorări inclusiv prin acordarea de varii „drepturi sociale”.)

O altă analiză din ediţia internaţională pune reducerea competitivităţii industriilor americane pe seama intensificării reglementărilor publice, în sensul siguranţei produselor – vorbind aici despre tehnologii medicale, despre implanturi şamd. Autoarea, Sarah Laskow, constată că în ţări precum Malaysia aceste reglementări sunt mai laxe, prin urmare companiile americane se mută într-acolo, eliminând cohorte de slujbe americane – şi exportând din zestrea de tehnologii a SUA. Dar mai constată ceva. Agensi Inovasi Malaysia, agenţia guvernamentală malaysiană dedicată inovării, oferă „termeni de investiţii foarte atractivi" – faţă de cei ai finanţatorilor existenţi în SUA. „Malaysia nu investeşte (…) pentru că ar fi un investitor de risc. Ei încearcă să pivoteze de la o industrie (prelucrătoare) cu marjă scăzută la o economie bazată pe cunoaştere, cu marjă mare." De întrebat, în ediţii viitoare, dacă o parte a declinului puterii economice a ţărilor occidentale vine şi din credinţa că sfera privată este singurul actor economic legitim, în timp ce ţările care urmăresc salturi de dezvoltare lasă statului şi rolul de constructor al economiilor. (În vecini, Polonia tocmai a anunţat că nu mai vinde active importante. România face (mereu) pe dos.) 

Pentru a evidenţia existenţa acestei „lumi altfel”, am scos pe coperta ediţiei noastre subiectul Singapore – un epitom al dezvoltării economice, dar şi sociale, cu toată limitarea unor drepturi politice. Acolo, mega-companii de stat fac marile afaceri naţionale, în timp ce statul – gestionat de o birocraţie competentă, promptă şi, în general, onestă – acceptă doar investiţiile străine care creează joburi hi-tech, nu low cost. Şi mai spectaculoasă este politica de locuinţe, prin care statul face accesibile cetăţenilor singaporezi apartamente care pe piaţa americană ar ajunge la un million de dolari. Subiectul propriu-zis al articolului documentat în Singapore este exotic de-a binelea în România/ Europa/ America: menţinerea acordului populaţiei pentru supravegherea în masă, în schimbul asigurării calităţii sistemelor publice de educaţie, sănătate sau locuire. Subiectul urmăririi de către servicii a tuturor celor conectaţi a făcut ceva valuri şi în România, doar scopurile par să difere. Mai departe, regimul din Singapore foloseşte deja big data astfel recoltate pentru construirea viitorului micii ţări... (Vom reveni la subiectul studiilor prospective în România, unde li se caută un viitor măcar pe măsura trecutului.)

Ca de fiecare dată, am adăugat ediţiei internaţionale subiecte relevante pentru cititorii din România: Cum mai poate industria de apărare locală să contribuie la deodată grabnic necesara înzestrare a Armatei române? Sau cum putem plasa profitabil România pe Noul Drum al Mătăsii. Apoi, ce face Polonia (iarăşi Polonia…) şi România nu face în relaţia cu Ucraina – şi ce gândesc acum foştii protestatari de pe Euromaidan. Şi altele.

Ţineţi-vă la curent cu mersul lumii; ne implică şi dacă îl ignorăm. 

În pregătire

Una dintre cele mai interesante idei aduse de această ediţie se referă la importanţa conţinutului educaţiei publice pentru formarea cetăţenilor unei ţări (pag. 22). Pentru ediţia din toamnă, discutăm cu varii profesionişti din România despre valorile care ar trebui cultivate de Şcoală şi despre prezenţa Religiei în programa şcolilor publice din România (sub forma doctrinei ortodoxe şi fără a fi un opţional real). Până acum avem opinii, detaliate şi răspicate, de la Gabriel Biriş – avocat, Aneta Bogdan – comunicatoare, Mihaela Nicola – comunicatoare, Ana Oprişan – expertă în problematici interculturale, Dorin Prunariu – astronaut, Mihai Prunescu – matematician, Oana Popa – diplomată, Liliana Popescu – universitară, Marian Staş – formator. Mulţi alţii au preluat problema între temele pentru vacanţa de vară.