Dezbatere Foreign Policy. Ce poate face parteneriatul româno-polon în faţa lui Putin?

FOTO presidency.ro

Preşedinţii Borislav Komorowski şi Klaus Iohannis au stabilit în cursul convorbirilor purtate la Varşovia o întărire semnificativă a parteneriatului româno-polonez, mai ales în ceea ce priveşte componenta sa strategică.

Cei doi preşedinţi s-au referit în mod direct la evoluţiile negative de securitate din regiunea noastră şi au atras atenţia că Vestul trebuie să fie pregătit pentru o evoluţie nefavorabilă în Ucraina legată de nerespectarea acordurilor Minsk 2.  Ce poate face parteneriatul strategic româno-polonez în faţa lui Putin? Care sunt scenariile în Ucraina şi până unde va înainta armata Rusiei?

Toate aceste teme au fost discutate la dezbaterile Foreign Policy de la Adevărul Live, împreună cu Oana Popescu analist de politică externă, Simona Soare expert în politici de securitate şi Octavian Milewski, cercetător specialist în spaţiul ex-sovietic. O ediţie moderată de Ion M. Ioniţă.

Simona Soare, expert în politici de securitate: Parteneriatul stategic cu Polonia a fost semnat în 2009. Polonezii au avut mai multe tentative de a ne implica mai mult în parteneriatul strategic, doar că pentru Guvernul român acest parteneriat nu a reprezentat o prioritate în materie de securitate. Cred că agresiunea rusă a reprezentat un element de coagulare a acestui parteneriat. 

Oana Popescu, analist politic: Preşedintele Komorowski i-a avertizat pe partenerii din Vest că acordul de la Minsk ar putea fi încălcat. Se vede o diferenţă importantă între România şi Polonia. Polonia a doptat în UE şi în NATO o poziţie de mare putere: a vrut să fie direct la masa celor mari, a fost extrem de agresivă. Îl avem pe Doanld Tusk în fruntea Consiliului European, a mai fost şi candidatura lui Sikorski.Polonezii au fost extrem de pragmatici, cu o abordare extrem de  bine gândită. Şi-au asumat rolul de portavoce a Europei de Est, care le spunea celor din Vest că nu pricep ce se întâmplă.

România s-a temut întotdeauna de această abordare proactivă şi un pic agresivă a Poloniei. Noi am vrut să mergem pe linia SUA, dar să nu deranjăm pe nimeni în mod deosebit. În mare, cred că a fost bine. Dar avem nevoie de această abordare intempestivă poloneză. Avem de învăţat unii de la alţii, ar fi o foarte bună cooperare între Românai şi Polonia, cu menţiunea că Polonia ştia exact ce vrea.

Simona Soare: Există în Congresul american care au familii în Europa Centrală şi de Est, ar fi bine ca statul român să găsească legături comune cu aceştia. Aşa au făcut polonezii. Trebuie să venim cu solcitiări directe şi să le promovăm mult mai agresiv decât am făcut-o până acum.

Oana Popescu: Cred că, strategic, Putin nu va mutra acum.Cred că trebuie să ne gândim la o perioadă mai lungă de instabilitate. Cred că scopul final este o renegociere a aranjamentelor de securitate din Europa, în care să fie consfinţit că NATO nu are ce să caute în sfera de influenţă a Rusiei. Această zonă tampon să fie extrem de limpede asumată. Asta se poate face fără ca Putin să ajungă de facto la gurile Dunării. Putin controlează potenţial zona. Este un joc pe care Putin îl face. O să mai vedem că se va mai încinge din când în când conflictul din Ucraina, apoi o să se revină în matcă. În esenţă, obiectivul lui Putin este să arate că NATO este prea divizat.

Simona Soare: Putin ţine cu tot dinadinsul să ne arată că din Crimeea poate face un avanpost de proiecţie al forţei militare ruse. Putin semnalează linia sa de graniţă, marchează teritoriul, marchează noua lui sferă de influenţă. Nu ştiu cum mai putem vorbi despre o zoină tampon, în măsura în care Putin are graniţă cu Ucraina. Practic, a înglobat zona tampon.

Octavian Milewski, specialist în spaţiul ex-sovietic: Vizita lui Iohannis a avut un impact la nivelui presei, centrul Varşoviei a fost presărat cu steaguri româneşti. Discuţiile se poatră de aproximativ o săptămână.În discuţiile pe care Klaus Iohannis le-a avut cu preşedintele şi cu premierul Poloniei s-a pus accent pe subiectele grele, pe apărare şi pe colaborare militatră. Problema e cu ce poate contribui România, în măsura în care bugetul pe Apărare nu s-a mărit. Pentru polonezi încă nu este clară strategia de politică externă a României. Lumea se întreabă aici, sigur, nu încă nu în scris, dacă Iohannis este un preşedinte proamerican sau german.

Ce poate să facă de acum înainte parteneriatul româno-polonez? Se vorbeşte despre un summit al liderilor regionali, în toamnă, la Bucureşti.

Oana Popescu: În primul rând, trebuie să ştim de ce organizăm un astfel de summit. Noi am mai făcut forumuri ale Mării Negre şi tot felul de alte numere de balet fără să reuşim să punem pe agendă ceva. Preşedintele Iohannis este într-un proces de tatonare şi de învăţare. Primele gesturi au fost foarte corecte, dar lipsite de foarte multă substanţă. E bine ca Iohannis să nu facă gesturi bruşte dacă nu este stăpân pe situaţie. Pericolul este să nu rămânem în trena cuiva, aşa cum s-a întâmăplat până acum: în trena SUA, în trena Poloniei. Nu suntem eficienţi în plan regional în acest moment, suntem rupţi de grupul de la Vişegrad, nu putem comunica direct cu vecinii noştri. Trebuie să vorbim mai întâi la Washington, pentru ca apoi mesajul să se întoarcă către vecinii noştri. 

Simona Soare: Cred că ar trebui să deschidem căile de comunicare cu polonezii în ceea ce priveşte parteneritaul militar. Ei sunt foarte focalizaţi pe zona de infanterie grea, pe când România este în continuare calata pe misiuni internaţionale. Relansarea parteneriatului startegic trebuie să relanseze programele comune militare. 

Despre Republica Moldova:

Octavian Milewski: Republica Moldova a devenit un regim oligarhic prin excelenţă. Un regim în care nu politicienii devin oligarhi, ci oligarhii devin politicieni. Instaurarea noului Guvern de la Chişinău a fosrt un teatru de prost-gust. Lucrurile nu stau pe roze în Moldova. Interesele României au fost lezate în Republica Moldova. România va trebuie să adopte împreună cu Polonia o altă retorică faţă de Republica Moldova.