Doliu naţional prelungit. Pentru cei mai săraci, şi mai guvernabili, dintre europeni
0În România trebuie doliu naţional pentru mai multe morţi - între care a indignării. Şi pentru chestii mai concrete, precum creşterea sărăciei naţionale sau tolerarea traficului de persoane.
Drama morţilor din Muntenegru este una strict personală. În fiecare zi, autovehiculele omoară, în varii moduri, 75 de oameni şi rănesc alţi 750 la nivelul întregii Uniuni Europene – România a ocupat anul trecut locul doi la decesele cauzate de accidente rutiere (vezi şi alte statistici relevante).
Dar o zi de doliu naţional – şi toată halucinanta mărunţire a accidentului – este un nesperat prilej de a mai deturna atenţia publică de la... de la care dintre dramele cetăţenilor şi ale statului?
*
Luna trecută, un oficial euro-german era auzit spunând că Bulgaria, România sau Italia sunt „ţări neguvernabile”. Mare chestie. Imediat, vai!, Externele s-au arătat indignate, au curs valuri de comentarii etc.
Neamţul greşea amarnic exact în cazul României. Poate că italienii aflaţi în stradă zilele acestea sau bulgarii aflaţi în stradă zilele acestea or fi tot mai greu de guvernat, dar românii? Noi suntem foarte guvernabili – de către oricine, oricum şi oricât.
Aflaţi din ediţia curentă a FP România cât de asemănătoare este situaţia facturilor la energie din România şi Bulgaria, dar şi câtă creativitate politică exprimă protestatarii bulgari – de pildă: „Ideile precum reprezentarea civilă în Parlament, crearea de comitete cetăţeneşti care să înlocuiască partidele şi organizaţiile nonguvernamentale corupte, statut electoral egal pentru partide şi organizaţii civile sau renaţionalizarea energiei au luat naştere în discuţiile directe dintre cetăţeni, aceştia ajungând la concluzia că actuala formă a democraţiei nu funcţionează.”
Profesorul Dan Dungaciu observă că, azi, România face notă distinctă în regiune prin stabilitate şi recomandă să se folosească acest atu. Corect – numai că o carenţă este cu greu un atu. Instabilitatea din Turcia sau cea din Bulgaria sunt şi semne de demnitate, trezită. Ce altceva au fost primăverile maghiară sau pragheză decât demnitate şi instabilitate? (OK, în acel moment istoric fiecare bloc politic era interesat să sprijine disidenţa din celălalt bloc, în timp ce azi interesele politice, locale şi internaţionale, sunt mai încurcate.)
Ce atu poate fi lipsa de gândire critică, generatoare şi de indignare, şi de schimbare în bine?
La noi nimeni nu se indignează pentru modul în care suntem conduşi, spre hău şi cu viteză, de USL, de PDL, de PSD şi de alţii – şi, desigur, nimeni nu se indignează că nimeni nu se indignează ;)
În România trebuie doliu naţional, la 2-3 zile o dată, pentru moartea indignării, a gândirii critice, a conştiinţei sociale şi patriotice (aha, chiar aşa) - şi, finalmente, a statului.
*
Alături de înapoierea, în loc de avansul, Educaţiei şi a Sănătăţii, creşterea sărăciei în post-comunism este una dintre crimele în masă, în formă continuată, pentru care trebuie declarat doliu naţional - şi, desigur, intentat proces, politic.
Potrivit statisticilor europene aduse la zi, socotindu-se ce pot cumpăra cu banii pe care îi au, românii sunt cei mai săraci locuitori ai UE (chiar şi după bulgari !!!): „Preţurile la alimente în România reprezintă două treimi din media la nivelul UE, în timp ce nivelul nostru de trai este la jumătate faţă de Europa.”
În acet eşec de stat, nu e vorba atât de nivelul preţurilor, cât de venituri. Întrebarea care nu se pune este de ce sunt “românii” (ca medie) atât de săraci, de ce câştigă atât de puţin – o dată, direct, de pe urma propriei munci, apoi, indirect, de pe urma exploatării resurselor naţionale. Poate pentru că nu pun aceste întrebări? (De pildă, un caz orbitor, Petrom poate cere fără probleme preţuri internaţionale în România, dar muncitorii de la Petrom nu au nici pe departe salariile muncitorilor de la Statoil - poate managerii Petrom să le aibă. Pe de altă parte, profiturile companiei naţionale norvegiane de petrol şi gaze – aflată majoritar în proprietatea statului – alimentează un fond de investiţii, numit şi "fond de pensii", preocupat să asigure pe termen lung standardul de viaţă al cetăţenilor norvegieni; în timp ce profiturile istorice ale Petrom în România asigură mai curând standardul de viaţă al unor cetăţeni austrieci.)
Competitivitatea (productivitatea, calitatea producţiei etc.) redusă a României nu se datorează atât taxelor mari sau nemuncii, cum ni se tot spune, ci mai ales incompetenţei managerilor, fie din marile companii, de stat sau nu, fie din ministere, agenţii ori alţi sinecurişti – de fapt, e mai mult decât incompetenţă tehnică.
Aşa că, scurtă bibliografie pentru fundamentarea doliului naţional pe motiv de sărăcie
- Mărăşeşti, oraşul erou care se zbate în sărăcie şi şomaj + Sărăcie de Brăhăşeşti + Vrancea – cod roşu de înapoiere pe harta economică a României
- Cei mai săraci cetăţeni ai Europei: copiii + Ethan Hawke îi duce pe copiii români săraci la grădiniţă
- Un adevăr crud: Suntem săracii Europei + Corupţia = Sărăcie. Prea săraci pentru a fi cinstiţi sau săraci pentru că nu suntem cinstiţi?
Întrebări ajutătoare:
- Cum s-o trăi, chiar şi la ţară, cu o pensie de 30 de lei?
- Cum o trăi un muncitor închiriat unui supermarket? – acest statut infam, dar legal, se numeşte “leasing de personal”.
- Ce se va alege de nefericitele odrasle ale căror părinţi trebuie ademeniţi cu 50 de lei pe lună ca să-i lase la grădi?
De toate acestea ar trebui să se ocupe, nu-i aşa, PSD – de ce râdeţi?! Iată, domnului Geoană, de pildă, preşedinte ratat la sutime, îi pasă de soarta copiilor naţiei, nu doar de afacerile propriei familii. (E posibilă o mişcare românească real de stânga? Cel mai probabil nu, altfel apărea. Pentru aşa ceva îţi trebuie nu doar săraci, ci şi elite cu conştiinţă, inclusiv socială. În România, toată floarea elitelor se adapă de la noua gândire unică, care e acum o dreaptă vetustă. Elitele noastre încă n-au primit ordin scris, de la Bruxelles sau Washington, să se ralieze la schimbarea paradigmei economice globale.)
*
Iată şi alte rapoarte pentru care ar trebui să fim în doliu naţional:
Se încarcă comentariile...
