Este Pakistanul cel mai dezavantajat stat din triada strategică: Afganistan-India-Pakistan?
0
Nu este niciun secret faptul că legăturile Afganistan-Pakistan au fost caracterizate de sentimente de insecuritate, iar în lunile ce urmează aceste relaţii pot deveni chiar mai tensionate.
Au existat critici cu privire la misiunea NATO în Afganistan cum că nu ar fi reprezentat tocmai un succes din moment ce, la sfârşitul anului 2013, situaţia afgană se schimbase într-o nouă scenă de violenţă când talibanii au reînceput revendicările teritoriale, totuşi, puterile occidentale au atribuit acest eşec Pakistanului şi jocului de politică dublă al acestuia. Cu toate că, Pakistanul a susţinut Occidentul în lupta sa împotriva terorismului, în 2004 statul pakistanez şi-a schimbat planul în privinţa teatrului afgan, iar un motiv pentru această schimbare ar putea fi constituit de concepţia Islamabadului potrivit căreia SUA ar putea eşua în dorinţa sa de a implementa pacea între talibani şi afgani, astfel dacă talibanii s-ar revolta din nou, ar fi util pentru Pakistan să menţină în continuare relaţii bune cu talibanii.
În afară de Linia Durand care a dat startul unei lungi perioade de ură între Pakistan şi Afganistan [1] şi în afară de suspiciunile pakistaneze privind cooperarea dintre Afganistan şi India, există un alt motiv întemeiat pentru care Pakistan ar trebui să fie pregătit pentru ceea ce ar putea urma. În acesta privinţă, merită menţionat faptul că Islamabad a privit mereu ţara afgană ca fiind principala ţară care exportă “intruşi” în FATA, provocând agitaţie în partea cea mai centrală a ţării, în Punjab. [2] Regiunea Punjab părea a fi singura zonă de stabilitate care menţine Pakistanul unit, dar considerând zonele Sindth şi Balucistan că fiind separatiste, statul pakistanez nu-şi poate permite să fie neglijent privind menţinerea stabilităţii Punjab. În plus, Pakistanul a evidenţionat implicarea Indiei în Balucistan, în timp ce un fost comandant al armatei indiene şi-a asumat sponsorizarea terorismului în Balucistan, mai mult încă mai persistă conflictul între Punjab şi Sindth privind distribuţia apei (Indus River).[3] Cât despre FATA, Pakistan şi-a exprimat nemulţumirea faţă de creşterea influenţei SUA, când forţele americane au dus misiuni în regiune sub motivaţia distrugerii Al-Qaeda, totuşi problema pe care o constituie FATA merge dincolo de implicarea SUA.[4]
Ţinând cont de numeroasele conflicte regionale, interesele opuse dintre state, suspiciunile persistente şi percepţiile diferite dintre acestea, va rămâne întrebarea: Vor ajunge vreodată cele 3 state la un acord comun cu scopul de a asigura pacea şi stabilitatea? Deoarece, în final totul constituie o problemă de percepţie, iar percepţiile greşite au dus de nenumărate ori la conflicte greu de descifrat. Aparent, nu există motive suficiente pentru un răspuns pozitiv la această întrebare, de fapt am putea ajunge la concluzia că situaţia Afganistan post 2014 va arăta cel puţin haotică, ce ar putea declanşa vechi amintiri de trădare şi ar putea crea un nou nivel de insecuritate în rândul statelor.
FATA
Concentrarea asupra situaţiei din FATA oferă un feedback pentru înţelegerea problemelor de securitate pe care Pakistanul le înfruntă în ziua de azi. FATA este punctul de concentrare a eforturilor internaţionale de contra-terorism, deşi au existat şi voci care au descris FATA ca fiind un loc pentru militanţii care declanşau atacuri asupra teritoriului afgan.
FATA constituie o unitate administrativă separată şi un trib special format din 7 teritorii numite “agenţii politice”. Un aspect foarte important privind modul de administrare al acesteia care merită cu siguranţă menţionat, se referă la insinuarea făcută despre Pakistan că ar deţine un “pachet” separat de instrumente politice cu ajutorul cărora această regiune este controlată, situaţie ce a provocat interpretări greşite cum că Pakistanul nu este direct responsabil în adoptarea acţiunilor de contra-terorism.
Controlul asupra acestei regiuni se exercită prin legea adoptată în 1901 (Frontier Crimes Regulation),[5] iar sistemul funcţionează perfect atâta timp cât nimeni nu contestă puterea “agentului politic”, liderul agenţiei administrative. Însă, din 2002 când forţele militare au intrat în regiune, administrarea tribală a devenit disfuncţională iar controlul a fost pierdut, astfel adevărata cauză pentru acest dezastru l-a constituit subordonarea agentului politic la comandatul militar. Problema mai mare o constituie momentul când acest schimb de autoritate a avut loc, tocmai când militanţii contestau statul, în 2006 ajungându-se la un punct critic ceea ce l-a determinat pe Prim-Ministrul ţării să ia decizia de a trimite o forţă de urgenţă pentru a restaura puterea. Însă, din cauza insurgenţei, recomandarea nu a fost implementată iar în lumina acestor evenimente militanţii din cadrul FATA au devenit de necontrolat, distrugând fiecare parte a capabilităţilor administraţiei.
Creşterea Militantismului [6]
Regiunea FATA a fost expusă militantismului încă din anii `80 când această zonă a constituit un depozit de armament, susţinând afganii în timpul invaziei sovietice. Apoi, în timpul mişcării talibane această zonă a rămas liniştită până în anul 2001, când SUA a invadat Afganistanul, astfel militantismul a crescut. Această intervenţie americană ce a provocat moartea multor paştuni, a pus în mişcare o reacţie în lanţ, creând în societatea paştună a zonei FATA un motiv întemeiat pentru a susţine cauza afganilor.[7] Grupările Jihadiste din Afghanistan incluzând Al Qaeda s-au regrupat în Pakistan, urmând ca alte grupuri islamice din Pakistan să se revolte împotriva intervenţiei SUA, determinând chiar şi pe luptătorii din Kashmir să îşi reorienteze atenţia şi să însoţească militanţii în zona FATA, toate aceste evenimente creând un grup militant tot mai puternic, care nu a susţinut doar mişcarea Talibană dar începuse să conteste cooperarea Pakistanului cu SUA.
Acestea sunt de fapt etapele care treptat au cauzat un adevărat dezastru în regiunea FATA şi Punjab. Această situaţie complexă constituie o chestiune de îngrijorare majoră care ar putea avea consecinţe serioase din moment ce Pakistan a fost martorul unor schimbări atât de mari într-o perioadă atât de scurtă, iar situaţia se agravează din cauza creşterii constante a numărului de luptători, voluntarii însoţind militanţii din zona FATA.
Acum, această situaţie se complică şi mai mult din moment ce militanţii din regiunea FATA luptă pentru cauza talibanilor şi contestă implicaţiile Pakistan-SUA, deoarece după cum se poate observa Pakistanul pare să fie prins într-o capcană între cooperarea cu SUA şi proprii cetăţeni. Iar acesta ar putea constitui şi un motiv important pentru care Pakistan a dus o politică de joc dublu susţinând atât SUA care este vital pentru securitatea pakistaneză, cât şi insurgenţa cu scopul de a menţine o oarecare ordine în interiorul societăţii şi să prevină dezvoltarea sentimentului de încredere prea mare în cauza lor, care ar putea provoca o serioasă destabilizare a ţării. Chiar au existat unele atacuri împotriva Pakistanului, din moment ce militanţii au început a ţinti către teritoriul pakistanez (2007-2008).
Dilema devine şi mai dificilă dată fiind inabilitatea guvernului pakistanez de a controla aceşti militanţi şi atâta timp cât o soluţie nu va fi adoptată, militanţii vor câştiga încredere şi vor dori extinderea teritoriului.
Guvernul va trebui să stabilească o formă de autoritate deasupra triburilor şi control asupra militanţilor cu scopul de a ajunge la un comun acord între cele două părţi, iar în această privinţă şi India ar trebuie să fie preocupată, deoarece în final politica externă a Indiei depinde şi de stabilitatea Pakistanului şi nu există nici un motiv care să arate că dorinţa Indiei ar fi să vadă un Pakistan destabilizat, deoarece nu va fi decât o chestiune de timp până când această problemă va ajunge să bată la uşa Indiei.
[2] Danish Institute for International Studies Report 2014, “Conditions for a successful transition in Afghanistan post-2014, Khalid Aziz.
[4] Ibidem, DIIS Report 2014.
[6] http://www.crisisgroup.org/en/regions/asia/south-asia/pakistan/178-pakistan-countering-militancy-in-fata.aspx, DIIS Report 2011, DIIS Report 2014.
[7] Ibidem, DIIS Report 2014.
Se încarcă comentariile...
