Expert american: NATO ar trebui să răspundă războiului hibrid prin tactici de gherilă şi descurajare nucleară

Matthew Kroenig este profesor asociat la Universitatea Georgetown şi specialist în politica de securitate naţională a SUA

De peste un an, Rusia lucrează la golirea de conţinut a fundamentelor securităţii europene. În faţa asaltului rusesc, Alianţa trebuie să se pregătească pentru respingerea unei agresiuni hibride. Astfel, războiul de gherilă, operaţiunile de insurgenţă şi chiar armele nucleare tactice ar putea juca un rol în apărarea statelor NATO vulnerabile, spune Matthew Kroenig, profesor la Universitatea Georgetown.

FP România: Care sunt trăsăturile ameninţării hibride cu care se confruntă în prezent NATO?

Matthew Kroenig: De peste un deceniu, strategii occidentali argumentează că potenţialii adversari vor căuta să compenseze supremaţia militară convenţională deţinută de SUA şi NATO prin provocări asimetrice la ambele capete ale spectrului conflictului (de mică şi mare intensitate). Este exact ceea ce face Rusia astăzi, contestând status-quo-ul, printr-o multitudine de mijloace de mică intensitate, deopotrivă convenţionale şi neconvenţionale, pentru ca în acelaşi timp să descurajeze o intervenţie din afară prin ameninţări timpurii de escaladare nucleară a conflictului.

Ce poate face NATO pentru a-şi dezvolta o arhitectură mai eficientă în faţa pericolelor hibride?

Rusia exploatează fisurile existente în arhitectura relaxată, post’ Război Rece a Alianţei, astfel că răspunsul cheie al NATO trebuie să se concentreze cu prioritate pe închiderea acestor breşe. În practică, acest lucru înseamnă că Alianţa trebuie să fie capabilă să descurajeze şi să învingă o agresiune locală hibridă împotriva membrilor NATO printr-o prezenţă persistentă, dacă nu chiar printr-o prezenţă permanentă pe flancurile expuse. Totodată, Alianţa trebuie să fie capabilă să descurajeze şi dacă este nevoie să învingă încercările Rusiei de a-şi forţa ieşirea din conflict prin utilizarea timpurie a armelor nucleare.

Riscurile unui sistem bazat pe apărarea în adâncime sunt tot mai mari în faţa agresiunii ruseşti şi a capacităţilor lor anti-acces şi de interdicţie regională (A2/AD). În consecinţă, NATO ar trebui să se orienteze spre o formulă defensivă consecventă cu logica articulată în Conceptul Strategic al Alianţei formulat în 1999 care prevedea că “forţele militare combinate ale NATO trebuie să fie capabile să descurajeze orice potenţială agresiune şi să oprească înaintarea agresorului cât mai în avans cu putinţă”.

Aliaţii estici trebuie să devină cât mai puţin digerabili cu putinţă în eventualitatea unei ocupaţii ruse. Forţele locale ar trebui să se antreneze pentru războiul de gherilă şi, dacă este necesar, să desfăşoare operaţiuni de insurgenţă împotriva forţelor ruse.

Ar trebui ca statele estice să se pregătească pentru razboiul de partizani pentru a mări costurile unei potenţiale agresiuni?

Deşi în afara preocuparilor tradiţionale ale NATO, statele membre vulnerabile ar trebui să fie încurajate să dezvolte o agendă politică de includere a minorităţilor etnice într-o identitate naţională comună. În cazul în care totul eşuează, aliaţii estici ai NATO trebuie să devină cât mai puţin digerabili cu putinţă în eventualitatea unei ocupaţii ruse. Forţele locale ar trebui să se antreneze pentru războiul de gherilă în scopul câştigării de timp pentru a primi întăriri aliate şi, dacă este necesar, să desfăşoare operaţiuni de insurgenţă împotriva forţelor ruse.

Este capitalul de descurajare al NATO slăbit?

America a fost mereu liderul Alianţei, iar credibilitatea angajamentelor americane a asigurat timp de decenii fundaţia păcii şi securităţii internaţionale. Dar absenţa leadership-ului american din ultimii ani a creat sentimentul că Washingtonul nu mai are voinţa de a-şi respecta promisiunile şi că această atitudine îi stimulează pe adversarii tradiţionali ai Americii. Dacă nu se iau măsuri puternice pentru a schimba aceste percepţii, ameninţările la adresa ordinii globale vor creşte. 

NATO rămîne o alianţă nucleară. Ce rol mai joacă armele nucleare tactice în dispozitivul NATO, într-un moment în care Rusia ameninţă statele estice că devin ţinte nucleare?

Rusia a plasat armele nucleare în centrul strategiei sale de apărare şi intenţionează să efectueze atacuri nucleare "de-escalatorii", la începutul unei crize, pentru a forţa sfârşitul conflictului în condiţii avantajoase Moscovei. NATO trebuie să dezvolte un răspuns nuclear credibil în faţa unui atac nuclear limitat şi nu este deloc clar că are în prezent aşa ceva. Trebuie, prin urmare, să avem în vedere noi opţiuni nucleare sub-strategice, în scopul descurajării unei agresiuni nucleare ruseşti.

Matthew Kroenig este profesor asociat la Universitatea Georgetown şi senior fellow la Atlantic Council. Este specialist în politica de securitate naţională a Statelor Unite, descurajare nucleară, NATO şi nonproliferare nucleară.

Interviul a fost realizat de Octavian Manea, editor FP România pentru chestiuni de apărare şi securitate.
 

Versiunea în limba engleză a interviului este disponibilă pe site-ul Defence Matters.