Extinderea NATO: după Muntenegru, urmează Georgia şi Ucraina?
0
Miniştrii de externe ai NATO au decis miercuri să invite Muntenegru să înceapă negocierile de aderare. Rămân însă fără răspuns întrebările legate despre viitorul statut al Georgiei, al Bosniei dar şi al Macedoniei. Cât mai contează pentru aceste ţări politica uşilor deschise a NATO?
O discuţie realizată de Andrej Matisak pentru Defence Matters.
Daniel Serwer este Senior Research Professor of Conflict Management, Johns Hopkins University:
Cred că este esenţial ca NATO să-şi păstreze politica uşilor deschise. Ea oferă multor ţări un stimulent pentru a-şi îmbunătăţi performanţa militară, pentru a institui controlul civil şi pentru democratizare. Asta nu înseamnă neapărat că Alianţa se va extinde cu Georgia sau Ucraina. Fiecare caz trebuie judecat pe baza propriilor sale merite. Dar Rusiei nu trebuie să i se permită un veto asupra extinderii NATO.
Davide Denti, School of International Studies, University of Trento:
În timp ce extinderea NATO spre est rămâne în aşteptare şi consolidarea prezenţei NATO cu trupe terestre în statele membre din Europa Centrală şi de Est este încă dezbatută, principalele probleme pentru credibilitatea NATO sunt în Europa de Sud-Est şi sunt legate de Grecia: cazul Ciprului şi cel al fostei Republici Iugoslave a Macedoniei. Cipru arată cum două state membre ale NATO pot fi în continuare ostile chiar şi după o jumătate de secol de participare la o alianţă de apărare comună, punând sub semnul întrebării orice „putere transformativă" a NATO, deşi mult sperata reunificare din 2016 ca urmare a discuţiilor de la Anastasiades / Akıncı ar putea calma tensiunile din Estul Mediteranei. Dimpotrivă „problema numelui" dintre Grecia şi Macedonia arată cum un stat membru NATO poate ţine întreaga Alianţa blocată pentru o chestiune bilaterală. Iar prezenţa continuă a naţionaliştilor de dreapta în guvernele Tsipras au dezamorsat pana acum orice speranţă pentru o schimbare în acest sens.
Principalele probleme pentru credibilitatea NATO sunt în Europa de Sud-Est şi sunt legate de Grecia.
Situaţia internă din Muntenegru şi FYROM rămâne oricum problematică. În Muntenegru, aceleaşi elite politice guvernează ţara de la sfârşitul anilor ’80. Muntenegru încă mai trebuie să-şi dezvolte o alternanţă democratică la putere, iar protestele de stradă din octombrie / noiembrie arată că democraţia nu este încă consolidată.
În acest context, Rusia a încercat să joace cartea instabilităţii interne pretinzând că aderarea la NATO rămâne o problemă controversată în cadrul celor două societăţi. Realitatea nu stă neapărat aşa. Opoziţia din Muntenegru s-a grăbit în a-şi reafirma sprijinul pentru întregul proces, în timp ce guvernul Macedoniei - susţinut de Moscova în timpul protestelor - a fost forţa motrice din spatele celor 10 de ani de încercări ale Macedoniei de a adera la Alianţă. Mai degrabă, Moscova îşi joacă ultimele sale cărţi de spoiler în Balcani, fără prea mult succes.
Moscova îşi joacă ultimele sale cărţi de spoiler în Balcani, fără prea mult succes.
Igor Merheim-Eyre, School of Politics and International Relations, University of Kent:
Politica uşilor deschise este o sabie cu două tăişuri – este o sursă de securitate şi reasigurare pe de o parte, şi de insecuritate pe de altă parte.
Din păcate, găsirea unui echilibru nu este uşor de realizat, mai ales atunci când se contabilizează numărul punctelor deja fierbinţi de pe continent. În timp ce Muntenegru nu generează cu adevărat vreo problemă, nu văd logica NATO de a se extinde în zone de instabilitate, fie că vorbim despre Ucraina sau Caucaz. Există puţine beneficii strategice dintr-o astfel de extindere, altul decât antagonizarea Rusiei.
Dacă Georgia sau Ucraina doresc să ia parte la exerciţiile NATO şi, prin urmare, pentru a-şi consolida capacităţile, atunci ar trebui să fie puternic încurajate. Pe de altă parte, acest lucru poate fi făcut în afara extinderii. Pe de alta parte, NATO are încă o mulţime de lucruri de consolidat şi fără a se mai extinde în zone noi.
Politica uşilor deschise este o sabie cu două tăişuri – este o sursă de securitate şi reasigurare pe de o parte, şi de insecuritate pe de altă parte.
Artur Gruszczak, Centre for European Studies, Jagiellonian University in Krakow
Decizia confirmă interesul NATO pentru consolidarea poziţiei sale în Balcani. De asemenea, ar putea fi văzută ca un stimul pentru alte ţări, în special pentru Serbia, să se apropie de standardele NATO în reformele interne şi în politica externă.
Balcanii rămân domeniul „natural" al activităţilor NATO, indiferent de problema legată de numele oficial al Macedoniei sau de fragilitatea Kosovo. Cu toate acestea, se pare că politica uşilor deschise se termină în această regiune. Perspectivele pentru Georgia şi Ucraina sunt sumbre.
NATO nu va risca escaladarea tensiunilor cu Rusia, mai ales acum, când au apărut semne de îmbunătăţire a relaţiilor reciproce. Mai mult, din punct de vedere strategic valoarea Georgiei este discutabilă, iar politica ucraineană este prea complexă şi prea riscantă.
Balcanii rămân domeniul „natural" al activităţilor NATO.
Se încarcă comentariile...
