Incidentul de la Târgu Secuiesc: între exagerare şi realitate
0
Fie că este vorba despre masacrul provocat de Al-Shabaab în Kenya, în data de 2 aprilie, de cei 224 de morţi în dezastrul aviatic în care a fost implicat zborul Metrojet 9268 deasupra peninsulei Sinai sau atacurile sângeroase din Paris din 13 noiembrie, terorismul confirmă, la mijlocul celei de-a doua decade a acestui secol, că este una dintre temele tenebroase centrale ale scenei politice internaţionale.
Dacă terorismul în secolul XXI este în mare parte motivat de fundamentalism religios şi de mecanica regională violentă perenă între facţiuni tribale sau locale, în special în spaţiul MENA (Middle East North Africa), terorismul pe care Europa l-a experimentat în secolul XX şi mai în urmă, în trecut, a fost unul bazat pe idei naţionaliste extremiste. Spre deosebire de terorismul fundamentat religios, unde scopul este unul mitizat, anume uciderea „infidelilor”, cu toate implicaţiile cu un caracter dogmatic pervertit pe care „martirii” le experimentează, şi ţinta este adesea difuză, de la caricaturişti la studenţi sau turişti, terorismul naţionalist extremist are un scop mult mai pragmatic, anume destabilizarea şi delegitimizarea statului pe teritoriul căruia acţionează sau îşi concentrează eforturile. Incidentul ce a avut loc în localitatea Târgu Secuiesc din judeţul Covasna a adus spectrul terorismului în România, într-o perioadă foarte volatilă din acest punct de vedere.
România, care a fost ferită de principalele torente geopolitice ale ultimului an, de la focarul de conflict din estul Ucrainei până la contagiunea financiară din Grecia sau fluxul de imigranţi din Orientul Mijlociu, a experimentat un caz de potenţial terorism domestic, prin care ni s-a reamintit că deşi suntem o insulă de stabilitate în regiune, există elemente interne ce vizează demantelarea integrităţii şi continuităţii statului român. Beke Istvan Atilla, un cunoscut membru al grupării HVIM (Hatvannégy Vármegye Ifjúsági Mozgalom, Mişcarea de Tineret 64 de Comitate), a întreprins acţiuni a căror finalitate era detonarea unui dispozitiv exploziv în Târgu Secuiesc, cu ocazia paradei de 1 decembrie, după cum relatează comunicatul DIICOT.
HVIM este o organizaţie de extremă dreaptă care are ca idee centrală legitimitatea Ungariei Mari ca formă de organizare şi centralizare maghiară în Europa, de unde şi denumirea sa. Cu evidente tente revizioniste, în special în relaţie cu tratatul de la Trianon, organizaţia este una predominant de tineret. Aceasta a fost fondată în 2001 de către Toroczkai Laszlo, care între timp s-a retras, după ce a fost ales primar al localităţii Ásotthalom, din Ungaria, la graniţa cu Serbia. Agresivitatea dar şi derizoriul de care dau dovadă membrii acestei organizaţii sunt punctate într-un videoclip promovat de Toroczkai Laszlo, în calitatea sa de primar, prin care avertizează imigranţii să nu păşească în oraşul său. Acestuia i-a fost interzis să intre pe teritoriul României, fiind declarat indezirabil şi blocat la frontieră în 2013. Cercul persoanelor din această grupare sau cu legături directe, care au mai intrat în atenţia publică, este completat de Zagyva Gyorgy Gyula şi Csibi Barna, recunoscuţi pentru fapte cu profund caracter xenofob, printre care grotescul spectacol oferit de spânzurarea unei păpuşi cu chipul lui Avram Iancu în Miercurea Ciuc.
Csibi Barna este membru al unei organizaţii similare, Garda Maghiară, cu o filială în România, numită Plutonul Secuiesc. HVIM prezintă pe site-ul organizaţiei, la secţiunea parteneri, o asociere cu o altă grupare cu retorică xenofobă şi ultranaţionalistă, „Armata Nelegiuiţilor”, care este foarte vocală în a condamna arestul lui Beke Istvan, caracterizând acţiunea drept o hărţuire a statului român împotriva membrilor marcanţi ai acestor mişcări. Aceştia au participat la un protest organizat pe 2 decembrie împotriva reţinerii acestuia.
Această agresivitate este cultivată în evenimentele pe care HVIM le organizează sau la care participă, spre exemplu „Insula Secuiască” (Covasna) şi Tabăra Tineretului Maghiar din România, Harghita, EMI - Erdelyi Magyar Ifjak, unde au loc activităţi cu notă paramilitară, însoţite de declaraţii dure, lipsite complet de respect pentru integritatea teritorială a României. Într-o radiografie a organizaţiei realizată, Sipos Zoltan pentru transindex.ro, ies la iveală ipoteze îngrijorătoare asupra motivaţiei şi metodelor HVIM. Astfel, Zoltan Szőcs, preşedintele celulei din Transilvania, declara că restaurarea graniţelor şterse de Trianon nu se poate realiza „fără sânge”. În acelaşi timp, analiza trasează o serie de conexiuni cu membrii unor organizaţii ultranaţionaliste din spaţiul ex-sovietic, mai exact Mişcarea Naţional Democrată din Republica Moldova, cu o retorică pro-rusă, evocând şi susţinând conceptul de Novorossiya, într-o cheie teoretică a eurasianismului ce uneşte Ungaria şi Rusia.
Într-o lucrare pe tema extremismului în Europa, Kristof Domina, fondatorul Athena Institute remarcă faptul că euforia economică şi ideologică a anilor 90, în care Vestul îşi păstra o inerţie puternică în urma victoriei din standoff-ul cu blocul comunist, a condus la evitarea unor realităţi incomode referitoare la politica de imigraţie a Europei şi a integrării funcţionale a noilor membrii comunitari, în contextul unor focare de ultranaţionalism peren care s-au păstrat active în diferite puncte ale continentului, din Irlanda de Nord, Catalunia, nordul Italiei sau Transilvania. Criza financiară din 2008 a scos la suprafaţă aceste probleme sistemice şi pe cale de consecinţă a inflamat focarele de ultranaţionalism mai sus menţionate, generând extremism, şovinism, ură şi discriminare. Acest tip de extremism are o istorie sângeroasă de utilizare a actelor teroriste drept pârghie pentru a destabiliza şi a-şi promova obiectivele. Cazuistica IRA (Irish Republican Army) poate fi utilă în analiza situaţiei din România, păstrând proporţiile şi subliniind ferm şi corect diferenţele.
Astfel, IRA este un termen generic ce vizează mai multe grupări paramilitare ce au scopul comun de a separa Irlanda de Nord de Regatul Unit şi formarea unei Irlande unite. Au un caracter paramilitar, similar în concept cu imaginea portretizată de HVIM, dar mult mai avansat din punct de vedere al echipamentului, experienţei şi expertizei, organizării şi uşurinţei de a recurge la acte de violenţă extremă. Retorica IRA în Irlanda are o substanţă etnică, la fel ca HVIM dar şi cu un puternic substrat religios, bazat pe relaţia zbuciumată între protestanţi şi catolici, o relaţie mult mai volatilă decât relaţia dintre ortodocşi şi catolici în România. Deşi odată ce se măreşte nivelul de granulare a istoriei grupărilor separatiste din Irlanda de Nord, diferenţele dintre situaţia din România şi Regatul Unit sunt majore în fond şi formă, observăm că recurgerea la acte teroriste pe baza unei ideologii ultranaţionaliste este un fenomen recurent şi deloc străin Europei.
Un alt element îngrijorător este faptul că aceste organizaţii atrag în mare parte tineri, care sunt atraşi de sentimentul de unitate, grup sudat, obiective clare, romanţate, viscerale. Odată ce sunt expuşi la un astfel de grup, devine extrem de dificil, dacă nu imposibil, să le fie demontate ideile inoculate de ură şi discriminare. Este cert că România a rămas un model de multiculturalitate, departe de a fi perfect, dar funcţional, un spaţiu în care marea parte a minorităţii maghiare a convieţuit în mod paşnic cu populaţia română.
În actual context geopolitic, nu trebuie subestimată importanţa monitorizării constante a acestor grupări şi delimitarea lor faţă de comunitatea maghiară. Dacă evenimentul de la Târgu Secuiesc ar fi avut loc, ar fi generat o reacţie puternică în ambele sensuri, atât din partea autorităţilor şi populaţiei române locale, care ar fi fost tentate să reacţioneze violent, emoţional, cât şi din partea acestor grupări extremiste, care ar fi beneficiat de pe urma unor acţiuni în forţă a autorităţilor pentru a-şi susţine teza asupririi şi a câştiga noi adepţi prin martirizare şi escaladare.
Evenimentul în sine a avut o magnitudine mică şi a avut tendinţa de a fi bagatelizat ca o exagerare, dar odată ce se urmăreşte firul acestei organizaţii şi nu numai, se observă o nuanţă mult mai întunecată a activităţilor lor, ce afectează în special tineri printr-o ideologie vetustă dar infecţioasă. Ceea ce ar trebui să fie de interes pentru societatea civilă este gradul de fertilitate a mediului ce a produs un astfel de plan şi care este profilaxia pe care autorităţile o urmăresc pentru a reduce riscul pe viitor. Referitor la fertilitate, din cele expuse mai sus, este clar că există organizaţii bine împământenite ce până în prezent au fost violente doar la nivel declarativ, dar care au demonstrat că pot produce şi efecte mult mai dramatice. În ceea ce priveşte profilaxia, acţiunea întreprinsă de DIICOT şi serviciile de informatii româneşti, în parteneriat cu autorităţile locale, a demonstrat că există un aparat ce monitorizează organizaţiile cu risc, dar adevărata profilaxie este una sistemică, în care astfel de manifestări devin anacronice, iar din acest punct de vedere România nu are un viitor optimist, în contextul deteriorării relaţiilor cu Ungaria şi presiunii enorme ce se adună asupra proiectului european comun.
Analiza realizată de Dragoş Tîrnoveanu, redactor-şef newsint.ro
Se încarcă comentariile...
