Japonia şi nevoia de muncitori străini

Guvernul japonez a decis ca începând de anul viitor să relaxaze restricţiile de imigrare pentru muncitorii străini, potrivit Japan Times.

Decizia privind modificarea legislativă a fost luată în condiţile în care Japonia se confruntă în foarte multe dintre ramurile industriale cu un deficit semnificativ de muncitori, ca urmare a unei scăderi îngrijorătoare a ratei natalităţii, a unei medii de vârstă foarte ridicate (46 de ani), dar şi a unei legislaţii imigraţionale foarte stricte.

Organizarea Jocurilor Olimpice din anul 2020 a pus presiune pe guvernul de la Tokyo pentru a lua măsuri în ceea ce priveşte creşterea numărului de muncitori, cu precădere în domeniul construcţiilor, întrucât un eveniment sportiv de o asemenea amploare necesită lucrări de infrastructură importante. Conform statisticilor, la sfârşitul anului 2013, puţin peste 700 de mii de muncitori străini lucrau pe teritoriul Japoniei, stat a cărui populaţie este de aproximativ 128 de milioane de locuitori, dintre care un sfert având vârsta de peste 65 de ani.

Deşi sondajele arată că mulţi dintre japonezi sunt foarte reticenţi atunci când vine vorba despre acceptarea imigranţilor, iar politicienii sunt puternic conservatori în ceea ce priveşte liberalizarea regimului vizelor, nevoile celei de-a treia economii a lumii (PIB nominal) după SUA şi China, dar şi datele sale demografice conduc tot mai rapid către o serie de schimbări legislative în acest sens.

Astfel, guvernul japonez a decis în luna aprilie a acestui an, extinderea până la şase ani a perioadei maxime de trei ani în care muncitorii străini necalificaţi puteau munci în companiile japoneze, în cadrul unui program naţional de training tehnologic demarat în anul 1993 ca o colaborare între guvern şi companiile private.Prin acest program s-a propus transferul de competenţe tehnologice japoneze către statele din care muncitorii străni provin, state cu care Japonia îşi doreşte intensificarea relaţiilor de cooperare economică şi diplomatică.

Această iniţiativă a fost însoţită însă de numeroase abuzuri şi încălcări ale drepturilor muncitorilor imigranţi, începând de la retribuţii financiare sub minimul salarial existent în Japonia, numeroase ore suplimentare de muncă neremunerate, şi chiar până la reţinerea de către unii angajatori a actelor de călătorie ale muncitorilor. Totodată, până în anul 2009 când legislaţia a fost modificată, muncitorilor străni li se acordau drepturile prevăzute de legea muncii japoneze abia după primul an de training.  

Numeroase organizaţii guvernamentale au sesizat aceste probleme guvernului de la Tokyo, cu precădere o organizaţie înfiinţată de mai mulţi avocaţi japonezi ce promovează respectarea drepturilor muncitorilor străni, dar şi dezvoltarea cadrului legislativ privind migraţia forţei de muncă.

Premierul japonez, Shinzō Abe, preşedintele Partidului Liberal Democrat, partid ce promovează valorile naţionalist japoneze şi având o atitudine conservatoare în ceea ce priveşte problema imigraţiei, a declarat că îşi propune să deschidă mai larg uşile pentru muncitorii străini, dar fără însă a destinde legea imigraţională a Japoniei. 

În discursul său din cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos din acest an, Abe a subliniat însă nevoia Japoniei de muncitori străini, menţionând slujbele din domeniul sănătăţii, cu precădere îngrijirea medicală la domiciliu pentru persoanele în vârstă. De asemenea, Shinzō Abe Abe a semnalat şi importanţa creşterii forţei de muncă în rândul populaţiei feminine, aflată în continuă scădere în Japonia.

La ora actuală, cei mai mulţi dintre muncitorii străini ce lucrează în companiile japoneze provin din state precum China şi Coreea de Sud, dar şi din Thailanda, Vietnam, Malaezia, deşi într-o mai mică măsură.Mulţi analişti consideră că reticenţa populaţiei japoneze faţă de imigranţi ar putea fi diminuată şi prin elaborarea unor iniţiative politice care să conducă la o integrare mai facilă a muncitorilor de alte naţionalităţi în societatea japoneză, pentru a se împiedica eventualele conflicte sociale ce ar putea să apară.

Articol semnat de Sorina Zainea, absolventă a Facultăţii de Istorie - secţia Relaţii Internaţionale din cadrul Universitaţii din Bucuresti, iar în prezent urmează Masterul Roads to Democracy al Universităţii Siegen din Germania şi colaborează ca intern cu FP România.